Alături de Italia şi Germania, România este una dintre reprezentativele de fotbal din Europa care n-a avut niciodată un selecţioner străin.
România a rămas una dintre puţinele echipe naţionale de fotbal din Europa cu o cotă relativ bună care n-a angajat niciodată în istorie un selecţioner străin. Tricolorii merg pe linia trasată de Sepp Blatter, preşedintele FIFA, care, de curând, s-a declarat împotriva numirii de antrenori străini la echipele naţionale. „Este o lege aproape sfântă ca un selecţioner naţional să aibă aceeaşi naţionalitate ca şi jucătorii săi“, a spus Blatter, condamnând „înscăunarea“ lui Fabio Capello la cârma primei reprezentative a Angliei. Federaţia Română de Fotbal nu s-a abăut de la „regula“ nescrisă invocată de preşedintele FIFA. Nimeni nu poate şti dacă o naţională antrenată de un „stranier“ ar fi avut rezultate mai bune, dar nici şefii FRF nu pot fi acuzaţi de un naţionalism exacerbat. Asta pentru federaţ ia de la Bucureşti n-a stat prea bine la capitolul financiar în ultimii ani, salariile consistente pretinse de potenţialii selecţioneri de import fiind astfel principalul impediment. Noi, italienii şi germanii România se poate lăuda că face parte din clubul select al naţionalelor europene care n-au abdicat de la principiul invocat de Blatter. Doar Germania şi Italia sunt forţele continentului care au păstrat tradiţia şi au numit doar selecţioneri autohtoni. Până şi conservatorismul englez a cedat în faţa tentaţiei de a înscăuna un antrenor de peste mări şi ţări, odată cu instalarea suedezului Sven Goran Eriksson. Orgolioasa Franţa l-a avut pe bancă pe românul Ştefan Kovacs. Multe alte naţionale care au avut prezenţe constante la turnee finale nu sunt „curate“ la capitolul selecţioneri străini. Danemarca l-a avut pe Sepp Piontek, Grecia pe Iordănescu şi Otto Rehagel, Ungaria pe Ienei şi Matthaus, Serbia pe Javier Clemente, Polonia pe Leo Beenhaker, Portugalia pe Felipe Scolari, Rusia pe Guus Hiddink, Scoţia pe Berti Vogts, Elveţia pe Roy Hodgson şi Artur Jorge, Turcia a avut o mulţime de englezi, maghiari şi sârbi, iar italianul Sandro Puppo a avut două mandate la cârma „ienicerilor“. Deşi renumită pentru şcoala de antrenori, nici Olanda nu face excepţie, mai mulţi britanici conducându-i pe batavi în anii de pionierat, când echipa nu era numită „Portocala Mecanică“. 41 de selecţioneri În cei 86 de ani de existenţă, naţionala României a avut 41 de selecţioneri. Mulţi sunt arhicunoscuţi, alţii au rămas doar în arhiva prăfuită. Primul a fost Teofil Morariu, care, pe 8 iunie 1922, a stat pe banca României care învingea Iugoslavia cu 2-1, chiar la Belgrad. Nimeni nu poate uita cum, din superstiţie, Anghel Iordănescu îndura căldura sufocantă din vara anului 1994 într-un costum gros sau cum Mircea Lucescu a calificat echipa naţională la Euro ’84 dintr-o grupă infernală. EXCEPŢIA Uridil, antrenor doar la un meci Se spune că întotdeauna există o excepţ ie care să confirme regula. Şi la naţionala de fotbal funcţionează această regulă. Pe 29 aprilie 1934, la meciul cu Iugoslavia din preliminariile Campionatului Mondial, naţionala a fost pregătită de austriacul Josef Uridil (care avea şi cetăţenie română). Unele surse l-au notat Joseph Urydill. Tot ce se ştie cu exactitate este că austriacul lucra la Ripensia Timişoara, iar la acel meci a fost numit interimar. Uridil nu este singurul pe care situaţia de moment l-a adus în această funcţie. La un meci cu Albania, din 1949, din lipsa unui „selecţioner“, postul şi responsabilitatea rezultatului i-au revenit lui Ion Mihăilescu, căpitanul echipei! Acesta a fost primul antrenorjucă tor din istoria naţionalei. În 2001, Gabi Balint a stat pe bancă la un meci amical cu Slovenia, din cauza faptului că „principalul“ Gică Hagi era pe un pat de spital la Bucureşti. Slovenia - România, scor 2-2, este singurul joc al „selecţionerului“ Gabi Balint. ROMANII, ÎN LUME Din Franţa până în Eritrea Dacă tricolorii n-au avut, deocamdată, parte de antrenor străin, mai mulţi tehnicieni români au pregătit diverse naţionale. Singurul care a activat la nivel înalt a fost însă Ştefan Kovacs, care a avut sub comandă Franţa, între 1973 şi 1975.
La un nivel mediu au activat Anghel Iordănescu (Grecia) şi Emeric Ienei (Ungaria), în timp ce restul au „bifat“ aventuri extravagante în Swaziland, Eritrea, Maldive, Tanzania şi Insulele Virgine Americane.
Ted Dumitru deţine recordul, cu patru naţionale în CV: Zambia, Swaziland, Namibia şi Africa de Sud. Aurel Ţicleanu a încercat o experienţă extremă în Bangladesh, dar tocmai în acea perioadă FIFA le-a interzis asiaticilor să mai participe la competiţiile oficiale şi la meciuri amicale! Antrenori români la naţionale străine Marian Bondrea 1997 - Siria Glad Bugariu 2000-2002 - Insulele Virgine Americane Virgil Dridea 1993 - Siria Ted Dumitru Zambia, Swaziland, 2000 - Namibia, 2006 - Africa de Sud Petre Gavrilă 1993 - Ghana Anghel Iordănescu 1998-1999 - Grecia Emeric Ienei 1992-1993 - Ungaria Ştefan Kovacs 1973-1975 - Franţa Dorian Marin 2006-2007 - Eritrea George Mărdărescu 1976 - Maroc Ion Moldovan 1998 - Libia Nicolae Oaidă 1971-1973 - Libia Marcel Pigulea 1998 - Algeria Mircea Rădulescu 1993-1994 - Egipt, 1997-1998 - Siria Ştefan Stănculescu 1974-1975 - Zair Victor Stănculescu 1997 - Tanzania, 1999 - Maldive Mihai Stoichiţă 2001- Panama, 2003 - Armenia, 2005 - Kuweit
STATISTICĂ Ei au fost selecţionerii tricolorilor
Statistic vorbind, lista tehnicienilor care au condus naţionala României cuprinde 41 de nume. Iată numele lor, în ordinea duratei mandatelor: Anghel Iordănescu (1993-1998 şi 2002-2004), Mircea Lucescu (1981-1986), Emeric Ienei (1986- 1990, 2000), Victor Piţurcă (1998-1999 şi 2005-2007), Costel Rădulescu (1923, 1929-34, 1935-37), Angelo Niculescu (1967-1972), Valentin Stănescu (1967, 1973-1975, 1980-81), Ştefan Kovacs (1976-1980), Gheorghe Popescu I (1952- 1958, 1961, 1962), Ilie Oană (1958-1960, 1965-1967), Teofil Morariu (1922-23, 1924-28), Virgil Economu (1939-40, 1941, 1946), Cornel Dinu (1992-1993), Ladislau Bölöni (2000-2001), Mircea Rădulescu (1990-1992), Emerich Vogl (1943, 1947, 1949, 1950-1951, 1961), Coloman Braun (1937, 1945, 1947, 1949, 1950), Alexandru Săvulescu (1934-35, 1938), Colea Vâlcov (1947, 1948, 1949-50), Augustin Botescu (1958-1960), Liviu Iuga (1938, 1940), Iuliu Baratky (1948), Constantin Teaşcă (1962, 1967), Silviu Ploeşteanu (1962-1963), Constantin Cernăianu (1979, 1980), Gheorghe Constantin (1990), Gheorghe Hagi (2001), Jean Lăpuşneanu (1942), Adrian Suciu (1924), Francisc Ronnay (1947), Petre Steinbach (1948), Gheorghe Albu (1950), Nicolae Roşculeţ (1961), Gheorghe Ola (1972), Gavril Balint (1996, 2001), Ion „Micky“ Mihăilescu (1949), Bazil Marian (1967), Cornel Drăguşin (1975), Florin Halagian (1979), Costică Ştefănescu (1996), Joseph Uridil (1934). EXIL Liga I se mută în Turcia şi Cipru Formaţiile de fotbal din Liga I au dat zăpada de pe „bolizi“ şi au început să tureze deja motoarele pentru cel mai încins retur din istoria postdecembristă a campionatului intern.
În vederea reluării sezonului (pe 23 februarie), primele grupări s-au reunit deja la începutul acestei săptămâni. Aproape toate cele 18 formaţii din prima ligă au ales să efectueze stagii de pregătire în Turcia şi Cipru, ţări unde, în această perioadă, sunt temperaturi de până la 20 de grade Celsius. „Roş-albaştrii“ pleacă azi la Valencia, pentru primul turneu de pregătire al iernii. Ieri, elevii lui Marius Lăcătuş au bifat condica la Centrul Naţional de Medicină Sportivă, unde au fost prezenţi şi jucătorii puşi pe „lista neagră“ de patronul Gigi Becali. Victoraş Iacob ratează startul stagiului de pregătire din cauza unor probleme medicale, el urmând să se alăture lotului stelist câteva zile mai târziu. În ceea ce-i priveşte pe Zaharia, Cristocea, Croitoru şi Bădoi, aceştia au oferte din ţară şi din străinătate. „Motivul pentru care cei patru nu vor ajunge în cantonamentul din Spania îl reprezintă rezolvarea unor posibile transferuri care îi vizează. Rămâne ca şi ei să fie înţelegători şi să accepte“, ne-a declarat Adrian Ilie, managerul sportiv al clubului din Ghencea. „Nu mă aşteptam să fiu lăsat acasă, mai ales că sunt al doilea marcator după Dică“, s-a supărat Zaharia. (Cristian Delcea, Daniel Conţescu)
Recomandările noastre
