Nașterea „legendei Nadia” la Montreal! Nadia Comăneci avea să fie o legendă a sportului mondial începând din  1976 iar pentru Regimul Ceaușescu, un etalon, o dovadă că „magistralele indicații” funcționau.

Acum 48 de ani, o fetiță de 15 ani și jumătate devenea Zeița Gimnasticii de la Montreal.  Născută la Onești, Bacău, la 12 noiembrie 1961, tânăra Nadia Elena Comăneci a început gimnastica la cinci ani, în 1966. Nicolae Ceaușescu abia venise în fruntea PCR și începuse ascensiunea sa, iar sportul olimpic era o direcție a politicii comuniste. Peste un deceniu, Nadia Comăneci devenea legenda României și a lumii.

Nașterea legendei. Cum a dat Nadia „peste cap” computerul

Cine își amintește comentariul regretatului Cristian Țopescu, știe la ce mă refer. Nadia a obținut primul 10 din istoria gimnasticii mondiale la paralele. Computerul organizatorilor nu fusese programat să afișeze nota 10, așa că a afișat 1.0. S-a produs o dramă inițial, fiindcă 1.0 însemna nota 1, dar arbitrele au confirmat că era primul 10 din istoria gimnasticii.

Au mai urmat atunci încă șase note de 10, iar la „paralele inegale”, Nadia a luat maximul de 20 de puncte. Nadia începuse gimnastica la Onești, a continuat apoi la lotul național de la Deva cu faimosul cuplu Marta și Bela Karoli, care a propulsat-o pe Nadia în 1972, spre primul titlu de campioană națională absolută.

Nadia Comăneci a strălucit la Cupa Prieteniei din RDG, cu un splendid loc 1 la individual compus. Nadia a cucerit la Montreal în 1976, trei medalii de aur, la paralele, bârnă, individual compus, un bronz la sol și argintul olimpic cu echipa națională a României.

Nașterea legendei în politica de partid și de stat

Pentru Nicolae Ceaușescu, Nadia Comăneci era un trofeu la propriu. Discursul de la primirea triumfală a lotului olimpic arăta că 90% din meritele Nadiei erau de fapt meritele politicii de partid și de stat. Nadia a ținut pagina I a ziarelor de sport românești, au început interviurile cu ea, la televiziune, la radio.

Nadia a fost promovată masiv dar, treptat, succesul de la Montreal a dezechilibrat-o și performanțele sale au început să nu mai fie cele ale modelului de la Montreal. Totuși, Nadia mai cucerea un loc 1 mondial la Strassbourg, în 1978, la bârnă, un argint la sărituri și argintul cu echipa. Cu un an înainte de Olimpiada de la Moscova, unde arbitrele o „vor fura la greu”, Nadia a mai obținut la Mondialul de la Tokyo din 1979 locul I la sărituri și la sol, locul 2 la bârnă și locul 3 la individual compus.

Ultima sa competiție majoră Universiada de la București din 1981, i-a adus cinci medalii de aur. Acea 20 de ani și cariera sa de sportivă olimpică și mondială ajunsese la final. Maestră emerită a sportului și antrenoare, Nadia a rămas legenda sportului românesc, deși Securitatea începuse să o urmărească.

Nadia dă o palmă regimului Ceaușescu

Nadia Comăneci se simțea închisă în România comunistă. Pur și simplu, la 13 ani de la Montreal, viața sa era una ternă de simplă antrenoare, cu lipsurile în care se zbăteau românii, fie ei muncitori, intelectuali ori sportivi. De aceea, fuga sa din țară în toamna lui 1989, cu o lună înaine de Revoluție a fost cea mai usturătoare palmă mediatică dată lui Ceaușescu.

Nadia a fugit în noaptea de 27/28 noiembrie 1989, la câteva zile după Congresul XIV și cu aproape o lună înainte de prăbușirea regimului. A trecut ilegal în Ungaria, apoi a ajuns în Statele Unite ale Americii. Aici, legenda Nadia a reînviat. A povestit cu lux de amănunte povestea ascensiunii sale, a traumelor regimului comunist.