Alpinistul timişorean Horia Colibăşanu a dezvăluit pentru "Evenimentul zilei" secretele vârfului K2, din Himalaya, acolo unde, la începutul lunii trecute, au murit 11 căţărători.

Ziua de 1 august a acestui an a îndoliat alpinismul mondial. 11 persoane au murit atunci pe vârful K2, a doua culme muntoasă din lume ca înălţime, după ce au fost surprinse de o avalanşă puternică.

Timişoreanul Horia Colibăş anu, cel care a ajuns, în anul 2004, pe celebrul K2, şi-a spus povestea pentru cotidianul „Evenimentul zilei“. Pe parcursul expediţiei de atunci, Colibăşanu (31 de ani), de profesie medic stomatolog, a trăit clipe de coşmar, în special la coborâre. El a găsit şi o explicaţie pentru moartea celor 11 alpinişti.

„M-am pierdut pe gheţar“

Colibăşanu a plecat să cucerească vârful K2 în urmă cu patru ani, având asupra sa 10.000 de dolari

„E un munte care nu iartă. Dacă ai cea mai mică lacună tehnică sau de sănătate, ai mari şanse să nu te mai întorci acasă. Deşi am mers cu un tip experimentat, tot ne-a prins o furtună cumplită. Am scăpat de ea la mustaţă. Am stat acolo două luni şi jumătate. Am fost foarte aproape să nu urc. La 8.000 de metri, m-am pierdut pe gheţar. Am găsit drumul cu busola, împreună cu colegii mei. Cine nu găsea drumul în cinci ore, murea! Noi l-am găsit în două ore. Atunci au murit opt oameni, printre care s-a aflat şi antrenorul echipei na- ţionale de alpinism a Kârgâzstanului“, ne-a mărturisit Horia. Horia a parcurs pe jos, în trei zile, 120 de kilometri: „Slăbisem 8-9 kilograme. N-am mâncat decât o bucată de salam cu pâine. Când am revenit în tabără, mi-a fost o foame cruntă. O săptămână am mâncat cu kilogramele, ca să-mi recuperez greutatea. Mâncam din trei în trei ore“.

El şi-a amintit şi un episod amuzant din perioada în care s-a antrenat pentru K2: „Mă antrenam pe stadionul „Dan Păltiniş anu“. Pe teren era un câine ciobă nesc care se tot lua cu mine la joacă. Alergam atât de tare, încât obosea şi câinele!“.

„S-ar fi salvat, dacă ar fi coborât fără corzi“

Alpinistul timişorean spune că tragedia din acest an de pe K2 putea fi evitată: „Nu-i cunoşteam pe cei care au murit acum pe vârf. S-ar fi salvat, dacă ar fi încercat să coboare fără corzi. Când am fost în acea zonă, ţin minte că ni se blocaseră corzile şi că am coborât fără ele. Ei n-au avut curajul să coboare fără corzi şi au murit. Au aşteptat ajutoare, dar era altitudinea prea mare ca să poată fi salvaţi“.

"La 8.000 de metri m-am pierdut pe gheţar. Am găsit drumul cu busola. Cine nu-l găsea în cinci ore, murea!", Horia Colibăşanu, alpinist

ÎNCERCARE

Drumul spre Iad trece prin K2

Vârful K2 (8.611 metri), situat în lanţul Himalaya, este al doilea din lume ca înălţime, după Everest, dar considerat de departe cel mai periculos. Una dintre cele mai mari tragedii petrecute pe acest munte a avut loc la începutul lunii august a acestui an. Nu mai puţin de unsprezece alpinişti de mai multe naţionalităţi şi-au pierdut viaţa atunci, după ce au fost surprinşi de o cădere de blocuri de gheaţă! Tragedia s-a petrecut la Bottleneck, regiune supranumită „Zona morţii“, în timpul unei coborâri cu coarda.

De altfel, cele mai multe accidente de pe acest vârf se petrec la coborâre, mulţi alpinişti rătăcindu-se pe munte, iar alţii fiind măturaţi de blocurile de gheaţă. Wilco van Rooijen, în vârstă de 40 de ani, a fost unul dintre puţinii supravieţuitori ai tragediei de pe K2. Acesta a povestit momentele de groază petrecute pe vârful din Himalaya: „Un coreen atârna cu capul în jos. Un al doilea coreean ţinea o frânghie, dar era şi el în şoc. Toată lumea încerca să supravieţuiască. Toată lumea părăsea pe toată lumea!“. Vârful K2 a fost cucerit pentru prima dată în 1954, de italienii Achille Compagnoni şi Lino Lacedell.

PLECARE. Tabăra de bază, ultimul răgaz înaintea asaltului