A doua recalculare a pensiilor, care se va efectua după majorarea din septembrie pe baza sporurilor acordate pe perioada de activitate, a readus în prim-plan situația pensionarilor care au prestat munca de noapte, respectiv au lucrat în ture sau schimburi de noapte.

Potrivit datelor Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), munca de noapte poate fi luată în calcul la a doua recalculare a pensiilor. Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede includerea sporului pentru munca de noapte pentru calculul punctajului de pensie.

Daniel Baciu, președintele CNPP, a precizat în mod repetat cine va putea beneficia de a doua recalculare. „De a doua recalculare beneficiază numai cei care au avut acele sporuri cu caracter nepermanent. (…) Colegii mei au termen șase luni de zile să facă cea de a doua recalculare. Iar lucrul acesta se va întâmpla începând cu 1 septembrie până în luna februarie 2025.”

Potrivit lui Daniel Baciu, pentru a beneficia de a doua recalculare pensionarii trebuie să aducă acte doveditoare pentru aceste sporuri. Printre acestea se numără și cele pentru munca de noapte.

Ce spune Casa Națională de pensii

Conform CNPP, munca de noapte este reglementată și de art. 72 din Legea nr. 57/1974, privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, și reglementările anterioare. Astfel, persoanele care au lucrat pe timpul nopții cel puțin jumătate din programul zilnic normal de lucru (de 8 ore) au beneficiat de un spor de 15-25% din retribuția tarifară de încadrare.

Potrivit art. 115 din Codul muncii - Legea nr. 10/1972, „munca de noapte” se consideră activitatea prestată în intervalul cuprins între orele 22:00 – 6:00. Cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus, în cazuri justificate.

Conform datelor CNPP: „valorificarea sporului de noapte, pentru determinarea punctajului mediu anul, utilizat la stabilirea sau recalcularea pensiilor, se poate face numai în condiţiile în care acesta (sportul – n.r.) este exprimat în sume acordate lunar şi nu în procente.”

Există însă și o excepție de la această regulă. Este vorba de angajații care, prin natura activității lor, au lucrat doar noaptea. Cum este cazul paznicilor de noapte, a personalului serviciilor de salubritate etc. În cazul acestora, sporul poate fi exprimat în procente. Cu condiția menționării retribuției tarifare de încadrare și a precizării că programul a fost doar de noapte.

Ce prevede Codul muncii pentru munca de noapte

În prezent, munca de noapte este reglementată prin intermediul a patru articole din Codul muncii (Legea nr. 53/2003).

Astfel, Art. 125 definește munca de noapte drept activitatea prestată între orele 22.00-6.00. Condiție similară Legii nr. 57/1974.

Definiția pentru salariatul care prestează muncă de noapte diferă însă. Conform actualului act normativ, acesta prestează minim 3 ore din timpul său de lucru. (Față de 4, conform prevederilor anterioare.) În plus, mai este introdusă și o condiție alternativă: „salariatul care efectuează munca de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.”

Și în ceea ce privește compensarea pentru munca de noapte situația diferă. Actualul, Cod al muncii prevede două modalități.

Astfel, o primă metodă consistă în acordarea unui spor de 25% din salariul de bază. Cu condiția ca timpul de lucru în intervalul 22.00-6.00 să fie de minim 3 ore.

O a doua metodă disponibilă pentru agajator este reducerea cu o oră a programului de muncă. Această măsură se poate aplica doar în zilele în care se prestează peste limita de 3 ore menționată. Legea prevede că scurtarea programului se realizează fără scăderea programului de bază.

Aspectul este prevăzut și în Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European. Aceasta reglementează o serie de aspecte ce țin de munca de noapte. Astfel, CE recomandă ca „lucrătorii de noapte a căror muncă implică riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite să nu muncească mai mult de opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore în care efectuează muncă de noapte”.

Codul muncii nu prioritizează una din măsurile de compensare în defavoarea alteia. Prin urmare, aceasta poate fi reglementată prin contractul colectiv de muncă, regulamentele interne sau contractul individual de muncă.

Cine nu poate munci de noapte

Codul muncii actual stabilește că tinerii sub 18 ani nu pot presta munca de noapte.

Conform prevederilor legale, angajatele gravide, cele care alăptează și lăuzele nu pot fi obligate să lucreze pe perioada nopții. Categoria a fost extinsă recent cu cea a părinților care își cresc copii singuri. Prevederea a intrat în vigoare pe 3 iunie, prin Legea 161/2024. Argumentele aduse de inițiatorii legii includ: siguranța copilului pe timp de noapte, impactul asupra relației părinte-copil etc.

O altă categorie de angajați care nu pot fi obligați să lucreze noaptea sunt cei care nu sunt apți medical pentru acest lucru. Legea prevede că, înainte de a presta munca de noapte, aceștia trebuie examinați medical. Examenul, care este gratuit și trebuie reluat periodic, trebuie să stabilească daca angajatul este apt din punct de vedere al sănătății. Art. 127 alin 3 prevede că: „Salariații care desfășoară munca de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.”

Riscurile de sănătate sunt menționate și în Directiva 2003/88/CE. „Studiile au demonstrat faptul că organismul uman este mai sensibil noaptea la perturbațiile de mediu și la anumite forme solicitante de organizare a muncii și că perioadele lungi de muncă de noapte pot afecta sănătatea lucrătorilor și pot periclita securitatea la locul de muncă”, se arată în documentul citat.