Foarte mulți ruși sunt de acord cu războiul pe care președintele Vladimir Putin l-a declanșat în Ucraina. Motivele gravitează în jurul naționalismului și a propagandei lansate de la Kremlin.

Conform unui sondaj ce a fost publicat de ziarul american Washington Post, 58% din ruși sunt de acord cu războiul din Ucraina și numai 23% i se opun. Atlantic Council, grupul de reflecție de la Washington, a constatat că rata aprobării pentru persoana lui Vladimir Putin a crescut în Rusia cu 6% în săptămâna încheiată pe 27 februarie, trei zile după izbucnirea războiului, la 70%. Chiar dacă vorbim aici de sondaje realizate în Rusia, putem presupune că o majoritate a rușilor e de acord cu războiul și cu președintele lor. Putem presupune de asemenea că, așa cum scria și Sting într-un cântec din 1985, și rușii își iubesc copiii.

Majoritatea rușilor susțin invazia Ucrainei, dictată de Vladimir Putin

La prima vedere, e o constatare uluitoare și inexplicabilă. Rusia a invadat o altă țară, provocând groază, moarte și distrugere fără nici un fel de justificare legală ori morală. Cum poți să fii rus și să susții o asemenea oroare? Orice israelian care este uluit de aceste constatări ar trebui să-și amintească ce se întâmplă atunci când Israelul pornește la război. Nu a existat până acum vreun război evitabil pe care presa și opinia publică să nu-l fi susținut, cel puțin în fazele lui inițiale, ovaționându-l cu entuziasm, orbire și obediență.

Un studiu realizat de Centrul pentru Protecția Democrației în Israel (Keshev) cu privire la cel de Al Doilea Război din Liban - și aceasta o invazie violentă într-un stat suveran - a constatat că „în afara câtorva cazuri excepționale, [...] întreaga presă consacrată din Israel a relatat despre război într-o manieră aproape pe de-a-ntregul mobilizatoare. [...] Presa a creat o atmosferă generală de sprijin și justificare pentru război, depline și absolute, și a înăbușit sistematic întrebări apărute chiar atât de timpuriu cum ar fi în prima zi a luptelor”.

Ce s-a întâmplat în Israel la nivelul opiniei publice, în timpul războiului cu Libanul

Israelul a aplaudat și primul război din Liban - cel mai oribil dintre cele două -, măcar în faza lui inițială, precum și fiecare invazie brutală a Fâșiei Gaza. De fapt, acea operațiune israeliană violentă care nu a fost susținută de o majoritate a publicului și care nu a fost orchestrată de presă, care altfel îi denunță pe toți cei care cutează să-și exprime opoziția, nu a avut încă loc. Israelienii au salutat fiecare război pornit de statul lor, exact ca rușii. Israel nu este Rusia, conform RADOR.

Aici nu se arestează mii de opozanți pe zi, iar presa e liberă. Și tocmai din acest motiv proporția mică de opozanți ai războiului proiectează o umbră mai apăsătoare asupra societății noastre. Este evident că, din perspectiva majorității israelienilor, justificarea țării lor pentru a ocupa Libanul sau a invada Fâșia Gaza e mult mai relevantă decât justificările Rusiei pentru invadarea Ucrainei. La prima vedere nici nu poate exista comparație.

Acesta e lucrul care avea nevoie să fie dovedit: și o majoritate a rușilor e convinsă că nu există alt război mai justificat decât războiul lor cu Ucraina. Atât în Israel cât și în Rusia există spălare pe creier, iar presa poartă ce mai mare parte a răspunderii, aici cât și acolo. Dar aici presa e liberă, pe când în Rusia nu, ceea ce înseamnă că presa israeliană e mult mai vinovată. Și în Israel presa incită și încurajează războiul.

Cum relatează corespondenții din Israel

Poate că observarea Rusiei, unde îndoctrinarea, intimidarea și reducerea la tăcere sunt mult mai flagrante, ne poate ajuta să ne vedem mai limpede propriile defecte din vremurile de război. Cei mai mulți corespondenți israelieni relatează despre războiul din Ucraina într-o manieră ridicolă, alergând de la refugiat la refugiat, departe de locul luptelor.

S-a scris deja tot ce se putea despre mobilizarea entuziastă a presei israeliene în favoarea efortului de război și despre autocenzura ei, cât și despre modul rușinos în care relatează ori omite să relateze despre ocupație.

În vremuri de război atinge apogeul. Corespondenții de război sunt atașați unei unități militare și nu văd nimic, cu excepția comandanților și soldaților pe care-i admiră; există o singură perspectivă, trâmbițată în cor de presă. Aici, la noi, venerarea armatei e sfântă, mai ales în vreme de război, iar exprimarea opoziției e considerată trădare - în Rusia precum și în Israel, deși numai în Rusia acest lucru poate constitui motiv de arestare.