De ce s-a înfuriat Vladimir Putin pe doi dintre generalii săi? Totul a plecat de la un sondaj. Sondajul făcut în Ucraina, în februarie 2022, comandat de Direcția a IX-a a Serviciului V al Serviciului Federal de Securitate (FSB) al Federației Ruse indica modul în care autoritățile de la Moscova priveau Ucraina în timp ce își planificau invazia și dinamica ocupației militare.

Se pare că un șef al spionajului rus a fost plasat în arest la domiciliu indicând faptul că președintele Putin încearcă să dea vina pe serviciile de securitate pentru invazia nereușită din Ucraina. Serghei Beseda, șeful secției de informații externe a FSB, a fost arestat împreună cu Anatoli Boliuk, adjunctul său, potrivit lui Andrei Soldatov, expert în activitatea serviciilor de securitate ruse. Andrei Soldatov, care este și co-fondator și editor al Agentura, un site de investigații care monitorizează FSB și alte agenții ruse, a declarat că surse din cadrul FSB au confirmat reținerea ambilor ofițeri – scria cotidianul britanic “The Times”, pe 12 martie a.c..

Era vorba despre SERGHEI BESEDA – ȘEFUL SERVICIULUI V AL FSB și ANATOLI BOLIUK – ADJUNCT AL SERVICIULUI V AL FSB.

Această știre s-a plimbat prin aproape toate mediile internaționale, mulți punându-și întrebarea, pe bună dreptate, ce l-a apucat pe Vladimir Putin să-și aresteze șefii din serviciile de informații.

Serghei Beseda era șeful Serviciului V al FSB – Serviciul Informațiilor Operaționale și al Relațiilor Internaționale. Înainte de 1990, Serviciul V al KGB a fost responsabil de informațiile de pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice. Când KGB a devenit FSB, în anii 1990, iar aceste teritorii au devenit state independente, Serviciul V s-a transformat, practic, într-o agenție de informații care-i viza pe toți vecinii Rusiei. Departamentul său pentru Informații Operaționale este responsabil pentru compilarea tuturor datelor despre „tot ce mișcă în apropierea” Rusiei, iar Direcția a IX-a din cadrul Serviciului, a fost cea care a supravegheat colectarea datelor și informațiilor despre situația la zi din Ucraina, pentru ca Moscova să-și stabilească cea mai bună tactică în privința unei eventuale invazii.

Sondajul făcut în Ucraina, în februarie 2022, comandat de Direcția a IX-a a Serviciului V al Serviciului Federal de Securitate (FSB) al Federației Ruse indica modul în care autoritățile de la Moscova priveau Ucraina în timp ce își planificau invazia și dinamica ocupației militare. Sondajul dezvăluia modul în care Kremlinul a evaluat situația politică, militară, socială și de posibilă rezistența a Ucrainei.

Cum arăta Ucraina în 2022 în viziunea FSB

Potrivit datelor sondajului, la începutul lunii februarie, ucrainenii erau, în general, pesimiști în ceea ce privea viitorul lor, apatici cu privire la politică, neavând încredere în politicieni, partide politice sau în majoritatea instituțiilor statului. Principalele lor preocupări erau, în mare parte, nivelul inflației și costul vieții, ambele fiind percepute ca fiiind în creștere.

Nivelul de încredere în președintele Volodimir Zelenski era de 27%, cu 67% rată de neîncredere.Volodimir Zelenski avea cote slabe de apreciere, - 34%, dar o proporție mare dintre ucrainenii intervievați declarau că îl vor mai vota încă o dată. Armata ucraineană, cea activă cât și cea în rezervă, avea cote de 68% încredere în rândul populației, la fel ca și rezerviștii și veteranii, în timp ce guvernele regionale și municipale erau cotate la încredere cu peste 40%.

Cu toate acestea, alte instituții aveau cifre de aprobare care variau de la mediocre la slabe, inclusiv poliția la 28% și serviciile de securitate internă la 23%. Încrederea în RADA (parlamentul ucrainean) și în partidele politice era dezastruoasă,de 11%, respectiv 8%. La disponibilitate și dorință de a servi armata sau de a rezista în alt mod unei invazii străine, 40% dintre respondenți au declarat că nu vor apăra Ucraina.

Armata ucraineană era vedeta sondajului

Populația avea o opinie pozitivă despre capacitățile armatei, 51% dintre respondenți considerând că armata ucraineană are capacitatea de a respinge o invazie în ciuda capabilității tehnice scăzute. De asemenea, în cea mai mare parte, 90%, populația ucraineană nu credea că imensa acumulare de forțemilitare ruse la granița de est și nord, urma să ducă la o invazie. Este de remarcat faptul că Vladimir Putin, în discursul său televizat de dinaintea invaziei, a vorbit pe larg despre eșecurile guvernării ucrainene în termeni care reflectau imaginea prezentată de sondajul FSB.

În sondaj au fost identificate și alte puncte importante pentru Kremlin. Mai mult de jumătate din populația ucraineană a fost evaluată ca având o opinie favorabilă față de biserică, în ciuda faptului că acele parohii care se consideră parte din jurisdicția Patriarhiei Moscovei sunt puternic controlate de serviciile de informații ruse.

Harta extinsă a percepției asupra diferitelor figuri politice și partide a oferit, de asemenea, FSB, indicații asupra cui să acorde o prioritate pentru cooptare, constrângere, marginalizare sau eliminare. Privită dintr-o perspectivă generală, populația ucraineană părea să posede doar un nivel moderat de mobilizare la chemarea autorităților. Mai mult decât atât, atunci când s-a făcut defalcarea pe regiuni – nord, sud, est și vest – a devenit clar că atitudinea oamenilor din sudul și estul țării era mult mai reticentă și mai neîncrezătoare în autoritățile statului față de celelalte regiuni.

Implicațiile sondajului făcut de FSB

Aceste tendințe au fost luate în considerare în planificarea invaziei Rusiei, iar implicațiile își produc acum efectul. Instituția în care ucrainenii au cea mai mare încredere – armata – a fost tocmai aceea împotriva căreia forțele armate ruse au dorit să acționeze rapid și decisiv. Tactica izolării unităților militare ucrainene, fără acoperire aeriană, trebuia să le pună în imposibilitatea de a oferi sprijin militar unor centre de rezistență,  populația devenind în acest fel neîncrezătoare în capacitatea defensivă a armatei lor.

În multe dintre orașele Ucrainei apărea problema mobilizării populare și a unei rezistențe neconvenționale, numai că disparitățile regionale erau evidente. În timp ce o minoritate de ucraineni chestionați de FSB spuneau că nu vor apăra Ucraina, aceasta era concentrată preponderent în sudul și estul țării. În plus, dintre cei care susțineau că nu vor lupta, aproximativ jumătate afirmau că, în caz de război, se vor „adapta și supraviețui”, sugerând că un mare număr de persoane din sudul și estul Ucrainei ar respecta ocupația rusă dacă aceasta ar furniza servicii convenabile.

În schimb, la Kiev, situația era semnificativ diferită, cercetarea sugerând că poate deveni un loc vital pentru succesul sau eșecul planurilor de război ale Moscovei. Încrederea în societatea civilă și instituțiile de voluntariat era considerată mare, apelul președintelui Zelenski la mobilizare putând duce la strângerea unui număr consistent de voluntari. Pentru asta, organizațiile societății civile erau primele vizate, pe lista FSB, pentru a fi izolate și anihilate.

Cine a greșit?

Dacă cei care au planificat invazia Ucrainei au luat sondajul în serios, impactul acestuia asupra strategiei de ocupație rusă este clar. Rusia dorea să distrugă instituțiile de încredere ale Ucrainei și să le înlocuiască pe cele care sunt mai puțin de încredere. Noile administrații de ocupație ar fi fost sfătuite să folosească limbajul anticorupției și să se bazeze pe furnizarea de servicii ca mijloc de constrângere a populației, sarcină probabil ușoară prin faptul că 44% din populație abia reușise să-și plătească facturile la utilități, la începutul lunii februarie.

Putin a folosit aceste argumente în discursurile sale publice, dar având în vedere corupția endemică din Rusia și sărăcirea Donețk-ului și a Luhansk-ului, ocupate din 2014, era aproape imposibil ca administrațiile de ocupație să convingă populația de capacitatea lor de a asigura o bună guvernare.

Neconcordanțele privind atitudinea socială, din sondajul făcut de FSB și ce se întâmplă în prezent, sunt datorate unei imagini a momentului când s-a făcut cercetarea, în condiții de pace. În condiții stabile, tendințele pot sugera anumite traiectorii ale sentimentului public, FSB având date privind aceste tendințe, pentru Ucraina, începând cu 2006. Dar, numai pe timp de pace.

O schimbare majoră a contextului poate provoca variații importante în sentimente și atitudini. Atacurile aeriene, chiar și atunci când sunt limitate la lovituri de precizie asupra țintelor militare, sunt percepute, în general, extrem de negativ de către populația civilă supusă acestora, care nu înțelege pe deplin diferența dintre bombardarea unor ținte civile sau militare. Acest lucru generează adesea o ură intensă față de atacator și întărește hotărârea de a rezista.

De asemenea, pierderile militare în fața unei invazii terestre inamice pot determina populația să fie mai hotărâtă să reziste, atâta timp cât rezistența nu pare fără speranță. Victoriile tactice mici, dar importante din punct de vedere simbolic ale Ucrainei, cum ar fi recâștigarea aeroportului Antonov, de lângă Kiev, au căpătat o semnificație mai largă atunci când au fost privite din această perspectivă.

Dacă Rusia spera că șocul și admirația față de distrugerea armatei ucrainene ar putea descuraja rezistența, experiența în teren a arătat rezultatul opus. Astfel, în timp ce sondajul FSB ar fi putut fi corect în măsurarea opiniilor la momentul în care a fost efectuat, le-a spus prea puțin rușilor despre modul în care vor evolua percepțiile în urma unei invazii.