După cum arată invazia rusă din Ucraina, amenințările nucleare sunt reale, prezente și periculoase. La orizont se întrevede un colaps economic global, avertizează Robert Socolow, fizician american, profesor emerit de inginerie mecanică și aerospațială la Universitatea Princeton, care explică actualele probleme globale în concordanță cu exploatarea fenomenelor de schimbare climatică. 

Întreaga civilizație se află în pericol; omenirea se confruntă cu posibilitatea de a se prăbuși din punct de vedere economic - dar nu numai -, în condițiile în care în aer planează amenințarea unui război nuclear. După amenințările venite pe fondul războiului din Ucraina privind utilizarea de armament nuclear ar putea urma ceea ce cercetătorul Robert Socolow numește „iarna nucleară”.

Redăm, în continuare, analiza integrală a fizicianului american Robert Socolow, profesor emerit de inginerie mecanică și aerospațială la Universitatea Princeton, publicată în The Bulletin:

Colapsul economic global nu mai este improbabil

„Sunt unul dintre numeroșii cercetători care consideră că este de datoria lor să ajute publicul să înțeleagă amenințările pe care le reprezintă schimbările climatice. În aproape toate analizele noastre orientate spre viitor este inclusă ipoteza că activitatea economică globală (produsul intern brut global) va crește în mod constant pe parcursul acestui secol. Niciun model tehnico-economic de care am cunoștință nu investighează colapsul economic global. Liderii din guvern și din sectorul privat, care constituie publicul dorit pentru astfel de scenarii, nu ar dori să fie văzuți luând în serios disfuncțiile globale. Dar astăzi, colapsul economic global nu pare de neconceput. Acesta ar rezulta dintr-o escaladare a actualului conflict din Ucraina care „devine nuclear”.

Atunci când predau despre schimbările climatice, menționez în treacăt ipoteza unei creșteri economice globale continue. În mod conștiincios, le spun studenților mei ceva de genul „Acest model presupune că niciun război sau ciumă nu împiedică creșterea economică globală”. Este un moment retoric de precauție pe care studenții îl notează în mod corespunzător, iar apoi eu și studenții mergem mai departe. Dar aceeași propoziție nu pare a fi retorică astăzi. Civilizația este în pericol. Omenirea se confruntă cu posibilitatea de a se prăbuși înapoi într-o lume a stagnării și a mizeriei.

Schimbările climatice sunt o manifestare a prosperității. În alte condiții egale, schimbările climatice vor avea loc mai încet dacă emisiile de gaze cu efect de seră provenite din activitatea umană vor scădea la o mică fracțiune din valoarea lor actuală și vor rămâne scăzute. Războiul nuclear ar putea aduce chiar „iarna nucleară”, dacă înălțarea aerosolilor generați de foc în stratosferă va provoca o răcire extinsă.

După războiul nuclear urmează „iarna nucleară”

Membrii generației mele, care au fost tineri adulți în timpul Războiului Rece, nu au reușit niciodată să își scoată din cap posibilitatea unui război nuclear. Cu toate acestea, marea majoritate a tinerilor din lume - din câte îmi dau seama - consideră războiul nuclear un coșmar din trecut, ale cărui riscuri au fost abordate cu succes cu mult timp în urmă de către părinții sau bunicii lor. Nici măcar nu este nevoie să învețe despre el. A trecut de mult!

Niciun prieten pe care l-am căutat sau expert pe care l-am ascultat în ultima săptămână nu mi-a oferit o explicație satisfăcătoare pentru decizia lui Putin de a face ca armele nucleare ale Rusiei să pară utilizabile. Pare nesăbuită și în niciun caz în avantajul său. Am presupus de mult timp că niciun lider sau consilier de securitate națională de oriunde nu ar pierde vreodată din vedere obiectivul de a preveni escaladarea și nu ar înceta să aprecieze faptul că singurul focar clar împotriva escaladării până la Armageddon este diferența dintre armele nenucleare și cele nucleare. De ce ar vrea cineva să erodeze această graniță?

În timpul Războiului Rece și în deceniul următor, printre cei care căutau să prevină utilizarea armelor nucleare se numărau mulți oameni de știință ruși și occidentali. Am considerat că sarcina noastră este de a promova înțelegerea reciprocă, de a dezvolta canale secundare de comunicare, de a inventa exerciții de consolidare a încrederii, de a împărtăși cunoștințele din analiza controlului armamentului și de a proteja plutoniul și uraniul puternic îmbogățit. Am făcut o diferență.

Robert Socolow face apel la unitatea oamenilor de știință

Am impresia că nivelul agregat actual al efortului comunității științifice globale în vederea atingerii unor astfel de obiective este substanțial mai mic decât era. Bănuiesc că unul dintre motive este că oamenii de știință, ca mulți alții, au considerat că tensiunile dintre țări sunt suficient de scăzute pentru a-și relaxa eforturile. Și un alt motiv, probabil, este că oamenii de știință au ajuns să constate că sunt mai puțin capabili să influențeze deciziile și prioritățile guvernamentale. Au devenit mai puțin necesari și mai puțin doriți.

Săptămâna trecută a devenit mult prea clar că comunitatea științifică globală trebuie să reinventeze relațiile informale, de cooperare, de la om de știință la om de știință, care au fost cândva atât de valoroase. Nu trebuie să mai considerăm niciodată aceste relații inutile, chiar dacă nu mai sunt la fel de importante ca odinioară. Nu doar oamenii de știință din Rusia, ci și cei din China trebuie să participe. (Publicația - n.r.) Buletinul ne poate ajuta.

O înțelegere reciprocă mai profundă ar putea fi posibilă dacă căutarea potențial controversată a garanțiilor împotriva utilizării armelor nucleare ar fi condimentată cu explorări ale schimbărilor climatice. Nimeni nu mai poate ignora mult timp interdependența națiunilor atunci când studiază atmosfera Pământului - un blender uriaș care omogenizează emisiile de gaze cu efect de seră la care contribuie fiecare dintre noi”.