Sfânta Cuvioasa Muceniță Eugenia s-a născut la Roma, în anul 183, din părinţi păgâni, Filip şi Claudia, de neam ales.

La porunca împăratului Comodus (180-192), tatăl Sfintei a primit înalta dregătorie de cârmuitor al cetăţii Alexandria Ciliciei, unde a plecat împreună cu soţia, cu cei doi fii şi cu fiica lor, Eugenia.

Acolo, Eugenia, ajunsă la vârsta de 16 ani, a citit Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi, auzind astfel de învăţătura Evangheliei lui Hristos şi fiind doritoare de viaţă desăvârşită, şi-a părăsit pe ascuns casa părintească, s-a îmbrăcat bărbăteşte şi a luat cu ea două slugi de încredere.

S-au dus la episcopul Elen al Ciliciei şi au primit de la el Sfântul Botez.

Apoi Eugenia şi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu şi s-a dus la o mănăstire de bărbaţi.

Acolo a trăit în multe osteneli și nevoințe.

Pentru viața sa duhovnicească desăvârșită, după trei ani, fraţii l-au ales să le fie stareţ.

Dar asupra sa a venit o mare ispită. O văduvă bogată, Melantia, venită cu poporul ca să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebuneşte de chipul frumos al stareţului.

Neputându-și atinge scopul patimilor, Melantia s-a dus la prefectul oraşului, care era chiar tatăl Eugeniei, şi a făcut plângere că, în acea mănăstire, stareţul înşală pe femeile cinstite și ar fi încercat şi cu ea.

Mânios, prefectul a trimis în grabă la mănăstire să aducă în lanţuri pe Eugeniu şi pe monahi, ca să se înfăţişeze înaintea scaunului său de judecată şi să dea socoteală de faptele lor.

Şi, înfăţişându-se la judecată, a început a vorbi Melantia, ocărând pe egumen. Atunci, cel ce părea tuturor că e stareţul Eugeniu, a arătat celor de faţă că este femeie cu firea şi a grăit cu îndrăznire tuturor:

„Se cuvine ca noi, călugării, să suferim cu mulţumire ocările, batjocura şi chinuirile trupului. Dar, pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească, iată, vă spun că sunt femeie cu firea; sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul meu tată. Soţia lui e mama mea. Aceştia de lângă mine îmi sunt fraţi, pentru că nu-i voi numi robi”.

În acel moment, peste casa Melantiei a căzut foc din cer, mistuindu-i toate avuțiile.

Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toate măririle și plăcerile vieții şi s-a botezat. A ajuns apoi episcop al credincioşilor din Alexandria Ciliciei, sfârșind ca un mucenic, ucis de păgâni.

După moartea tatălui, Eugenia și mama ei s-au întors la Roma, unde au adus pe mulţi la Hristos, iar după o vreme, au fost prinse de ostaşii păgâni.

Eugenia, care strălucea înaintea tuturor, pentru că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea şi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată în chip minunat.

De aceea, i s-a tăiat capul cu sabia şi s-a mutat cu bucurie la Hristos, doritul ei Mire, într-o zi de 25 decembrie, prin anul 258.

Moaştele ei se găsesc astăzi în capela Sfântul Antonie a Bisericii Sfinţii 12 Apostoli din Roma.

(După Basilica)