Mai sunt în zilele noastre voci care spun că România a fost „ grânarul Europei” şi că se putea hrăni o populație de 80 de milioane de locuitori. Dar se uită metodele aplicate de regimul comunist „când detașamente de elevi, studenți, militari și muncitori erau trimiși pe ogoare să strângă recoltele”, scrie Historia.

Potrivit analizei publicate pe Historia, perioada domniei lui Nicolae Ceaușescu este lăudată de unii analiști și de mulțime pentru realizările din diferite domenii, România socialistă fiind un stat mândru și înfloritor. Orice român de pe stradă știe și este convins că înainte de 1989 era o agricultură avansată, întemeiată pe cele mai recente cuceriri ale științei. Era un adevărat grânar al Europei și se putea hrăni o populație de 80 de milioane de locuitori.

Mulţi români cred că totul a fost distrus după evenimentele din decembrie 1989

De asemenea, autorul articolului mai menţionează faptul că în perioada comunismului „s-a făcut mult bine poporului român, dar totul a fost distrus după evenimentele sângeroase din decembrie 1989 de către cei ce l-au ucis pe Nicolae Ceaușescu. Aceste credințe populare sunt adânc imprimate în creierul mulțimilor și se repetă cu o tărie mistică în câteva idei”.

Şi continuă: „Anuarul statistic al statului comunist vine să prezinte datele oficiale, acceptate de regim, și situația este complet diferită. România era un interesant cultivator de cereale și producția în anul 1984 a fost de 23.578.500 t, echivalentul unei tone pentru fiecare cetățean al patriei socialiste. Teoretic, era mult mai mult decât necesarul pentru alimentație și pentru însămânțări, deci n-ar fi fost nevoie de introducerea cartelelor alimentare. Un alt aspect este mult mai interesant.

Țăranii produceau în gospodăriile personale 2.898.300 t de cereale, ceea ce însemna 12,29% din cantitatea totală. Era un record dacă se ține cont de faptul că statul comunist luase cea mai mare parte a uneltelor în timpul colectivizării. Totuși, era puțin în raport cu întreaga cantitate existentă în țară și se poate spune că agricultura socialistă era o formă evoluată de organizare a muncii câmpului”.

Autoritățile au fost interesate să aplice atunci principiul armatelor agricole

Țăranii cooperatori recoltau de pe terenurile lăsate de stat 14.226.500 t de cereale, ceea ce echivala cu 60,33% din producția țării. Totalul producției de cereale de pe terenurile necolectivizate ajungea la 17.124.800 t și la un procent de 72,62%. Este mai mult decât evident că proprietatea privată putea să ofere o agricultură mai performantă dacă s-ar fi reușit realizarea unei colaborări între stat și țărani.

Omul care muncește pentru propria familie este mult mai interesant de obținerea de recolte bune în raport cu cel ce este un simplu salariat pe moșia statului dictatorial. Dacă se ține cont de modul în care se făcea plata în mediul rural, se poate discuta despre existența unor sclavi moderni (...) Aşa au apărut detașamentele de elevi, studenți, militari și muncitori trimiși pe ogoare să strângă recoltele prin metode similare celor din Antichitate. Combinele cu care se lăuda regimul în emisiunile televizate erau lăsate să ruginească prin curțile fermelor de stat în numele economiei de combustibil, se mai arată în analiza de pe Historia.

S-a trecut la agricultura agresivă, cu tractoare şi substanțe chimice deoarece sunt prea puţini ţărani

Când au văzut comuniştii că „sătenii au ajuns să hrănească rudele și cunoștințele din mediul urban și chiar să ofere produse în piețe, autoritățile au profitat de existența acestei rezerve de alimente și au impus cote în schimbul unor produse oferite de industrie.

Partidul unic respecta și o altă indicație superioară: să nu fie date mijloace de producție țăranilor. Era o teză absolut normală pentru că sătenii s-ar fi îmbogățit și n-ar fi fost interesați de ideile străine de neam ale politrucilor regimului totalitar. Indicația se găsește în renumita directivă N.K.V.D. din 2 iunie 1947 și a fost aplicată cu o energie demnă de o cauză mai bună până la căderea sistemului.

Satul românesc a fost distrus în perioada comunistă și retrocedarea terenurilor după 1990 s-a făcut către o populație îmbătrânită și lipsită de mijloace de producție dintre cele mai rudimentare. Era normal să nu mai fie satul tradițional, cel ce astăzi este plin de curțile betonate ale celor ce se vin din mediul urban. Țăranii loviți de blestemul pământului precum Ion din renumitul roman al lui Liviu Rebreanu sunt prea puțini și s-a trecut la agricultura agresivă, cu tractoare uriașe și valuri de substanțe chimice”, mai scrie Ionel-Claudiu Dumitrescu pentru Historia.