Cazul Diana Șoșoacă a declanșat o dezbatere amplă asupra atribuțiilor Curții Constituționale. Decizia de interzicerea candidaturii la președinția României din motive de declarații, atitudini și participare la întruniri este fără precedent în Uniunea Europeană. În opinia mea asistăm exclusiv la un precedent periculos, o interpretarea extinsă a competențelor Curții Constituționale în materia electorală. Astăzi vă prezentăm opinia separată a judecătoarei CCR Iulia Scântei, care a votat împotriva majorității. Este necesară pentru a înțelege exact unde a început derapajul CCR.

Cazul Diana Șoșoacă, a fost declanșat de reclamația depusă de Amalia Bellantoni. În contextul alegerilor prezidențiale din 2024, Curtea Constituțională a României a emis o hotărâre controversată care, în opinia minorității judecătorilor, depășește cadrul constituțional și legal al competențelor sale. Dosarele nr. 3043F/2024 și nr. 3045F/2024 au adus în atenția publicului și a specialiștilor o problemă majoră: posibilitatea ca Curtea să extindă atribuțiile sale prin adăugarea unor noi condiții de fond pentru validarea candidaturilor, care nu sunt prevăzute expres în Constituție sau în Legea nr. 370/2004 privind alegerile prezidențiale.

Cazul Diana Șoșoacă și introducerea unor noi criterii

Hotărârea majorității Curții a impus două noi condiții de fond pentru depunerea candidaturilor la președinție, care nu au fost menționate anterior nici în Constituție, nici în Legea nr. 370/2004. Acestea sunt derivabile din „formula sacrosantă a jurământului depus de Președintele României”, anume obligația de a respecta Constituția și de a apăra democrația, reflectând „atașamentul candidatului la valorile constituționale”. Prin această decizie, Curtea a decis că aceste obligații trebuie verificate în prealabil de către Biroul Electoral Central, ceea ce echivalează cu legiferarea unor noi condiții pentru eligibilitate.

Această extindere a competențelor Curții, prin interpretarea proprie a atribuțiilor sale constituționale, ridică o serie de probleme juridice. Curtea a adăugat noi cerințe de eligibilitate, care nu sunt prevăzute în textele fundamentale, ceea ce depășește cadrul strict impus de Constituție și de legile organice. Această acțiune poate fi considerată o încălcare a principiului separației puterilor în stat, deoarece Curtea Constituțională, prin această interpretare, devine o autoritate de legiferare în materie electorală.

Încălcarea Drepturilor Electorale. Un exemplu de interpretare „Praeter Legem”

Hotărârea majorității din Dosarul nr. 3043F/2024 introduce o nouă abordare în ceea ce privește drepturile electorale. Conform deciziei Curții, comportamentul unui candidat, evaluat pe baza unor opinii și declarații publice, poate fi considerat neconstituțional, ceea ce poate conduce la interdicția acestuia de a candida. Această constatare creează o situație de facto în care Curtea poate restricționa dreptul electoral al unui cetățean fără ca acesta să fi încălcat vreo prevedere expresă a Constituției sau a legii.

Or, Constituția și legislația în vigoare prevăd clar situațiile în care o persoană poate fi privată de dreptul de a fi aleasă. Aceste situații includ, de exemplu, condamnările definitive pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, conform Legii nr. 370/2004 și Codului Penal. Adăugarea unor noi condiții, care nu sunt prevăzute în lege, prin interpretarea liberă a Curții, creează un precedent periculos în privința modului în care drepturile electorale pot fi limitate.

Concluzie: Necesitatea Respectării Limitelor Constituționale

Decizia Curții Constituționale în dosarele menționate a stârnit un val de critici din partea specialiștilor în drept, care consideră că extinderea competențelor Curții pe calea interpretării propriei autorități nu are temei constituțional. Această acțiune pune sub semnul întrebării independența și neutralitatea Curții, dar și respectarea principiului separației puterilor în stat.

Este esențial ca, în materie electorală, să fie respectate cu strictețe prevederile constituționale și legale, iar orice extindere a atribuțiilor să fie realizată doar prin modificări legislative, nu prin interpretări care să schimbe natura și condițiile dreptului fundamental de a alege și de a fi ales.

Prezentăm integral poziția judecătoarei Iulia Scântei. OPINIE SEPARATA

“Având în vedere rolul esențial al justiției constituționale de a garanta prin interpretare judicioasă și în limitele competențelor constituționale, protejarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale oricărei persoane în fața oricăror abuzuri ale puterii instituționalizate, inclusiv ale dreptului însuși; Având în vedere că scopul prezentei opinii separate nu este acela de a susține sub nicio formă, direct sau indirect, persoane, declarații, conduite, acțiuni, comportamente sau gesturi politice, trecute, prezente sau viitoare, făcute sau care ar fi făcute de oricare dintre părțile din dosarele aflate pe rolul Curții Constituționale, indiferent de calitatea acestora;

În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională în soluționarea Dosarelor nr.3043F/2024 și nr. 3045F/2024 având ca obiect două contestații formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 18D/03.10.2024 privind înregistrarea unei candidaturi și a semnului electoral la alegerile pentru Președintele României în anul 2024, formulăm prezenta opinie separată, considerând că instanța de control constituțional trebuia să respingă contestațiile formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 18D/03.10.2024 pentru următoarele motive:

I. Competenta Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție

1. Conform art. 146 lit. f), Curtea Constituțională a României "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului”. În realizarea acestei competențe constituționale, instanței de contencios constituțional i-au fost încredințate de către legiuitor, prin legi organice, mai multe atribuții concrete de verificare, control și validare a procedurilor electorale, pe durata întregului proces electoral pentru alegerea Președintelui României, inclusiv cele prevăzute de art. 37 și 38 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.807 din 3 decembrie 2010, potrivit căror Curtea Constituțională soluționează contestațiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcția de Președinte al României, precum și contestațiile cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formațiuni politice ori a unui candidat de a-și desfășura campania electorală în condițiile legii. Așadar, în temeiul competenței prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituție, Curtea Constituțională este chemată să vegheze, prin îndeplinirea unor atribuții efective, expres și limitativ prevăzute de legiuitor, la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, iar actul prin care Curtea finalizează această activitate este hotărârea pronunțată conform art. 11 pct.B, lit. a) din Legea nr. 47/1992, care este general obligatorie și are putere numai pentru viitor.

2. Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, adoptată cu majoritate de voturi, se întemeiază exclusiv pe atribuția Curții Constituționale de a soluționa contestațiile privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale ale unui candidat la alegerile pentru Președintele României, atribuție reglementată la art. 38 din Legea nr. 47/1992 și la art. 31 alin.(1) și (2) din Legea nr. 370/2004.

3. În toată jurisprudență anterioară a Curții, întemeiată pe prevederile art. 146 lit. f) din Constituția, republicată, instanța de contencios constituțional a stabilit că, în cazul contestării înregistrării sau neînregistrării candidaturilor la alegerile prezidențiale, după caz, competența Curții vizează îndeplinirea de către candidați a condițiilor de fond și de formă pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României, prin raportare la decizia Biroului Electoral Central contestată.

4. Așa cum a reținut însăși Curtea în propria jurisprudență, atribuția de a soluționa contestațiile privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale ale unui candidat la alegerile pentru Președintele României reflectă un contencios electoral special și specializat, care se desfășoară numai în fața Curții Constituționale, potrivit unei proceduri derogatorii sub unele aspecte față de aceea de drept comun. Această atribuție a Curții nu se exercită din oficiu, ci numai la sesizarea formulată de candidați, partide politice, organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțe politice, alianțe electorale și alegători, termenul pentru formularea contestațiilor fiind unul de decădere, iar procedura jurisdicțională în fața Curții având un caracter de urgență.

5. Contenciosul electoral privind alegerile prezidențiale este un contencios obiectiv și abstract și nu poate privi comportamente, discursuri, calificări politice sau acte de propagandă electorală, specifice unui contencios electoral subiectiv și concret. Atribuția Curții prevăzută la art. 31 din Legea nr. 370/2004 se realizează exclusiv printr-o verificare a constituționalității unei proceduri legale si a legalității condițiilor de fond si formă prevăzute expres în Constituție și în Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru candidații și propunerile de candidatură la alegerile prezidențiale. Jurisdicția constituțională în materie electorală nu realizează un contencios subiectiv, pentru că nu vizează protecția unor drepturi subiective ale unor particulari determinați, motiv pentru care procedura în fața Curții pentru soluționarea contestațiilor privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor se desfășoară în temeiul dispozițiilor art.52 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art.68 alin. (1) din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României, fără înștiințarea părților, cu participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar. Atribuția Curții este de a verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea unor condiții legale obiective (cu titlu de exemplu, respectarea termenului de depunere a propunerii de candidatură, numărul minim al semnăturilor susținătorilor, documentele care trebuie să însoțească propunerea de candidatură, eventuale cazuri de interdicție limitativ prevăzute de Constituție și lege, la depunerea candidaturii). Prin esența lor, aceste condiții nu privesc comportamentul, opiniile, afirmațiile sau atitudinile persoanei care își depune candidatura pentru alegerea Președintelui României în condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 370/2004, toate aceste aspecte de natură subiectivă făcând parte din sfera libertății de exprimare a celor care candidează. Sancționarea încălcării limitelor libertății de exprimare este rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege, în sarcina altor instituții ale statului, după o procedură judiciară, iar nu o atribuție recunoscută expres pentru Curtea Constituțională în realizarea competenței de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României.

6. Cu privire la competența sa de a soluționa contestațiile privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor la alegerile prezidențiale, Curtea a reținut în întreaga sa jurisprudență că atât condițiile de eligibilitate, cât și impedimentele constituționale pentru ca o persoană să fie aleasă în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ în Constituție, respectiv în art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 și art. 40 alin. (3), precum și în Legea nr. 370/2004 (art. 28), republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, sub aspectul condițiilor de formă, inclusiv procedurale, Curtea a reținut că Legea nr. 370/2004, la art. 27, stabilește expres aceste condiții pe care trebuie să le îndeplinească propunerile de candidatură pentru alegerea Președintelui României.

7. Astfel, pot candida la alegerile pentru Președintele României persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 37 din Constituție, coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 și art. 40 alin. (3) din Constituție, iar propunerile de candidați (candidaturile) la alegerile pentru Președintele României trebuie să îndeplinească condițiile legale expres prevăzute la art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

8. În opinia noastră, în total dezacord cu toată jurisprudența Curții în materia contenciosului electoral privind alegerile prezidențiale, hotărârea majorității pronunțată în soluționarea contestațiilor ce fac obiectul Dosarelor nr.3043F/2024 și nr. 3045F/2024 nu se întemeiază pe niciuna dintre aceste condiții obiective de fond și de formă, reglementate expres prin Constituție și prin lege organică. Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite Curții Constituționale ca, pe calea interpretării propriei competențe (la rândul ei, expresă și limitativ prevăzută de Constituție si lege), să-și extindă și să completeze sfera atribuției de soluționare cu două noi condiții pentru depunerea candidaturilor, condiții care au o vădită natură subiectivă (întrucât vizează aspecte ce țin de comportamentul, opiniile și declarațiile unei persoane) și care nu au fost prevăzute nici în Constituție, nici în Legea nr. 370/2004 sau Legea nr. 47/1992.

9. Noile condiții de fond considerate în opinia majoritară ca fiind necesare a fi îndeplinite de persoanele care candidează la alegerile pentru Președintele României în sau începând cu anul 2024, sunt cele „care rezultă din formula sacrosantă a jurământului depus de persoana aleasă în funcția de Președinte al României”, respectiv obligația de a respecta Constituția și obligația de a apăra democrația, acestea reflectând "atașamentul candidatului la valorile constituționale”. Hotărârea majorității impune neechivoc și cu caracter definitiv și general obligatoriu, ca cele două obligații să devină condiții de fond pentru depunerea candidaturilor, deși nu sunt stabilite expres prin Constituție sau prin Legea nr. 370/2004 și, pe cale de consecință, să fie verificate prealabil înregistrării candidaturii la alegerile prezidențiale. Așadar, prin interpretarea propriei competențe, prin opinia majorității, se adaugă în Legea nr. 370/2004 noi condiții de fond pentru depunerea candidaturilor și completează procedura legală cu atribuții noi privind verificarea îndeplinirii acestor condiții anterior înregistrării candidaturii, de către Biroul Electoral Central. Or, Legea nr. 370/2004 a limitat competența acestuia de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă doar la cele prevăzute de respectiva lege pentru candidaturi [art. 29 alin.(1)].

10. În realitate, prin interpretarea propriei atribuții constituționale de la art. 146 lit.f), prin hotărârea majorității, se legiferează în afara competenței Curții Constituționale, două noi condiții de eligibilitate, considerându-le condiții de fond implicite, pe care tot Curtea le verifică, chiar în procedura soluționării contestației ce face obiectul Dosarului nr.3043F/2024, așadar praeter legem.

11. În considerarea celor de mai sus, considerăm inadmisibile criticile formulate în contestația ce face obiectul Dosarului nr.3043F/2024.

II. Cu privire la conținutul argumentativ al Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024

12. In esență, prin hotărârea majorității se constată că un comportament al unei persoane – candidat la funcția de Președinte al României, evaluat prin prisma unor conduite, opinii și declarații publice, este contrar Constituției, pentru că nu este un comportament constituțional responsabil și apt să susțină funcția Președintelui României de a veghea la respectarea Constituției, iar această constatare se concretizează într- o veritabilă interdicție de a candida pentru candidatul respectiv, fiindu-i astfel eliminat un drept electoral – dreptul de a fi ales.

13. Or, în ordinea constituțională și legală, inclusiv în jurisprudența Curții, drepturile electorale pot fi interzise doar în situațiile expres si limitativ prevăzute de Constituție (art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3) și art. 40 alin.(3) și de lege. Astfel, dispozițiile art. 28 din Legea nr. 370/2004 stabilesc interdicții exprese de a candida la alegerile prezidențiale pentru persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 37 din Constituția României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de două ori, ca Președinte al României, precum și pentru persoanele care, la data depunerii candidaturii, au fost condamnate definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea. Totodată, interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a alege) este reglementat ca pedeapsă complementară în condițiile art. art. 66 alin. (1) lit. a) și d) din Codul penal.

14. Interdicțiile constituționale și legale menționate mai sus nu sunt incidente în cazul persoanei a cărei candidatura la alegerile prezidențiale din anul 2024 a fost contestată în Dosarul nr. 3043F/2024, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă de interzicere a dreptului acestei persoane de a fi aleasă care să fi fost depusă la dosar.

15. Considerăm că procedura legală pentru depunerea candidaturii, respectiv cea de contestare a candidaturii la alegerile prezidențiale sunt aspecte care influențează caracterul efectiv al unui drept electoral. În absența unuia dintre cazurile expres prevăzute de Constituție sau de lege, menționate mai sus, apreciem că, prin interpretarea propriei competențe, Curtea Constituțională nu poate să stabilească noi condiții de eligibilitate a căror neîndeplinire constatată direct de Curte, să conducă la interdicția de a candida.

III. Dreptul la un proces echitabil

16. Hotărârea majorității a convertit contenciosul electoral obiectiv prevăzut de lege într-un contencios electoral subiectiv prin asumarea verificării comportamentelor, faptelor, declarațiilor unui candidat la funcția de Președinte al României. Această convertire nu fost însoțită și de garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil: asigurarea contradictorialității, asigurarea dreptului la apărare al persoanei al cărei comportament neconstituțional este evaluat și asigurarea unei proceduri de administrare și contestare a probelor/soluției.

Într-o altă competență a Curții care privește judecarea contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic, toate aceste garanții ale dreptului la un proces echitabil sunt asigurate potrivit Legii nr. 47/1992, fiind prevăzuta judecarea contestației pe baza probelor administrate, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituționalitate este contestată și a Ministerului Public. Cu atât mai mult în cazul unei condiții de eligibilitate care ar afecta însuși dreptul electoral de a fi ales al unei persoane, apreciem că legiuitorul, dacă ar fi considerat să legifereze o astfel de condiție, ar fi prevăzut și garanțiile necesare respectării dreptului la un proces echitabil.

17. In concluzie, considerăm că legiuitorul a reglementat expres și limitativ cadrul legal pentru exercitarea unui contencios electoral obiectiv care permite verificarea unor condiții legale obiective si care are ca finalitate asigurarea unui proces electoral echitabil și just. Alte condiții care vizează comportamente, fapte, declarații ale unui candidat conferă contenciosului electoral un caracter subiectiv, iar procedura în cadrul acestuia nu poate fi derulată în absența cadrului legal privind un proces echitabil, cu toate garanțiile procesuale aferente acestuia, conform jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

JUDECĂTOR, Laura Iuliana SCÂNTEI