Curtea Constituțională și-a motivat hotărârea prin care a respins legea ce permitea autorităților locale să euthanasieze câinii comunitari. Argumentele judecătorilor țin mai mult de morala creștină decât de Constituția României.

Astfel, judecătorii CCR au început să filosofeze pe marginea conceptelor de demnitate și civilizație, cu accentuarea valențelor privind relația om-câine. ”Demnitatea umană, sub aspect constitutional, presupune două dimensiuni inerente, respectiv relațiile dintre oameni, ceea ce vizează dreptul și obligația oamenilor de a le fi respectate și, în mod corelativ, de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale semenilor lor, precum și relația omului cu mediul înconjurator, inclusiv cu lumea animală. Asta  implică, în privința animalelor, responsabilitatea morală a omului de a îngriji aceste ființe într-un mod de natură a ilustra nivelul de civilizație atins”, susține Curtea.  Argumente puerile  Explicațiile stângace ale Curții Constituționale continuă cu o completare în care judecătorii recunosc că nu au analizat legea din perspectiva constituționalității, ci au sancționat lipsa de previzibilitate a acesteia, atribuție care nu intră în competența Curții. Din perspectiva lor, soluția eutanasierii ar trebui aplicată numai în ultimă instanță, după ce toate celelalte soluții ale autorităților locale au fost epuizate. Judecătorii constituționali mai aveau puțin și impuneau cuantumul amenzilor pentru primarii care eutanasează câinii vagabonzi, aproape transformând problema în una de interes național. Curtea Constituțională consideră că adoptarea măsurilor concrete care să țină sub control fenomenul câinilor fara stăpân ține de marja de apreciere a statului. ”În acest sens legiuitorul este obligat, ca și cerință constituțională, să implice și să responsabilizeze autoritățile publice locale, inclusiv prin sancțiuni de natură contravențională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii”, se mai arată în motivarea citată.