În sâmbăta dinaintea duminicii Pogorârii Sfântului Duh, Biserica Ortodoxă a orânduit pomenirea tuturor morților din neamurile noastre.

Biserica Ortodoxă a rânduit sâmbăta ca zi de pomenire a morţilor. Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate însă, în chip special, pomenirii generale a morţilor: Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne – Moșii de Iarnă, și Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt – Moșii de vară.

Biserica noastră Ortodoxă mărturiseşte prin învăţătura ei de credinţă nemurirea sufletului şi crede în învierea morţilor („Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”).

Ea ne învaţă să ne rugăm pentru cei adormiţi, deoarece rugăciunile noastre îi pot ajuta să ajungă în Împărăția Cerurilor. De aceea, Biserica a rânduit ca zi de rugăciune pentru cei adormiţi sâmbăta, precum şi anumite zile de peste an în care ducem colivă la Biserică şi dăm pomelnic pentru toţi cei adormiţi din neamul nostru. Aceste zile de obştească pomenire sunt numite Sâmbetele morţilor sau Moşii, pentru că ne rugăm pentru moșii și strămoșii noștri, Între acestea se află şi moşii de vară pe care anul acesta îi prăznuim pe 6 iunie..

Sâmbăta aceasta este înainte de Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Rusalii) şi este închinată celor adormiţi pentru ca să se împărtăşească şi ei de mângâierea Sfântului Duh Care S-a pogorât la Cincizecime peste Apostoli şi de atunci cârmuieşte lumea în chip nevăzut. Această zi poartă numele de „Sâmbăta Moşilor”, iar în popor este cunoscută sub numele de Moşii de vară.

Încă din vremea Sfinţilor Apostoli, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Gură de Aur, se ţineau zile de pomenire a strămoşilor adormiţi în speranţa fericirii veşnice, scrie Basilica. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc. În privinţa aceasta găsim rugăciuni alcătuite pentru sufletele celor morţi şi în Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, în care se spune: ”Te rugăm Dumnezeule şi pentru cei adormiţi, a căror pomenire s-a făcut, sfinţeşte aceste suflete, căci tu pe toate le cunoşti; sfinţeşte-i pe cei adormiţi în Domnul şi numără-i cu puterile Tale cele sfinte (îngerii) şi dă-le lor şi sălăşluire întru împărăţia Ta”.

Mai multe informaţii legate de pomenirea celor adormiţi în Sâmbăta din Ajunul Rusaliilor aflăm din articolul “Sfaturi practice în Biserică: Pomenirea moşilor de vară din sâmbăta Rusaliilor” publicat în Cotidianul “Ziarul Lumina” din data de 21 mai 2010 şi semnat de Pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu.

“Sâmbăta dinaintea Praznicului Rusaliilor este închinată pomenirii tuturor moşilor de vară, adică a celor din veac adormiţi. Textul liturgic din Penticostar arată în chip lămurit faptul că sunt acum pomeniţi „creştinii care au adormit în credinţă: părinţi, strămoşi, bunici şi străbuni, fraţi şi prieteni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domni, pe cei de laolaltă şi sihaştri”, pentru aceştia rugându-L pe Dumnezeu, astfel: „Odihneşte-i… unde sunt mulţimile tuturor drepţilor şi unde este sălaşul sfinţilor Tăi”.

Alte texte din slujba acestei sâmbete arată că rugăciunea de pomenire a celor adormiţi se face şi pentru cei care au murit în împrejurări năprasnice: „Pe cei ce au sfârşit sfâşiaţi de fiare, Hristoase, şi pe care peştii i-au înghiţit, pe care cutremurul, surparea pământului ori prăpastia i-au îngropat … pe cei ce i-au ucis sabia, cuţitul şi focul, izbitura răutăţilor, despicarea stâncilor şi tâlharii, foametea şi ciuma”, rugându-L pe Hristos Mântuitorul să-i izbăvească „de groaza cea de acolo”, ca un milostiv, mântuindu-i „cu împărtăşirea şi cu bucuria” Sa.

Unii teologi ai Bisericii identifică în aceste exprimări liturgice şi pe sinucigaşi, adică pe cei care şi-au luat singuri viaţa, şi pentru care nu se face nicicând rugăciune în lăcaşul Bisericii, exceptând ziua aceasta a sâmbetei moşilor de vară. În accepţiunea acestor teologi, singurul moment din cursul anului liturgic în care se face rugăciune publică şi pentru sinucigaşi este această sâmbătă dinaintea Rusaliilor, ca un pogorământ de la regula bisericească statornicită, rugându-l pe Hristos să-i miluiască, izbăvindu-i şi mângâindu-i în groaza ce-i învăluie în iad, acolo unde sufletul lor se chinuieşte.

În sensul acesta, şi rugăciunea a cincea de la vecernia plecării genunchilor din Duminica Rusaliilor zice: „… şi la acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad, dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare”.

În sensul acestor rugăciuni şi mijlociri, deja invocate, credincioşii Bisericii noastre trebuie să ştie că în această zi a sâmbetei moşilor de vară au datoria creştinească de a-i pomeni pe toţi strămoşii şi moşii lor după trup, şi pe toţi cei din veac adormiţi, la Slujba Parastasului de obşte care se săvârşeşte în toate Bisericile Ortodoxe în această sâmbătă. Pe pomelnicele lor pentru slujba aceasta a Parastasului ei pot trece în această zi şi pe sinucigaşi, menţionând însă în dreptul numelui acestora chipul morţii lor (adică sinucigaş), pentru ca preoţii să poată să-i diferenţieze pe aceştia de cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice, pentru cei dintâi „care plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea lui Hristos” (adică pentru sinucigaşi), rugând pe Dumnezeu „ca să îndepărteze de la ei toată durerea, întristarea şi suspinarea …”

Pomenirea aceasta a moşilor de vară are rostul de a-i învrednici şi pe cei adormiţi în dreapta credinţă de darurile Sfântului Duh, a cărui pogorâre o vom prăznui în ziua următoare, a Rusaliilor, aceasta întrucât lucrarea Duhului Sfânt nu-i cuprinde numai pe creştinii vii, ci se extinde şi asupra celor adormiţi, întrucât cei vii şi cei adormiţi sunt deopotrivă membri ai Bisericii Universale”.