N-ar mai fi crezut nimeni că Moş Crăciun al politicienilor le mai poate face vreo surpriză românilor anul acesta. N-a venit din Rovaniemi, cum am fi aşteptat, ci de la Bruxelles, o capitală ploioasă, fără prea multe zăpezi legendare.
Acordul inter-guvernamental iniţiat de liderii marilor capitale europene ne forţează să deschidem cutiuţa cu surprize, ce părea a rămâne ferecată până în 2013, chiar în anul următor. Asta e vestea bună. Căci Moş Crăciun scoate din sacul lui, dar nu prea bagă în sacul altora. Moş Crăciun nu ne aduce o Constituţie mai bună, ci şansa de a avea o Constituţie mai bună.
Partidele politice, indiferent de care parte a baricadei se află, admit două chestiuni fundamentale: 1. că acordul privind limitarea deficitului şi gradului de îndatorare trebuie semnat şi 2. că singurul act care poate include aceste prevederi în sistemul nostru constituţional este chiar legea fundamentală.
Aşadar, dacă vrem să fim serioşi în relaţia cu partenerii europeni revizuim chiar în 2012 Constituţia. Toată lumea e de acord cu asta. Întrebarea mai grea e - ce revizuim? Aici există câteva scenarii posibile. I. Mica revizuire - adică o revizuire minimală, care să ţină cont doar de prevederile acordului inter-guvernamental. Mai exact, deficit de 0,5% şi grad maximum de îndatorare de 60%. II. Marea revizuire - dacă tot deschidem "cutiuţa cu surprize", schimbăm tot ce am vorbit de câţiva ani că vrem să schimbăm. Ceea ce s-ar putea să se transforme în deschiderea Cutiei Pandorei. III. Nicio revizuire în 2012 pentru că partidele cad de acord că nu sunt de acord. Din punctul meu de vedere primul scenariu ar marca definitiv căderea în ridicol a clasei politice din România, în întregul ei. Ar fi un fel de "the ultimate proof", încununarea eşecului celor 20 de ani de tranziţie, consacrarea mediocrităţii partidelor, repetenţia politică în forma ei supremă. Să avem atâtea dezbateri despre ce merge şi ce nu mai merge în actuala Constituţie plus un referendum care obligă, prin rezultatele sale, modificarea legii fundamentale şi să sfârşim prin a introduce două paragrafe despre deficitul bugetar şi îndatorare, iată cum arată faţa hâdă a unui sistem orientat exclusiv spre conservarea poziţiilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
O Constituţie nu se revizuieşte în fiecare an. Dacă tot deschizi cărticica de căpătâi şi vrei să o faci mai bună, atunci schimbi tot ce e de schimbat. Au fost atâtea discuţii în ultimii ani despre imunitatea parlamentarilor, confiscarea averilor, atribuţiile preşedintelui, premierului, parlamentului, judecătorilor, migraţia parlamentarilor, numirea miniştrilor, numirea premierilor, toate având legătură cu modificarea Constituţiei, încât a le îngropa brusc doar pentru că nu există o majoritate calificată e un semn al neputinţei care chestionează chiar bazele democraţiei.
Nu mai pun la socoteală discuţia despre momentul referendumului. Dacă suntem consecvenţi cu linia oficială urmată de partidele de la putere, adică economie de bani, la alegerile comasate ar trebui să mai adăugăm un buletin de vot. Dacă urmăm linia "oricât ar costa democraţia merită să cheltuim" la anul vom avea trei rânduri de alegeri, pe lângă cele şase scrutinuri din ultimii cinci ani. Adică nouă runde elective în ultimii şase ani. Obositor, dar şi costisitor. Dacă tot dăm bani şi îi obosim pe alegători, măcar să o facem cu folos. Cert e ca Moş Crăciun a venit cu un mare cadou la sfârşitul lui 2011.
Şansa de a revizui Constituţia chiar anul viitor. Putem să ne bucurăm de acest cadou şi să folosim la maximum oportunitatea sau putem să îl aruncăm la coşul de gunoi şi să rămânem o ţară mică şi neputincioasă (scenariile I şi III). Da, ştiu, depindem de ei...
Recomandările noastre
