Monica Lewinsky este acea stagiară printre cele 100 de femei ale preşedintelui Clinton care a fost măcinat de presa vremii, amplificând scandalul la cote maxime. În prezent, asistăm la aceeaşi reţetă cu Donald Trump şi amantele sale pe care o cultivă rivalii săi dar şi presa care-i este ostilă. Se încearcă tot felul de născociri din trecutul său deşi, dacă ar fi aşa, se omite un lucru extrem de important: NU era preşedintele SUA, ci un milionar cu emisiuni de succes la TV.
Cine poate uita Sexgate-ul din 1998 cu dezvăluirile tinerei care implică preşedintele Americii şi care neagă tot, apoi recunoaşte la Tv cu Hillary în dreapta sa: ''Am avut o relaţie improprie''
Povestea care a zguduit planeta şi care va rămâne în istorie o redescrie Corriere della sera, ca pe o lecţie de manual, şi scrie: "Este 10 seara, 17 august 1998. Preşedintele SUA, democratul Bill Clinton, apare în direct la Tv şi mărturiseşte că a avut cu Monica Lewinsky '' o relaţie improprie''. ''Not appropiate'', devine în diferitele traduceri, una dintre expresiile la modă pentru a parodia orice. Clinton, în fapt, o foloseşte pentru a recunoaşte practic că stagiara i-a practicat sex oral, deşi în 26 ianuarie negase ''relaţii sexuale''. O făcuse sub jurământ, alături de soţia sa Hillary, într-o conferinţă de presă, aproape silabisind cuvintele: ''Vreau să spun o chestiune americanilor. Ascultaţi-mă cu atenţie. N-am avut relaţii sexuale cu femeia aceea''.
''Relaţie improprie''
Acum, acrobaţia lexicală este mutarea pentru a se salva de acuzare pentru sperjur, după 7 luni de la psihodrama naţională, indiscreţii, acuze, anchete ale procurorului Kenneth Starr. În acel 17 august, Clinton, mai întâi în faţa marelui juriu, api la Tv, spune că explicaţia din ianuarie era ''legal corectă dar incompletă''. Americanii îşi trag sufletul. Omul a mărturisit, Ţara poate merge înainte. Wall Street se deschide cu un salt spectaculos, sondajele nu înregistrează scăderi de popularitate. ''Pare că nu s-a întâmplat nimic'', scriu ziarele, ''totul desfăşurându-se în picioare, pentru noi, europenii, de mică importanţă, dar pentru America de mare importanţă, chiar fundamental''.
Depoziţia
În acea pauză de mijloc de august, scandalul pare a fi în stand by. Trei zile după, în timp ce Monica termină a doua sa depoziţie în faţa marelui juriu, Clinton anunţă raiduri împotriva Afganistanului şi Sudanului. Televiziunile opresc transmisia în direct cu Monica şi transmit imaginile unei clădiri în flăcări la Khartoum. Din atâta zgomot pare să fi rămas doar o bătaie de joc. Au apărut cu rapiditate, bancurile, stil Boccaccio, cu deux-pièces-ul, care după ce a fost prin Biroul Oval, a fost ţinut în frigider de mama sa pentru a păstra ''probele organice'', dar şi datele notate de Monica ori de câte ori se întâmpla ''relaţia sexuală orală''. Republicanii nu s-au lăsat, lumea e încă împărţită. La timpul respectiv, Indro Montanelli scria: ''Cred că există două şcoli de gândire: aceea încercată de spaimă la ideea că superputerea care are în mâini soarta întregii lumi poate intra în convulsii pentru o pereche de chiloţi de damă şi aceea care vede în situaţia asta un încurajator semn de rigoare şi vigoare morală''.
Campania împotriva Monicăi Lewinsky
Erau vremuri cu mult mai puţin gentile faţă de femei. Campania de demonizare a Monicăi a fost imediată şi violentă, s-a scormonit în trecutul său, a fost descrisă ca o nimfomană.''O pramatie a lui mami'' scriau unele ziare. Astăzi cu #MeToo, lucrurile ar fi stat cu totul diferit. Monica declara pentru Vanity Fair că s-a simţit înfiorător de singură. Astăzi putem spune clar că a fost vorba de un abuz de putere.
Sexgate
Sexgate-ul a explodat în media pe 17 ianuarie, când site-ul Internet Drudge Report scrie despre o relaţie cu o stagiară de 23 de ani. Scânteia este o cauză intentată în '94 de o femeie numită Paula Jones, care l-a denunţat pe Clinton de hărţuire sexuală pe vremea când era guvernator de Arkansas. Clinton va fi achitat, dar cutia Pandorei se deschisese. Avocaţii Paulei Jones aduc în aulă pe preşedinte şi câteva angajate de la casa Albă, printre care Monica. Ambii declară sub jurământ că n-au avut relaţii sexuale. Pe 7 ianuarie 1998, însă, Linda Tripp, care lucrează la Pentagon, unde Monica se transferase între timp, încredinţează procurorului Kenneth Starr înregistrările cu mărturisiri unde tânăra povesteşte despre relaţia cu preşedintele. Pe 28 iulie, Monica obţine de la Starr imunitate în schimbul unei mărturisiri. A doua zi, Clinton anunţă că va depune mărturie voluntar. Monica dezvăluie despre nouă raporturi orale, aproape toate în Biroul Oval, petrecute între noiembrie 1995 şi martie 1997.
Stare de acuzare
Mărturisirea din august nu va fi suficientă lui Clinton pentru a se sustrage stării de acuzare, care este votată de Cameră pentru sperjur şi împiedicare a actului de justiţie. La Senat, însă, în februaire '99, votul va fi favorabil preşedintelui. Clinton este salvat. În timpul procedurii, preşdintele nu s-a clintit în sondaje. Semn că americanii consideră că ceea ce s-a întâmplat este o chestiune personală. Cea care cucereşte triumful este first lady care a fost mereu alături de soţul ei, dă declaraţii pentru a-l sprijini şi apără familia şi puterea ca fiind chestiuni fundamentale.
Amantele
Însă înainte de a minţi întreaga Ţară, mai întâi a minţit-o pe ea. Hillary le-a încasat pe toate, inclusiv interviurile unei alte ex amante, Gennifer Flowers, care susţinea că a fost în această postură timp de 12 ani spunând: ''Eu şi Hillary suntem două supravieţuitoare, un exemplu de dublă rezistenţă''. Încasează mărturisirile amantelor care apar ca ciupercile, de la ex Miss Arkansas, care jura că se culca cu Bill încă din timpul şcolii, la o prostituată din Little Rock. După Newsweek, femeile lui Bill ar fi vreo 100. Celebră, însă, rămâne doar Monica. Acum ea locuieşte la Londra, unde şi-a luat diploma în psihologie.
Rolul lui Hillary
Hillary, fără această pagină de istorie, (a fost ''mare ca soţie şi ca avocat'', ''adevăratul creier al întregii Case Albe'') poate că n-ar fi devenit rivala lui Trump în ultimele alegeri americane. Apoi, atunci ca şi astăzi, electorii au demonstrat că puţin le pasă dacă unui preşedinte îi plac femeile sau este considerat un sexist.