Întrucât ştim deja de la ventuzele "Oracolului din Oberhausen", supranumele caracatiţei Paul, că ordinea acestui Mondial este 1. Spania, 2. Olanda, 3. Germania, 4. Uruguay, de ce mai facem avancronici?
Şi totuşi. În meciul de mâine, favorită e Spania, pentru că e campioana europeană la zi, dar şi datorită manierei cu totul impresionante în care ibericii au anihilat maşinăria germană în semifinală.
Eroul acelui meci a fost, logic, unicul marcator: "Regele Carles" Puyol, care a întâmpinat-o pe Regina Sofia doar cu un prosop în jurul şoldurilor în vestiarul de la Durban, într-o secvenţă ce demonstrează că, atunci când câştigă naţionala de fotbal, nu se mai poate discuta despre lezmajestate.
Puyol, un băiat de la munte care mărturiseşte că n-a fost în niciun club de noapte barcelonez în ultimii trei ani, a izbutit mai mult decât o intervenţie decisivă. "Carlito", cum îl alintă toţi în localitatea natală, La Pobla de Segur, a înscris ceea ce cotidianul catalan "La Vanguardia" avea să denumească "golul care a unit Spania". Aluzia e străvezie.
În pofida bannerelor afişate la fiecare derby Barca - Real ("Catalonia nu e Spania!") şi a refuzului primarului barcelonez Jordi Hereu de a fi instalate ecrane-gigant în oraş, catalanii au celebrat îndelung victoria unei naţionale spaniole pe care presa a descoperit-o mai "roş-albastră" ca niciodată: şapte de la Barcelona în meciul cu Germania. Iar dacă tot am pomenit despre nucleul catalan, ghiciţi la ce şcoală a crescut acesta?
La cea olandeză, desigur, Puyol, Pique, Iniesta, Xavi, Pedro şi Busquets (nu-l uităm pe Victor Valdes, doar că acesta nu-i poate lua faţa lui Casillas decât dacă madrilenul alunecă la duş) fiind toţi produsele unei pepiniere purtând semnătura inconfundabilă a marelui Johan Cruyff! Şcoala olandeză de fotbal total a intrat în Spania pe poarta catalană, în urmă cu 39 de ani, odată cu venirea antrenorului Rinus Michels la Barcelona.
Avea să fie începutul unei frumoase prietenii care a însemnat că Johan Cruyff, Johan Neeskens, Louis Van Gaal, Frank Rijkaard şi Ronald Koeman au jucat sau au antrenat acolo. Sigur că nu toate importurile o lan deze s-au dovedit a fi succese, unele fiind mai degrabă excese - atunci când Van Gaal căra după el nouă jucători, lăsându-i pe catalani fără obiectul muncii.
Sau când Real Madrid se lăsa convinsă că modelul olandez e viabil şi cumpăra un buchet de lalele numărând şase fire - Drenthe, Van der Vaart, Sneijder, Robben, Van Nistelrooy şi Huntelaar - din care prea puţine au prins rădăcini. Indubitabil, fotbalul olandez a schimbat faţa celui catalan, care defilează sub drapelul Spaniei.
Ceea ce face şi mai interesant ultimul act al unui Mondial care a început ca unul al vedetelor şi se încheie având în prim-plan echipa.
Recomandările noastre
