Președinții Serbiei și Kosovo au afirmat pe șleau sâmbătă că au în vedere o schimbare de frontieră pentru a ajunge la o înțelegere istorică și au făcut apel la Uniunea Europeană să le sprijine demersul.

Declarația făcută de Aleksandar Vucici și de Hashim Thaci, cu ocazia unei mese rotunde în Austria, pune UE într-o poziție dificilă: liderii europeni se opun unor noi schimbări de frontiere, de teamă că ar putea redeschide Cutia Pandorei, al cărei capac a fost închis cu picioarele de NATO în 2001, lăsând pe afară numeroase probleme nerezolvate.

Austriacul Johannes Hahn, comisarul european care răspunde de lărgirea UE (și implicit de Balcani), care a participat și el la masa rotundă, a încercat să facă echilibristică diplomatică, afirmând că nimic nu trebuie exclus, însă i-a îndemnat pe cei doi lideri să aibă grijă pentru a nu destabiliza regiunea.

Vucici și Thaci au fost în tabere opuse în războiul etnic din 1998-1989, care s-a încheiat cu ruperea provinciei Kosovo de teritoriul Serbiei. Și, așa cum s-a văzut și la Forumul European de la Alpbach, dedicat extinderii UE, ostilitatea dintre cei doi lideri s-a păstrat: Vucici, citat de Politico, a spus audienței că Thaci nu-l simpatizează iar „eu nu-l plac deloc”.

Totuși, cei doi au încercat să treacă peste antipatia personală, chemându-se pe numele mic și șușotind de mai multe ori, aplecați unul spre altul și acoperindu-și gura cu palma. Și apelul lor către UE și Statele Unite a fost similar: să le permită să abordeze subiectul tabu al frontierelor.

Oficiali din ambele tabere au început să vehiculeze ideea unui schimb de teritorii între cele două entități cu câteva săptămâni în urmă. Însă, la forumul de sâmbătă, este pentru prima dată când liderii Serbiei și Kosovo au pledat împreună, deschis, pentru o astfel de soluție care să pună capăt conflictului.

„Kosovo este hotărât să ajungă la un acord juridic cu Serbia. Momentul de a o face este acum”, a spus Thaci. „Și avem un interval de oportunitate mic. Nu este deloc ușor, este foarte dificil, foarte dificil. De aceea, toată lumea trebuie să sprijine asta.” Și liderul kosovar a adăugat: „Țările din regiunea noastră sau alte țări nu ar trebui să se opună sau să se teamă de un acord pașnic potențial între Kosovo și Serbia, chiar dacă un astfel de acord ar include o modificare a frontierelor.”

La rândul său, Vucici, care va face pe 9 septembrie o vizită istorică în Kosovo, a criticat reacția internațională față de un astfel de schimb teritorial, afirmând că Occidentul încearcă să-și impună voința împotriva aspirațiilor naționale ale sârbilor și albanezilor. „Acum, când în sfârșit am început să discutăm chestiuni de fond între Belgrad și Priștina, toți ceilalți zic: ‘Hei, băieți, ce faceți voi acolo?’”, a spus Vucici. „Ce vă pasă ce facem? Facem ceva pentru viitorul sârbilor și albanezilor. Și trebuie să avem grijă de noi și să nu facem rău nimănui, să nu influențăm nimic altceva în regiune.”

Vucici a ținut să repete de mai multe ori că respectă integritatea teritorială a Bosniei Herțegovina. Criticii planurilor unei modificări de frontiere au avertizat că aceasta va împinge la secesiune regiunea majoritar sârbă din Bosnia Herțegovina, pentru a se alipi de Serbia.

 

Cine, ce dă și ce primește

Nici Vucici, nici Thaci nu au explicat ce ar putea implica cu exactitate această modificare de frontiere. Însă, potrivit celei mai frecvent discutate variante, o parte din nordul Kosovo (cunoscută ca Ibarski Kolașin, compusă din patru zone cu populație majoritar sârbă) ar urma să se alipească la Serbia; în schimb, Kosovo ar urma să primească regiunea din sud-vestul Serbiei (Valea Preševo, cu populație majoritar albaneză).

De asemenea, Kosovo va trebui să ofere garanții că va proteja mănăstirile medievale sârbe și populația sârbă ce ar rămâne pe teritoriul său.

La rândul său, Serbia ar urma să recunoască statalitatea Kosovo, înlăturând astfel principalul obstacol din calea Priștinei pentru accesul în ONU și UE.

 

Argumente pro

Principala obiecție față de proiectul Vucici – Thaci este că o modificare de frontieră într-o zonă poate duce la noi modificări în toată zona balcanică, nu degeaba supranumită „Butoiul cu Pulbere al Europei”. Macedonia are o importantă minoritate albaneză: din cele 80 de regiuni, 15 sunt preponderent albaneze. Totuși, țara a devenit mult mai stabilă în ultima vreme și ar putea deveni membru NATO chiar anul viitor.

Republica Srpska, regiunea autonomă, cu populație majoritar sârbă din Bosnia-Herțegovina, amenință periodic cu secesiunea. Dar acest lucru este greu de pus în practică. Srpska este compusă din două regiuni rupte între ele, despărțite de micul district autonom Brcko: una în est, mai săracă și mai mică, de-a lungul frontierei cu Serbia, cealaltă în vest, mai bogată și mai mare, învecinată cu Croația.

În cazul în care Srpska și-ar declara independența, aproape două treimi dintre sârbi ar rămâne izolați în vest, rupți de frații lor, fără nici o cale de acces. În plus, constituția din Bosnia-Herțegovina dă regiunilor sale o largă autonomie, care probabil că ar fi pierdută în cazul unei secesiuni eșuate, arată o analiză a Politico.

Trump este dispus, Merkel se opune

Aleksandar Vucici a insistat pe necesitatea ca această înțelegere să fie sprijinită de UE: „Pentru a putea ajunge la o soluție de compromis, avem nevoie de sprijinul Uniunii Europene.”

Comisarul Hahn a caracterizat drept istoric efortul celor doi lideri de a ajunge la o înțelegere, însă a vorbit și despre temerile față de un posibil efect de domino pe care o astfel de schimbare le provoacă: „Avem nevoie de stabilitate în întreaga regiune; comunitatea internațională are nevoie de asigurările dumneavoastră”. Ceea ce înseamnă o aprobare prudentă din partea Bruxelles-ului. Această atitudine vine în contradicție cu poziția Germaniei.

Pe 13 august, cu ocazia vizitei la Berlin a premierului Bosniei, Dnis Zvizdici, cancelara Angela Merkel a respins categoric ideea unei schimbări de frontieră: „Integritatea teritorială a statelor din Balcanii de Vest a fost stabilită și este inviolabilă. Acest lucru trebuie spus și repetat mereu, deoarece există și se repetă mereu încercări de a se vorbi despre frontiere, și nu putem accepta aceasta.”

Atât Serbia cât și Kosovo doresc să devină membre ale UE. Serbia se află în plin proces de aderare, care s-a împotmolit însă din cauză că nu recunoaște statalitatea Kosovo. Pe de altă parte, Kosovo nu este recunoscut nici măcar de toate statele membre ale Uniunii Europene: cinci dintre ele – România, Spania, Grecia, Cipru, Slovacia – refuzând să accepte statalitatea enclavei albaneze.

Accederea Kosovo în Organizația Națiunilor Unite este și ea blocată de aliații Serbiei, mai ales Rusia și China.

Spre deosebire de reticența UE de a accepta orice modificare a frontierelor, Statele Unite s-au arătat deschise unei astfel de soluții. Vineri, John Bolton, consilierul pentru securitate națională al lui Donald Trump, aflat într-o vizită la Kiev, a afirmat că Washingtonul nu se va opune unui schimb teritorial între Serbia și Kosovo: „Cred că sunt noi semne că ambele guverne își doresc să negocieze cu calm asupra acestui subiect”, a spus Bolton, citat de Radio Europa Liberă. „Politica noastră, politica Statelor Unite este că dacă cele două părți se pot înțelege între ele și ajunge la un acord, nu excludem modificările teritoriale. Nu este de competența noastră să facem asta.” Și Bolton a adăugat: „Nu ne vom împotrivi, și cred că nimeni din Europa nu se va împotrivi dacă cele două părți aflate în dispută ajung la o înțelegere reciproc satisfăcătoare.”

Cutia Pandorei și Efectul de Domino

În ciuda opoziției ferme a Angelei Merkel, în rândul liderilor internaționali ar exista un curent tot mai puternic de acceptare a soluției schimbului de teritorii între Serbia și Kosovo, a declarat o sursă a guvernului de la Belgrad pentru The Guardian.

Casa Albă pare deja câștigată de partea acestei înțelegeri, după cum o arată declarația de vineri a lui John Bolton. Ceea ce nu se știa era că ministrul sârb de Externe, Ivica Dacici, a avut în iulie o întâlnire cu Jared Kushner, ginerele și consilierul lui Trump, ocazie cu care au discutat despre schimbul de teritorii.

„Se discută, pe masă sunt mai multe opțiuni”, a spus sursa citată. „Poziția americană s-a schimbat de la împotrivire totală la dorința de a discuta această opțiune. Franța este și ea destul de pozitivă. Germania, nu.”

De asemenea, o sursă guvernamentală de la Priștina a confirmat că „unii din comunitatea internațională au devenit din ce în ce mai deschiși la această idee (a schimbului teritorial)”.

Pe de altă parte, ideea unui reîmpărțiri teritoriale pe criterii etnice dă frisoane multora: „Sinistrul plan al unei împărțiri etnico-teritoriale a Kosovo ne va duce înapoi la oroarea anilor 1990”, spune părintele Sava Janjici, starețul mănăstirii ortodoxe sârbe Visoki Deșani. „Ideea unor teritorii curate din punct de vedere etnic va deveni un model care va produce unde de șoc în întreaga Europă și va consolida ideologiile radicale.”

„Împărțirea Kosovo ar putea deschide Cutia Pandorei în Balcani de a căuta soluții pe baza criteriului etnic”, declară un oficial al Minsterului de Externe din Bosnia, cu vechi state în diplomație, citat de The Guardian. „Este formula perfectă pentru o nouă catastrofă în Balcanii Occidentali. Statutul fragil al Bosniei-Herțegovina s-ar putea spulbera sub ochii noștri, provocând o nouă spirală de naționalism. Aceasta i-ar putea încuraja pe extremiștii albanezi să încerce să aplice aceeași soluție în Macedonia.”

Dincolo de regiunea Balcanilor, Europa este plină de focare de secesiune pe criterii etnice: Catalonia este cel mai recent exemplu. Ei i se adaugă Țara Bascilor, Tirolul de Vest, Corsica, Valonia și Flandra etc.