Refuz să scriu despre tragedia de la Caracal. Aș face-o cu sânge! Sunt tată de fată! Sunt român și nu pot descrie falimentul, cel puțin moral, al unor instituții fundamentale. Nu pot scrie ferpare, nu pot zugrăvi prohodul unei națiuni înghenunchiate de umilință la capătâiul unor copii cruzi. N-am vocație de cioclu! Mai ales al propriei mele țări.
30Voi scrie despre politică, pentru că la urma urmei totul se va deconta politic. Știu, sunt cinic, dar politica nu se poate face decât prin operație de sentimente. În slujba neamului! Nu pot fi amic cu zona politică a USRului, pentru că lansează mesaje de un neomarxism grețos. De un progresism troskist, de menșevism cultural, post-capitalism. Dar vrem, nu vrem USR are ca bază o mulțime de tineri a căror revoltă este firească. Ontologică aproape! Să nu se înșele nimeni, să nu se îmbete nimeni cu apă rece că vreunul din fanii USR-ului ar putea vota cu președintele Klaus Johannis. Nici vorbă! A smuls câțiva votanți Rareș Bogdan, cu un discurs apropriat “valorilor” useriste, dar pentru el personal și PNL, nicidecum pentru actualul președinte. Singurul care poate “rupe”, canalize voturi din acest bazin electoral este PMP-ul lui Traian Băsescu. Candidați de genul Mihail Neamțu, Theodor Paleologu sau Adrian Papahagi pot fi asimilați drept lideri ai unei generații, pot fi “adoptați” de acești furioși fără miză.
Am un plus de simpatie pentru Mihail Neamțu, care reprezintă întrun fel dreapta conservatoare, americană. În plus este un creștin practicant și un om care înțelege ordinea firească, hristologică a unui Neam și Națiuni! Nu m-aș mira dacă-l văd în turul doi. Nimeni altcineva nu poate lua un vot. Să nu spuneți că nu v-am spus! Pot veni și cu candidați gen Iozefini sau un CTP mai isteric și pletos!
De partea cealaltă a baricadei, la PSD, lucrurile sunt similare! PSD-ul nu poate intra în turul doi dacă nu se regrupează. Dacă nu strânge din dinți și apelează la toți copiii rătăcitori sau vitregi. Cei alungați de acasă și cei în general cei cu un mesaj național. Hai să-i zicem patriotic. Doamna Dăncilă cu toată bunăvoința sa și cu toată onestitatea – sunt chiar convins de buna-credința a domniei sale – nu poate reuși singură. Și nu poate opune unui mesaj violent userist decât un proiect național. Doar făcând apel la o zonă patriotică. Doar aducând acasă un general precum Gabriel Oprea, care vreți, nu vreți este un simbol pentru rezerviști. Și care se fazează oricând pe câteva sute de mii de voturi bune. Doar împăcându-se cu unul mai naționalist precum Liviu Pleșoianu!
Doar acceptând puseele naționaliste ale Olguței Vasilescu și Codrin Ștefănescu, doi foști PRM-iști. A încerca să intri în competiție cu același slogan proeuropean – evident viciat – al celor de la USR este sinucidere curată. Am spus pro-european și nu suveranist. Repet asta pentru că există destui sferto-docți care citesc, dar nu înțeleg. Conform noilor standarde politice, naționalismul este catalogat de profesioniști drept o subideologie, nicidecum o ideologie. Care se poate adapta, plia foarte bine pe un curent politic clasic. Astfel, putem întâlni socialiști naționaliști, ba chiar comuniști, deși cele doi termeni sunt, la prima vedere, antagonice.
Sufocat și frustrat de șansa de a participa la guvernare, de a o prelua, cred că bazinul naționalist s-a orientat spre alte variante. Mulți dintre ei au virat spre PMP, alții spre PSD. În pofida criteriilor europene, PSD-ul se comportă de multe ori ca un partid conservator. A fost pro-referendum, când, în Uniunea Europeană, stângiștii se mândresc cu deschiderea lor spre persoanele de același sex sau cine știe ce alte bazaconii sexuale. Dreapta românească, orientată spre familie, spre valorile credinței, conservatoare – cel puțin în cărțile de științe politice – a fost pro-gay. Da! În unele privințe, PSD-ul a fost mai de dreapta decât dreapta propriu-zisă!
Recomandările noastre
