Aflată sub vechea şosea ce ajunge la Piramida lui Keops din Gizeh, Fântâna lui Osiris le-a ridicat mari probleme arheologilor care au încercat s-o exploreze. Destinaţia acestei fântâni, care are legături cu mai multe tuneluri, ar fi fost o sursă de apă dulce. Dar intrarea ascunsă şi căile de acces l-au convins pe arheologul egiptean Zahi Hawass că este vorba de o reţea secretă de tuneluri care duc spre Marea Piramidă, dacă nu chiar şi spre Sfinx, informează futura-sciences.com.

În momentul de faţă, cu ajutorul tehnicii robotice japoneze, o nouă expediţie este în plină activitate în catacombe, pentru a stabili realitatea.

Păienjeniş de tuneluri

Descoperită încă din 1945 de arheologul Abubakr Abdel Moneim, Fântâna lui Osiris nu a putut fi explorată timp de mai bine de 60 de ani, din cauza spaţiului îngust şi plin de apă. Abia în 1999, Zahi Hawass a demarat noi încercări. Cu foarte mare greutate a reuşit, recent, să exploreze o parte din construcţie, prin excavări suplimentare şi cu ajutorul motopompelor puternice şi zgomotoase, constatând apoi că destinaţia fântânii era cu totul alta. Sub suprafaţa iniţială a apei, la zece metri adâncime, a apărut un tunel care conducea la o cameră subterană de 8,6-3,6 metri.

Un al doilea puţ, aflat la 13,25 metri mai la nord, facilita accesul într-o altă cameră ceva mai mare, înconjurată de şase cămăruţe. Trei dintre ele conţineau sarcofage de piatră din epoca celei de-a 26-a Dinastii (2374-2140 î.Hr.), şi alte două – doar oseminte umane. Mai multe resturi şi fragmente de vase au fost descoperite la acest nivel.

„Insula” sarcofagului

Pe lângă cele şase cămăruţe, încăperea principală se mai continua cu un tunel descendent de opt metri, care dădea într-o nouă cameră, mult mai mare decât celelalte. Aceasta s-a dovedit mai interesantă decât toate celelalte. Dispunând de câte un stâlp pătrat în fiecare colţ, era brăzdată de canale la niveluri diferite, care curgeau de-a lungul pereţilor. În centru, Zahi Hawass a descoperit un sarcofag de bazalt negru, conţinând oseminte omeneşti, precum şi piese de olărit de culoare roşie, de pe timpul dinastiei a 6-a (din 640 până în 558 î.Hr.).

Nimic nu indică faptul că mormântul ar fi destinat unui personaj regal, ci mai mult, ar fi un loc de veci simbolic destinat lui Osiris, zeul tenebrelor. Mai mult, configurarea tunelurilor şi a meandrelor făcute de şanţurile din camera sarcofagului de bazalt indică parcă o nouă imagine a Facerii Lumii în viziunea vechilor egipteni. Scurgerea apei prin şanţurile mărginaşe reprezenta legătura lui Osiris cu Fertilitatea şi Renaşterea, în momentul în care apele au acoperit lumea în vederea unei noi Creaţii (momentul Potopului).

În acest moment, o altă expediţie a arheologului Zahi Hawass se află în desfăşurare. Acum au pus „la lucru” un robot japonez, mult mai performant decât cel iniţial, cu care cercetătorul egiptean speră să aducă la suprafaţă mai multe date despre adevărata destinaţie a vastei construcţii subterane.

POPULARITATE

Construcţie admirată în Antichitate

Site-ul se pare că era cunoscut şi de istoricul antic Herodot, care relata – destul de vag – într-o lucrare de-a sa despre aspectul camerei mortuare principale din Fântâna lui Osiris: „Keops a fost înmormântat pe insulă într-o cameră subterană, situată la umbra Marii Piramide şi alimentată cu apă printr-un canal plecând tocmai din Nil”. Deşi epoca în care a fost săpată reţeaua nu-i corespunde faraonului menţionat de scriitorul antic, ea fiind mult mai veche, stilul construcţiei a uimit multe personalităţi, la epoca respectivă.