Vorbesc românește, oarecum stricat, sunt mai bronzați de felul lor, adică seamănă mai mult a țigani, și li se spune VLAHI NEGRI sau ROMÂNI NEGRI.

Cercetătorii care au bătut Balcanii în secolul trecut după români au dat peste un neam care semana mai mult cu țiganii. Ei vorbeau românește și purtau numele de Caravlahi, dar li se spuneau, din cauza culorii pielei, si "Vlahii negri" sau "Românii negri".

 

Potrivit sociologului și etnografului Ion Chelcea, caravlahii migraseră din teritoriile românești.

În Serbia trăiesc mai multe neamuri de țigani:

1. Țigani sedentari, numiți uneori "țigani albi" sau "țigani turcețti" sau "faraoni". Vorbesc țigănește și sârbețte.

 

2. Țigani corturari, sau "gorbeți", "cergasi", de religie mahomedană.

 

3. Caravlahi, "karavlaski cigani", "koritari" (după localitatea Korita).

 

Istoricului Th. Filipescu, autorul lucrării "Colonii române din Bosnia", i s-a parut curios ca acești nomazi, caravlahii, veniți din Țara Românească n-au trecut la islam. Dacă ar fi devenit credincioși de-ai lui Allah, atunci ar fi trait mai bine în târguri. Dar ei au preferat "să se așeze în păduri, prin regiuni muntoase, să curețe pământul de rădăcini, ca să poată face o colibă și mai mare de pământ. Pentru ce au ales caravlahii traiul acesta greu? Să lucreze în pădure obiecte de lemn, când puteau trăi si cu alauta?", se întreabă istoricul.

 

Filipescu crede ca s-ar comite "un mare păcat" dacă rudarii caravlahi ar fi luați drept țigani, "căci ei nu știu altă limbă decât românește". Faptul ca sunt tuciurii nu trebuie sa fie un inconvenient, scrie Filipescu: "Culoarea pielii nu e unicul semn prin care s-ar putea deduce originea unei populațiuni". Deocamdata, originea "românilor negri" rămâne misterioasă.

Dupa modul lor de viață, ocupație, locuința, limbă, fel de a fi, Ion Chelcea stabilește trei categorii de țigani din România:

1. Țiganii așezați (de "vatră"). Ei sunt fierari, lăcătuși, lăutari, salahori, vânzători de flori, spoitori. Trăiesc în case sărăcăcioase, au portul locuitorilor în mijlocul cărora trăiesc; la țară al țăranilor, la oraș pe al orășenilor. Sunt pe punctul de a-și pierde limba.

2. Țiganii rudari (cunoscuți in Ardeal sub numele se "băeși", in Moldova de "lingurari", "blidari".

3. Țiganii nomazi (numiți "lăeți", "netoți", "gurbeți", "costurari", "clopotari", "ursari"). Parte din ei au trecut de la cort la locuiță stabila. Au portul lor specific și și-au păstrat limba.

 

Ion Chelcea, a trăit între 1902 și 1991, a fost un etnograf, sociolog folclorist și muzeolog român, doctor în filosofie, întemeietor al Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași și șef de secție la Muzeul Satului din București.

Theodor Filipescu a lăsat un valoros studiu etnografic şi antropogeografic asupra coloniilor române din Bosnia (Buc. 1906), despre caravlahii sau caravlasii din Bosnia, populaţie ce trăieşte şi în Slavonia (Croaţia) sub numele de coritari. El vorbeşte despre faptul că aceştia se considerau români, afirmând că strămoşii lor au emigrat în acele locuri din Ţara Românească. Caravlahii nu ştiu altă limbă în afară de limba românească, un dialect identic cu limba românească vorbită în Oltenia.

Filipescu a tras concluzia că : „Caravlahii sunt descendenţi ai românilor şi, în parte, şi ai ţiganilor, care au emigrat din Ţara Românească, dar au fost nevoiţi să se încrucişeze cu ţigăncile româneşti din Banat şi Ardeal”.