4 ani s-au scurs de la tragedia petrecută la clubul Colectiv din Capitală. 65 de tineri și-au pierdut viața într-un accident stupid, neprevăzut și mutilant pentru țara noastră. De la noaptea fatidică și până acum s-au scurs zeci de termene în procesul intentat în încercarea de a se găsi un vinovat, însă timpul a stat pe loc pentru legiuitori, plimbându-l pe „nu știu” de la un termen la altul, de la un an la altul.

În urmă rămân doar ciudățeniile semnalate de victime și de medicii care le-au tratat, rămân doar reacțiile „la cald” luate în noaptea de 30 octombrie 2015.

Părinții copiilor „arși de un foc invizibil” se întreabă, cu glas înecat, unde au fost flăcările specifice unui incendiu, când imaginile surprinse în club, dar și aspectul victimelor de după, pictează tabloiul unei adevărate deflagrații, a unei explozii chimice. În urma acestor imagini s-au născut multe teorii, cea mai rostogolită fiind cea în care se spune că la Colectiv a fost un atentat cu napalm.

Nimic nu s-a dovedit în acest sens, nu s-a dovedit nici măcar de unde a pornit exact incendiul și ce l-a făcut să mistuie, în câteva secunde, sute de oameni – căci clubul, în afară că e îmbrăcat cu o pojgiță neagră, nu are avariile produse în mod obișnuit de un foc. Anul acesta, la patru ani de la tragedie, ușa Colectiv s-a deschis pentru a permite accesul jurnaliștilor în interior. Imaginile sunt grăitoare, pereții purtând încă urme de mâini prelinse ale victimelor cu căile respiratorii arse pe interior.

Ciudățeniile de la Colectiv, semnalate de doi profesori în medicină

Profesorul Monica Pop, de la Spitalul de Oftalmologie din Capitală, a povestit cum s-au desfășurat evenimentele din urmă cu patru ani, când a văzut dezastrul în direct, la televizor: „(…) Câțiva din cei aduși aveau leziuni oftalmologice (arsuri). Am mers aproape zilnic timp de peste 2 săptămâni! La parter, cei conștienți, de gravitate medie. La etaj, cei foarte grav, toți în comă. Unul, neidentificat, în viată, dar aproape carbonizat. (…) Din păcate, deși ochii lor nu aveau leziuni foarte grave, cu excepția unuia, în 2 săptămâni, cei pentru care mergeam s-au stins treptat, toți! Ce am văzut acolo în acele zile se poate compara doar cu noaptea de cutremur din 1977! Poate și cu bebelușii cu arsuri dintr-o maternitate! A fost și ceva straniu: la cât de mulți răniți în stare foarte gravă au fost, leziuni oftalmologice aveau puțini și nu foarte grave! DE CE? Nu am nicio explicație!”, a transmis prof. Monica Pop.

„Sângele a ajuns într-o anumită compoziţie”

Prof. Mircea Dan Enescu, pe atunci manager al spitalului de copii Grigore Alexandrescu: „Având acele arsuri de căi respiratorii superioare plus arsura chimică, inhalaţia aceea cu totul specială, mixtura pe care nu o cunoaştem, suntem obligaţi să fim precauţi”, spunea dr. Dan Mircea Enescu, la scurt timp după tragedie. La acel moment a spus și că el, personal, nu a văzut niciodată o plagă de arsură care să aibă nuanţa pe care o prezintă răniţii de la Colectiv „Ceva între cenuşiu – roşu – negru, de nepovestit, pentru că sângele a ajuns într-o anumită compoziţie şi a avut anumite transformări acolo. Ca atare, şi excizia noastră va trebui să fie specială, nu obişnuită”, a explicat Enescu.

Patron Colectiv: „Nu accept ideea că aş putea să plătesc pentru greşelile altora”

Costin Mincu, unul dintre cei trei patroni a acordat un interviu presei, în urmă cu un an, în care a subliniat, în repetate rânduri, că incidentul de la Colectiv este acoperit cu minciuni. „Îmi reproşez încrederea pe care am avut-o în autorităţile statului şi nu accept ideea că aş putea fi făcut responsabil şi ar trebui să plătesc eu pentru greşelile altora. Vreau să plătesc doar pentru greşelile mele.”