Mircea Lucescu: „Mă retrag în 2009“

Unul dintre cei mai buni antrenori pe care i-a dat fotbalul românesc a dezvăluit pentru EVZ că se simte obosit şi vrea să pună capăt carierei.

Mircea Lucescu a făcut ieri, în exclusivitate pentru EVZ, un anunţ-şoc: intenţionează să pună capăt carierei de antrenor! „Il Luce“, căpitanul generaţiei 1970 a naţionalei de fotbal şi unul dintre cei mai buni tehnicieni pe care i-a dat România, intenţionează să se retragă în 2009, o dată cu încheierea contractului pe care-l are cu formaţia ucraineană Şahtior Doneţk. Acum în vârstă de 62 de ani, Lucescu ne-a mărturisit că se simte prea obosit pentru a mai continua. Decorat de Viktor Iuşcenko, preşedintele Ucrainei, cu Ordinul de Merit gradul III, Mircea Lucescu a obţinut, în ultimele patru decenii, performanţe importante atât ca jucător (la Dinamo), cât şi ca antrenor (în ţară, la naţională şi la Dinamo, dar şi în străinătate), fiind în străinătate de departe cel mai cunoscut şi apreciat tehnician român. EVZ: Domnule Lucescu, aţi fost premiat de preşedintele Ucrainei. În România aţi primit medalii? Mircea Lucescu: Cred că nu... O ceremonie tristă? Da. Toată lumea şi-ar fi dorit să mergem în „optimile“ Ligii Campionilor, ar fi însemnat o performanţă extraordinară. Totuşi, eu am fost decorat pentru întreaga activitate în fotbalul din Ucraina.

Cum vă explicaţi eşecul din aceste meciuri: cu AC Milan, Celtic şi Benfica? Cu Milan mi-am dat seama că e foarte greu. Iar în ultimele două partide, cu Celtic şi Benfica, am avut neşansă. Câţi bani s-au pierdut? Ce pierderi, măi băieţi? La nivel de jucători, ce s-a câştigat s-a cheltuit pe partea cealaltă. Am vândut în vară 5 jucători pe care am luat 80 de milioane de euro, deci nu am pierdut cu transferurile lui Castillo, Willian şi ceilalţi. Dacă e să vorbim de cheltuieli neacoperite, astea sunt în infrastructură: stadion, şcoală de fotbal... Se bate prea mult monedă pe bani. Mai e vorba şi de respectul pe care trebuie să-l ai pentru cel cu care ai încheiat un contract. „După 30 de ani, oboseşti s-o iei mereu de la capăt“ Aţi simţit că unii jucători nu merită banii pe care îi câştigă? Unii jucători au venit prea satisfăcuţi de performanţele obţinute la echipele naţionale şi nu s-au mai concentrat. Până în luna octombrie am fost pe locul 7 în lume la capitolul echipe de club. După aceea, parcă s-a rupt ceva. Au fost superficiali. După meciul cu Benfica şi-au dat şi ei seama ce au pierdut. Sărbători triste? Vă daţi seama. N-am mai ratat o calificare în primăvara cupelor europene de 7 ani. Urmează un nou început? În acest moment, vreau să-mi termin contractul pe care îl am cu Şahtior Doneţ k, în 2009. După aceea, este foarte probabil să mă retrag din fotbal. După 30 de ani de antrenorat, oboseşti să o iei mereu de la capăt. LEGENDĂ

Un antrenor de excepţie   Mircea Lucescu se poate lăuda că a dat fotbalului mare o serie de jucători de excepţie: Sabău, Lupescu, Lupu, Răducioiu (la Dinamo), Pirlo (la Brescia), Lobonţ (la Rapid). Pe Hagi l-a titularizat la naţională pe când viitorul „Rege“ avea doar 18 ani. A reuşit să construiască la naţională, pe când avea doar 36 de ani, o echipă care a izbutit prima calificare la un turneu final (Euro 1984) după 14 ani de pauză.

Renunțarea la ora de vară, hotărâre istorică. Argumentele din spatele deciziei

Unul dintre cei mai bogați români, propus candidat la președinție. Are o avere uriașă

Tot Lucescu a fost cel care a condus România spre una dintre cele mai mari victorii din istorie: 1-0 cu campioana mondială Italia, în 1983. Cu Dinamo a răzbit până în semifinalele Cupei Cupelor (1990), iar apoi a reuşit să activeze aproape un deceniu în cel mai puternic campionat al lumii, cel italian.

Ultimul moment important în fotbalul românesc a fost cel de la mijlocul deceniului trecut, când, revenit în campionatul intern, a făcut din Rapid un club care să se bată cu forţele Dinamo şi Steaua. CV

Mircea Lucescu

Născut: 29 iulie 1945, Bucureşti Palmares ca jucător: cinci titluri şi o Cupă a României cu Dinamo (la care a evoluat timp de 12 ani); a fost căpitanul echipei României care a participat la Cupa Mondială din 1970 şi s-a calificat în „sferturile“ Campionatului European din 1972 Palmares ca antrenor: La cluburi: câte un titlu şi câte o Cupă a României cu Dinamo şi cu Rapid; două titluri în campionatul Turciei (câte unul cu Galatasaray şi cu Beşiktaş); două titluri şi o Cupă a Ucrainei cu Şahtior Doneţk; a cucerit Supercupa Europei cu Galatasaray; pentru scurt timp, în 1998-1999, a pregătit celebra formaţie italiană Inter Milano La naţională: s-a calificat la turneul final al Euro 1984; multă vreme a deţinut şi recordul numărului de meciuri pe banca tricolorilor (59).