Editura Evenimentul si Capital

Fantoma lui Mircea Eliade la Techirghiol, casa schilodită a copilăriei și locatarul ei turmentat: Constantin „Hemingway” Safcenco

18-10/14-15-techirghiol-evz-465x390
Autor: | | 1 Comentarii | 4396 Vizualizari

Se consemnează pe ici, pe colo, prin monografii dichisite, pe platforme on-line aliniate după linii trasate cu cardul altora sau prin te miri ce gaură Google, se amintește, spuneam, când vine vorba despre copilăria savantului Mircea Eliade, și despre „vila” Cornelia, pe care tatăl scriitorului, ofițer de infanterie, a ridicat-o, la începutul secolului XX, pe malul înalt al ghiolului din Techirghiol. Aici au copilărit, vara mai ales, frații Eliade între 1912 și 1917, aspect devoalat chiar de autorul „Istoriei credințelor și ideilor religioase” în memoriile sale. Prea puțini se sinchisesc însă de realitate, de adevărul gol-goluț. Nu de alta, dar pentru a-l afla și a-l scrie trebuie, dincolo de orice obligații morale, să iei în piept Strada Albăstrelelor și tristețea aceasta iremediabilă a toamnei…

E miezul unui sfârșit de octombrie ce-ți taie respirația, splendid, ușuratic, ștrengar, aplecat după vântul poveștilor care învăluie nestingherit tăriile de peruzea ale Techirghiolului și, când urci asfaltul strâmb de pe Strada Albăstrelelor - dacă deschizi bine ochii -, pe stânga, la un număr șters din memoria locului, se clatină într-un picior, ca o ciupercă îmbătată de duhurile pădurii, vila Cornelia, cândva casa de vacanță a familiei Eliade. Eticheta „Vila Cornelia” a fost, fără îndoială, un moft și pentru ofițerul de infanterie detașat la acea vreme la Cernavodă, părintele celebrului autor de mai târziu. Eliade senior și-a botezat casa de odihnă după numele viitorului copil, Cornelia. Frumos, delicat, elegant, ca o piruetă albă învârtită în glodul ghiolului… Doar că, dacă alegeți să treceți vreodată pe aici, să nu vă mire că „vila” în sine este doar o căsuță discretă, astăzi îngropată în uitare și viță de vie neîmblânzită, cu grădina buruienoasă, năpădită de „timișorene” și „albachere” la pet.

„Îl văd în fiecare zi lucrând aici, la masă”

„Aici e casa lui Eliade, fosta vilă de vacanță a scriitorului?”, clipesc uluit, cocoșându-mă pe sub obloanele ferfeniță. „Oh, bine ați venit! Ați nimerit bine. E chiar casa marelui scriitor”, mă îmbrățișează, din ochii umflați de neliniști, un personaj ciudat care, în lumina amăgitoare a toamnei, aduce mai degrabă cu Ernest Hemingway decât cu un om al străzii. „Aici e, poftiți!”, mă îndeamnă din nou bărbatul cu barba albă înfășurat într-un impermeabil soios. Calc iarba curții mici aproape pe vârfuri, stingherit de mirosurile cuibărite în prezentul zidurilor. Nici dinspre „Hemingway” nu vine vreo aromă de piersică. Și, culmea, ține neapărat să mă însoțească: „Uitați, îl văd în fiecare zi lucrând aici, la masă, chiar în camera unde dorm eu acum”. Gestul, însoțit de o fluturare amețitoare a brațului drept, acoperă, preț de o clipă, golurile din pereți.

„Mirosea a flori uscate, a praf și a sare”

Întorc capul spre cer și evadez. În minte îmi vin frânturi din memoriile lui Mircea Eliade… „Aveam cinci ani, când, apropiindu-ne de Gara Constanța, am văzut din tren, pentru prima dată, marea… Eram încă foarte copleșiți de această întâlnire, când tata ne-a urcat în autobuz și am pornit spre Techirghiol. Foarte curând am pătruns într-un câmp de maci și albăstrele și a început să miroasă a flori uscate, a praf și a sare. Aspiram surprins aerul acela exotic. Apoi a început să miroasă ghiolul, miros tare, greu, de pucioasă și gudroane, dar tot atât de elixirant. Autobuzul s-a oprit la intrarea în oraș, la Hanul lui Vidrighin, iar ghiolul zăcea scăzut și uleios între mlaștini de nămol”. Copilul Eliade și amintirile lui prețioase! Ce-ar fi spus Eliade acum, întors cu fața și cu inima spre Constantin „Hemingway” Safcenco, un amărât care trăiește pentru a-și uita viața, zornăind-și în palmele crăpate leuții, 150 pe lună. „Îmi zice Safcenco, ai mei erau de prin părțile Basarabiei. Am citit câte ceva din ce-a scris Eliade. Pot să vă povestesc”, mă asigură bătrânul. Mă uit contrariat la el și la leagănul copilăriei lui Eliade, înciudat de situație. Amândoi, și casa-ciupercă, și bărbatul lovit cine știe de ce nenoroc, mă înduioșează. Amândoi stau să se prăbușească, îmbrățișați cu nepăsarea noastră, a tuturor.

Primele imagini din interior noii Catedrale! Altar poleit in aur, fantani arteziene, lifturi de 105.000.000 euro!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI