Corectitudinea politică a luat recent o turnură extrem de periculoasă în Marea Britanie.  Vă vine să credeți sau nu, North Bristol National Health Service Trust a anunțat că pacienții din spitale care folosesc un limbaj ofensiv, rasist sau sexist vor înceta să mai primească îngrijiri medicale imediat ce va fi sigur să își încheie tratamentul.

Condiția ca tratamentul să nu fie oprit înainte ca pacientul să fie în siguranță are, desigur, darul să ne asigure că nimeni nu va suferi de pe urma acestei politici virtuoase. Există, însă, o mare problemă, pe care o semnalează Ron Paul Institute for Peace and Prosperity: “furnizorii de servicii medicale sunt extrem de discreți cu privire la momentul când este „sigur” să oprească tratamentul.

Așadar, pacienții ar putea fi lăsați cu dureri cronice sau li s-ar putea refuza anumite proceduri care le-ar putea îmbunătăți sănătatea, dar care nu sunt esențiale pentru siguranța lor. Cu alte cuvinte, sunt nevrednici să primească tratament până în momentul în care starea lor de sănătate devine cu adevărat o problemă de viață și de moarte”.

Evident, o astfel de politică deschide Cutia Pandorei pentru o sumedenie de abuzuri. În primul rând, așa cum arată Ron Paul, „întrucât mulți oameni definesc rasismul și sexismul ca fiind orice comportament care nu le convine, printre efectele noii politici se vor număra, fără îndoială, situații în care unor persoane să le fie refuzate îngrijirile medicale pentru declarații pe care angajați mai rezonabili le-ar considera nevinovate”.

Există, însă, din punctul meu de vedere, și posibilitatea ca angajații spitalului să folosească pretextul rasismului, sexismului sau a comportamentului agresiv pentru că, pur și simplu, nu au chef de muncă. De altfel, nu este prima dată când NHS (National Health Service) oprește tratamentul din cauza comportamentului unei persoane. Cu câțiva ani în urmă, un alt comitet local de sănătate a anunțat că va sista intervențiile de rutină sau de urgență pentru bolnavii fumători și obezi.

Precedentul, în ambele cazuri, este revoltător. Sistemul de sănătate nu este școală de corecție, iar scopul său nu este să educe bolnavii, ci să le ușureze suferințele și să le salveze viața. Mai mult, direct sau indirect, contribuabilii (indiferent de opiniile politice sau viciile lor) susțin direct și indirect sistemul de sănătate, așa că birocrații neo-marxisti nu pot stabili cine și când primește ajutor, că nu au adus banii de la ei acasă.

Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că refuzul sau întârzierea acordării de îngrijiri persoanelor aflate în suferință încalcă etica medicală și jurământul lui Hippocrate. Și apoi, există riscul ca după refuzul de a trata rasiștii, fumătorii și obezii, să urmeze și cei care refuză de vaccinările pentru ei și copiii lor sau cei care au opinii politice „periculoase”.

Oricât de demente vi se par aceste inițiative, ele au o „logică” în mintea marxiștilor de stil nou. Totul vine de la un filosof despre care am mai vorbit- Herbert Marcuse.

Ce propovăduia acest reformator marxist? „Toleranța eliberatoare înseamnă intoleranță împotriva mișcărilor de dreapta și toleranță față de cele de stânga. În ceea ce privește domeniile la care se aplică toleranța și intoleranța, e vorba atât de acțiuni, discuții și propagandă, cât și de fapte și vorbe”.

O singură problemă mai trebuie rezolvată- definirea exactă a extremismelor. De pildă, conform site-ului infomigrants.net, Curtea Europeană de Justiție a emis o nouă hotărâre pe 12 noiembrie (2019 n.r.). Judecătorii au declarat că retragerea ajutorului de viață vital, inclusiv alimente și adăpost, nu poate fi aplicată ca formă de pedeapsă împotriva solicitanților de azil din centrele de primire și cazare, chiar dacă aceștia încalcă legile și convențiile sociale.

Dar cred că și aici neo-marxiștii au o regulă: cei care apără vechea Europă sunt băieții răi, iar cei care fac totul să o distrugă sunt, pe cale de consecință, sunt o forță a binelui.

Te-ar putea interesa și: