Singurul hotel de şapte stele din lume, Burj al Arab, din Dubai, îşi îmbracă paturile cu lenjerie produsă de o firmă din Sighişoara.

Numele grele şi scumpe din industria hotelieră din toată lumea apelează la o firmă românească pentru producerea aşternuturilor fără cusur, albe, în care să-şi răsfeţe clienţii pentru câteva mii de euro pe noapte. Calitatea germană se îmbină perfect cu mâna de lucru românească la Parat Ro, o firmă din Sighişoara, al cărei profit este asigurat, în mare parte, de „milităria“ nemţească impusă: produse cu „zero defecte“.

Politica firmei veghează atent ca muncitorii să nu scape din vedere secretul reuşitei nemţilor în afaceri: atenţia „deosebită“ pentru fiecare detaliu şi respectarea termenilor de producţie.

Clienţii pretenţioşi, printre care cel mai luxos hotel din lume, Burj al Arab, din Dubai, dar şi lanţul Hilton sau vasele de croazieră, aştern lenjerii făcute de o mână de muncitori români, care trebăluiesc la maşinile de cusut, în două schimburi pe zi. Randamentul ridicat, precum şi managementul inteligent al calităţii sunt supravegheate atent de directorii firmei, care au început afacerea în 1998, cu doar trei angajaţi.

Mama Germania, mulţumită de calitate

Comenzile ajung în Sighişoara prin firma-mamă din Germania, care poartă acelaşi nume. În zona industrială a oraşului, hala de producţie Parat Ro dă gata, o dată pe săptămână, câte o comandă care ia drumul nemţilor spre distribuţie. Pentru a ridica standardele, germanii sau oferit să şcolarizeze muncitorii români, iar lucrul lor este analizat prin vizite dese la Sighişoara. „În ’98 am început cu trei angajaţi. Avusesem atunci o delegaţie în Germania, unde am primit oferta de a coase aceste plăpumioare şi lenjerii pentru pat.

A fost foarte greu, pentru că, odată întorşi, trebuia să angajăm mai mulţi oameni pe care să-i învăţăm să coasă toate astea. În 2000 aveam 40 de oameni, ca mai apoi să ajungem la 450“, povesteşte începuturile legăturilor cu nemţii Rodica Cotârlan, directoarea Parat Ro.

Plictiseala de la muncă se duce atunci când muncitorii lucrează la comenzi diversificate, schimbă modele şi materiale. „Este mult mai uşor acum. Când lucram eu la textile, la Târnava, toate se făceau în serie, câte 17 milioane de cămăşi pe-atunci“, adaugă directoarea, aliată acum în afaceri cu nemţii.

Albul cel mai alb

Aşternuturile fabricate în Sighişoara pentru colosul de şapte stele din Dubai n-au modele speciale, nici culori care să fure ochii. Bumbacul alb de calitate, mercerizat, trece prin mâinile angajatelor, ca mai apoi să ajungă la firmele de distribuţie pentru hoteluri.

„Noi, aici, doar le coasem. Materialele vin din Germania, iar produsele finite tot acolo le trimitem. După asta ajung în cele mai luxoase hoteluri sau vase de croazieră“, spune directoarea, în biroul tapetat cu diplomele de calitate ale firmei, atestate anual de nemţi. „Plăpumioarele“ vin în Sighiş oara în sistem «lohn» (n.r. - firma se ocupă doar de coasere şi de ambalare, materialele vin din import), urmând ca societatea care preia produsele să se ocupe de umplerea lor cu puf. Paturile acoperite cu aceste pleduri cu puf devin mai voluminoase şi mai moi, iar simplitatea se reduce la alegerea culorii - alb.

Preţul final al produselor se ridică, deoarece acestea trec prin mai multe companii de distribuţie până la destinaţia ultimă. „Este o mândrie pentru noi să ştim că produsele noastre ajung la hotelul din Dubai, unde dorm şahii sau şeicii. Înseamnă că am ajuns la un standard de calitate superior“, spune Rodica Cotârlan. Nu-şi aminteşte cât a valorat prima comandă, în schimb păstrează în dulapuri mostrele de lenjerii, aşteptând un nou „ordin“ de fabricare de la superiorii germani.

Din aşternut în airbag

Directorii recunosc totuşi că urcuşul pe piaţa exporturilor nu s-a făcut pe linia bumbacului. Lauda cea mai mare este faptul că au fost prima societate din România care a produs airbaguri pentru companii de renume. „La început, am semnat un contract mare cu o firmă pentru producţia de airbaguri pentru Volkswagen sau Opel. Ca să facem faţă cererii, am mai angajat câteva sute de oameni. Era foarte profitabil, dar germanii au hotărât să o vândă. Aşa că au cumpărat-o americanii. Putem spune că am vândut averea Parat şi am păstrat doar afacerea“, povesteşte directoarea, dezamăgită că americanii pun mâna pe toate afacerile de unde ies bani.

În halele de producţie de la Parat Ro, din Sighişoara, muncesc acum, tot nemţeşte, 130 de oameni. Se feresc să arate secretul muncii lor, dau din mâini parcă automat, iar fiecare îşi vede de treabă printre aparatele care le uşurează munca.

Pentru a-i familiariza pe angajaţi cu nemţii, departamentele fabricii au plăcuţe şi în germană, iar, din când în când, mai scapă câte o vorbă pe ungureş te. Pauza de masă îi risipeşte pe toţi care-ncotro, iar maşinile de cusut rămân stinghere, cu muzica radioului ce le ţine de urât tot restul zilei.

Muncă ţinută sub cheie

Sighişorenii au împrumutat şi chiar şi-au însuşit cu succes exactitatea germană şi calitatea de care n-ar trebui să se vaite niciun client. Lângă fotografia fabricii-mamă, aşezată într-un verde continuu al pădurii bavareze, directoarea spune, cu toată satisfacţia, că la adresa muncitorilor români n-au venit plângeri de nicăieri.

Acesta este şi motivul pentru care au în plan extinderea afacerii şi recuperarea „averii“ preluate de americani. Pentru că piaţa de desfacere este exclusiv externă, firma nu vrea să se facă vizibilă românilor. „Nemţii sunt mai reticenţi în a vorbi despre succesele lor, de aceea nu ne prea cunoaşte lumea“, spune directoarea. Deşi firma a intrat în topul celor mai profitabile societăţi din Mureş, munca departe de ochii curioşilor pare, pentru ei, mult mai avantajoasă.

PRODUCŢIE. Hala fabricii din Sighişoara, locul de unde pleacă aşternuturile pentru bogaţi

PROFIT

Afaceri trainice

Indiferent de solicitările de producţie, managerii Parat Ro spun că vor fi întotdeauna pregătiţi şi calificaţi pentru orice soi de comandă. Pe lângă lenjeriile pufoase care intră, prin export, în lanţurile hoteliere cu multe stele, Parat Ro mai produce genţi pentru scule şi laptopuri, despre care conducerea Parat Ro spune că sunt cele mai bune din lume. Pielea trainică, ştanţată pentru a autentifica calitatea, este materialul de bază care face intrarea lejeră pe piaţa internaţională. OPULENŢĂ Luxul se învaţă în Dubai

Considerat a fi singurul hotel de şapte stele din lume, hotelul Burj al Arab din Golful Persic are, pe cele 54 de etaje, duplexuri cu scări de marmură şi majordomi personali. O noapte printre cele 13 sortimente de perne puse la dispoziţie, precum şi privitul la o plasmă cu ramă din aur poate costa între 1.000 şi 15.000 de dolari. Luxul cel mai sfidător îl oferă însă apartamentele regale cu paturi rotitoare cu baldachin, covoare cu imprimeuri de leopard, pereţi îmbrăcaţi în foiţă de aur sau tavane din sticlă. Curioşii se ţin departe de uriaşul de pe insula artificială din Dubai şi pentru că simpla intrare la recepţie, pentru a vedea acvariul înalt cât două etaje, costă. Rezervările se fac cu câţiva ani înainte, iar pentru o masă la unul dintre cele şapte restaurante, trebuie să garantezi o consumaţie minimă de 100 de dolari.

BOGĂŢIE. Apartamentul regal al hotelului, tapetat cu aur