Salariile cumulate ale primilor cinci oameni care conduc fondul american Blackstone bat spre un miliard de dolari.

Ocaziile destul de rare in care sefii din industria de private equity (fonduri de investitii inchise - n.r.) sunt nevoiti sa-si faca publice averile dezvaluie o lume in care avioanele private, casele de vacanta din cele mai luxoase insule si mai ales conturile cu multe zerouri in coada sunt o obisnuinta. „Executivii” din private equity sunt desemnati ca fiind cei mai noi regi de pe Wall Street, iar faima lor nu e intrecuta nici de sefii celor mai mari corporatii americane.

Unul dintre cele mai tari nume din industria mondiala de private equity, grupul Blackstone, a fost obligat ieri sa-si faca publice rezultatele financiare, in cadrul pregatirilor pentru lansarea unei oferte publice initiale, scrie cotidianul britanic „The Guardian”. Destul de discret in piata, necunoscut chiar pentru unii clienti, grupul american a incheiat insa de-a lungul timpului o serie de tranzactii cu greutate: lantul de restaurante Cafe Rouge, campingurile Center Parcs sau Equity Office Proprietaties, unul dintre cele mai mari parcuri americane cu cladiri de birouri.

Salarii si bonusuri anuale de opt cifre Managerul general al grupului, Stephen Schwarzman, a avut un salariu cumulat cu bonusuri de aproape 400 de milioane de dolari doar anul trecut si ar putea castiga nu mai putin de 7,7 miliarde de dolari daca si-ar vinde participatia la companie. Schwarzman, acum in varsta de 60 de ani, a infiintat fondul de investitii in parteneriat cu un fost secretar de stat din comert al administratiei Nixon, Peter Peterson.

In varsta de 81 de ani, aliatul lui Schwarzman a plecat acasa cu 212 milioane de dolari anul trecut si ar putea castiga aproape  doua miliarde de dolari daca si-ar vinde participatia la fondul de investitii. Al treilea fondator al companiei castiga intr-un an cel putin 100 de milioane de dolari.

Si nu doar cei doi fondatori ai companiei au salarii colosale: vicepresedintele companiei a castigat anul trecut 45 de milioane de dolari, in timp ce directorul financiar al companiei si-a adaugat in conturi in 2006 aproximativ 17 milioane de dolari.

Criticii atentioneaza: capitalismul este in pericol Afacere demarata cu un capital de 400.000 de dolari, fondul de investitii a ajuns sa gestioneze intre timp capitaluri in valoare de 88 de miliarde de dolari. Acesti bani sunt permanent rulati si sunt folositi pentru achizitia de noi companii, apoi pentru investitii in dezvoltare si pentru restructurari, strategii care sunt aplicate in decurs de trei-cinci ani, dupa care afacerea este vanduta, de obicei, cu randamente uriase.

Criticii castigurilor fabuloase ale fondurilor de investitii subliniaza ca banii rezultati din afacerile fondurilor ar trebui sa fie mai bine impartiti intre persoanele implicate in tranzactii si merg pana la a sugera ca construirea unei clase atat de bogate ar putea dauna capitalismului european.

In Marea Britanie, condusa de Partidul Laburist, se vorbeste de altfel despre impozitarea dura a unor astfel de castiguri. La capatul opus, sustinatorii  industriei de private equity sustin ca astfel de castiguri palesc in comparatie cu cele de miliarde de dolari ale sefilor fondurilor de hedging, cele care sunt listate pe Bursa, dar care sunt deschise doar unui numar restrans de actionari.

TRANZACTII

Un semestru plin si in Romania

Daca ar fi sa luam ca punct de reper doar prima jumatate a acestui an, am putea spune ca industria de private equity este si la noi foarte activa. Fondul de investitii administrat de Middle Europe Investment a preluat 49% din lantul de magazine Tina R, unul dintre marile fonduri de investitii din regiune, „3i”, a preluat un pachet minoritar la Centrul Medical Unirea, La Fantana a trecut de la Oresa Ventures in proprietatea Innova Capital, americanii de la Tiger au intrat in actionariatul eJobs Group si Neogen. Potrivit unui raport al Thomson Financial si PricewaterhouseCoopers dat publicitatii ieri, fondurile au investit anul trecut in Europa 112  miliarde de euro, mai mult cu 54% fata de 2005.