În „umbra mediatică” a referendumului din Marea Britanie, de la 24 iunie, care poate aduce „Brexitul”, în Europa se mai pregătește un plebiscit care poate da o lovitură cumplită Uniunii Europene.

Miercuri, 6 aprilie, olandezii sunt chemați să se pronunțe în legătură cu acordul de asociere dintre Ucraina și UE, din 2014. Tabăra celor care se opun conduce detașat. Dacă aceasta va câștiga, nu Haga și Kievul, ci Bruxelles-ul va avea o uriașă problemă.

Acordul de asociere Ucraina – UE a fost trăgaciul revoluției de la Kiev. Anunțul abandonului negocierilor de către președintele Viktor Ianukovici, pe 21 noiembrie 2013, cu numai o săptămână înainte de summit-ul de la Vilnius, unde trebuia semnat, a declanșat Euro-Maidanul. Revolta populației s-a soldat cu răsturnarea regimului și fuga lui Ianukovici în Rusia.

Drept urmare, acordul Kiev - Bruxelles a fost încheiat în martie-iunie, pentru a fi ratificat de Rada ucraineană în septembrie 2014. Apoi a fost ratificat de toate țările membre UE și a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2016.

Doar că Olanda are o problemă: ratificarea nu este definitivă. De la 1 iulie 2015, a intrat în vigoare o lege care permite organizarea unui referendum consultativ pe orice text legislativ, dacă se strâng 300.000 de semnături.

Ca urmare a faptului că gruparea eurosceptică Geenpeil a adunat 470.000 de semnături, a fost organizat referendumul din 6 aprilie, în care olandezii sunt întrebați dacă sunt de acord cu asocierea UE – Ucraina.

Potrivit legii, rezultatul votului va fi validat dacă la urne vin 30% din cei 12,5 milioane de alegători. În cazul în care majoritatea celor prezenți votează împotriva acordului, Parlamentul olandez este obligat să-l ia din nou în discuție și să-l revoteze.

Potrivit sondajelor, 37% dintre intervievați au declarat că vor participa „sigur”, iar trendul prezenței la vot era crescător.

Rezultatul referendumului este doar consultativ, însă, la revotarea tratatului cu UE, partidele olandeze vor ține seama că, peste mai puțin de un an (15 martie 2017), au loc alegeri legislative, și vor ezita să respingă o decizie a alegătorilor.

Deocamdată, partidele tradiționale au făcut apel la populație pentru a aproba acordul cu Ucraina. Vorbim aici de Liberalii din VVD ai premierului Mark Rutte și de laburiștii ministrului de Finanțe Jeroen Dijsselbloem, dar și de creștin-democrați, creștin-sociali, liberalii de stânga, ecologiști sau calviniști.

În cealaltă tabără, cer respingerea referendumului euroscepticii din partidul PVV al lui Geert Wilders și stânga radicală din Partidul Socialist (PS). Alături de ele, alte două formațiuni mai mici, Libertarienii (VNL) și Partidul Animalist (PvdD).

Atât PVV cât și PS stau excelent în sondaje, PVV fiind cu regularitate plasat în frunte, chiar înaintea VVD.

Însă ele nu au majoritatea. În ultimul sondaj IPSOS din 31 martie, potrivit La Tribune, PVV era cotat pentru viitoarele alegeri generale cu 17%, iar PS cu 10%. Mai mult, olandezii au fost traumatizați de explozia avionului MH-370, în spațiul aerian ucrainean, dat fiind că majoritatea pasagerilor erau din această țară, iar responsabilitatea a fost atribuită rușilor.

Așadar, teoretic, referendumul ar trebui să aprobe acordul cu Ucraina cu o largă majoritate. În realitate, însă, cei care se pronunță pentru respingerea tratatului sunt mult mai numeroși. Un sondaj I&O Research dădea la începutul lui martie următorul pronostic: 44% respingere, 33% adoptare, 23% nedeciși. Un sondaj ulterior, al Institutlui Peil, din 20 martie, avea ca rezultate: 60% respingere și 40% aprobare (excluzând nedecișii).

Analiștii de la Tribune susțin că referendumul din 6 aprilie are destul de puțin de-a face cu acordul ucrainean. Desigur, Stânga este îngrijorată de o posibilă implicare a UE în conflictul din Ucraina și de o eventuală concurență a produselor ucrainene. La rândul ei, Dreapta refuză orice idee de lărgire a UE.

Însă, deși premierul Mark Rutte a dat repetate asigurări că acordul de asociere nu deschide în nici un fel ușa UE pentru Kiev („Ucraina nu are vocația de a intra în UE”, a asigurat premierul), se pare că olandezii văd în referendum o ocazie pentru a sancționa Uniunea Europeană, o construcție pe care o dezaprobă tot mai accentuat.

De altfel, unul dintre cei mai vocali oponenți ai acordului, istoricul Arjan van Dixhoorn, a recunoscut franc într-un interviu pentru cotidianul NRC Handelsblat:

„Nu Ucraina ne interesează. Un referendum privind ieșirea din UE nu a fost posibil până acum, de aceea ne folosim de toate oportunitățile de care dispunem pentru a pune presiune pe relațiile viitoare între Olanda și Uniune.”

Așadar, în realitate este vorba de un referendum pentru sau împotriva UE. Euroscepticismul olandez nu este o noutate: în 2005, olandezii au respins proiectul constituției europene, pe 1 iunie, la doar patru zile după ce și francezii îl respinseseră.

Crizele economice, invazia imigranților și atentatele teroriste nu au făcut decât să accentueze anti-europenismul. Într-un sondaj realizat acum câteva zile pentru Atlantico de Institutul Elabe, doar 25% dintre olandezi credeau că există mai multe avantaje decât dezavantaje din apartenența la UE. Este, alături de Belgia, cel mai mare euroscepticism din Uniune.

Analiștii apreciază că un vot negativ la referendum nu ar avea consecințe concrete prea importante: relația Ucrainei cu UE se derulează mai ales prin Consiliul European, singurul care poate suspenda aspecte esențiale ale acordului.

Însă este vorba de efectul psihologic. Mai întâi, tabăra eurosceptică britanică va putea specula votul anti-UE olandez, pentru a forța „Brexitul”.

Apoi, euroscepticii olandezi vor putea aplica rețeta de la 6 aprilie și asupra tuturor legilor de ratificare sau de aplicare a deciziilor luate la nivel european. O asemenea „gherilă anti-UE” ar putea gripa multe din mecanismele Bruxelles-ului și ar fi un imbold și pentru alte forțe eurosceptice.

Este exact ceea ce mai avea nevoie o Europă tot mai părăginită.