Războiul le-a furat copilăria. Mici soldaţi sau kamikaze, ei au uneori forţa de a se ridica să folosească puşca. Orfani, părăsiţi pe teritorii necunoscute, căliţi de ororile la care au fost martori, peste 250.000 de copii luptă pe front, în războaiele din întreaga lume.
„Câteodată nu-mi vine să cred că trăiesc, că am o familie şi prieteni. Doar simplul fapt că sunt în viaţă mi se pare un vis“, povesteşte un tânăr care a trăit experienţa cruntă a războiului la o vârstă fragedă. El a fost separat de familia sa când a izbucnit războiul civil din Sierra Leone, pe când avea doar 12 ani. După ce părinţii şi doi dintre fraţii săi au fost ucişi, copilul a căutat un loc sigur, ferit de bătaia puştii. După aproape un an, băiatul a ajuns împreună cu câţiva prieteni într-o bază militară din sudul regiunii şi a fost nevoit să lupte. Experienţa războiului În cotidianul american „New York Times“, tânărul povesteşte cum a fost nevoit să lupte şi drama prin care a trecut. „În viaţa mea nu mi-a fost atât de greu să merg undeva, aşa cum mi-a fost în prima zi. Cu cât înaintam mai mult în pădure, cu atât mai tare îmi curgeau lacrimile. Am reuşit să le ascund şi, pentru siguranţă, să strâng în braţe arma pe care o aveam. Nu scoteam niciun sunet, de teamă că zgomotul respiraţiei noastre ne poate cauza moartea. Mă usturau ochii şi îmi curgeau lacrimi pe obraz. Ne-am oprit. Aşteptam în linişte, aşa cum fac vânătorii. Stăteam acolo, cu arma în faţă, incapabil să apăs pe trăgaci. Degetul arătător îmi amorţise. Simţeam că pădurea s-a întors cu susul în jos, iar eu sunt pe punctul de a cădea. Nu puteam gândi, dar am auzit zgomot de arme şi lacrimile celor sfâşiaţi de durere. O împroşcare de sânge mi-a atins faţa. Am văzut de unde provenea. Privirea îmi era ţintită asupra prietenului meu Josiah când el a ţipat după mama sa, cu cea mai dureroasă voce pe care am auzit-o vreodată. Mi-a pătruns în minte şi am simţit că îmi pierd controlul“, povesteşte tânărul. El a reuşit să scape din infernul războiului după ce a fost rănit şi dus la spital. Responsabili ai ONU, care făceau parte dintr-un program de repatriere a copiilor soldaţi, l-au găsit pe unchiul tânărului şi drama lui s-a încheiat. Avantajele pe care copiii-soldaţi le prezintă nu sunt deloc de neglijat. În primul rând, ei se adaptează mult mai uşor decât un adult situaţiilor care apar. În al doilea rând, sunt mult mai uşor de intimidat şi fac ceea ce li se spune. Posibilitatea ca aceştia să dezerteze este mult mai redusă decât în cazul adulţilor. În plus, micuţii nu cer salarii şi nu par suspecţi. Războiul produce însă traume pentru aceşti copii. Potrivit psihologului Albert Nambaje, apar coşmaruri, dificultăţi de concentrare, depresie şi o viziune pesimistă asupra viitorului. Comisia ONU privind drepturile omului a înregistrat rezultate asemănătoare: „Evenimentul le rămâne în memorie şi le cauzează coşmaruri, amintiri zilnice ale momentelor traumatizante, frică, nesiguranţă şi tristeţe“.
Speranţe de viitor Programele destinate ajutorării acestor copii de către mari organizaţii şi fundaţii, precum UNICEF sau Salvaţi Copiii, vizează demobilizarea tinerilor pentru a-şi putea construi o viaţă nouă, acordarea de suport psihologic pentru a-şi reveni din şoc, reluarea studiilor şi o educaţie pentru pace. „Utilizăm două tipuri de argumente pentru a-i determina pe conducătorii armatei să renunţe la copiii-soldaţi. Încercăm să-i convingem că drepturile omului interzic folosirea copiilor pe post de soldaţi“, explică Manuel Fontaine, responsabil de programele de demobilizare pentru UNICEF. O altă problemă în timpul războiului o constituie colapsul sistemului de educaţie. În Mozambic, mai mult de un milion de copii de vârstă şcolară primară nu au acces la educaţie.
REALITATE Copii-soldaţi sunt folosiţi în războaiele din întreaga lume > Primul caz de folosire a copiilor pe post de soldaţi datează din timpul lui Adolf Hitler, care a folosit în luptă tineri de 14-15 ani. > La începutul anilor ’80, în războiul din Mozambic, rebelii au recrutat copii, nu mai înalţi de 1,20 metri, uşor de îndoctrinat şi de o eficienţă redutabilă. > Modelul a fost preluat ulterior şi de alte state, precum Angola, Sudan, Liberia, Sierra Leone sau în conflictele de pe continentul african. > În Congo (1998-2003) au fost înrolaţi 50.000 de tineri, majoritatea recrutaţi din şcoala primară sau gimnazială, potrivit unui responsabil ONU citat de săptămânalul francez „Paris Match“. Mulţumită acţiunilor ntreprinse de ONU, aproximativ 30.000 dintre ei au fost demobilizaţi.
> În Filipine, care a suferit mai multe decenii din cauza războiului, mulţi tineri au ajuns soldaţi imediat cum şi-au început adolescenţa. După ce familiile le-au fost destrămate, mulţi dintre ei au vrut să lupte pentru a răzbuna moartea părinţiilor sau a persoanelor apropiate. Totuşi, dacă ei nu se înrolau ca voluntari, erau recrutaţi forţat. > În Etiopia anilor ’80, armata a răpit copii în vârstă de 15 ani sau chiar mai mici din sate sau oraşe sărace, iar în cazuri extreme chiar din şcoli. > În decembrie anul trecut, gruparea teroristă al-Qaida a organizat o tabără în Irak, unde copii de 11-12 ani erau învăţaţi să răpească şi să ucidă.
Recomandările noastre
