Franța are un nou premier. Emmanuel Macron l-a numit joi pe Michel Barnier, cunoscut pentru rolul său ca negociator-șef al Uniunii Europene în discuțiile privind Brexitul, pentru a prelua funcția de prim-ministru.
Michel Barnier va avea misiunea de a constitui un guvern de uniune care să răspundă nevoilor actuale ale țării, conform relatărilor Reuters și AFP.
Franța are un nou premier. Emmanuel Macron l-a ales pe Michel Barnier
La vârsta de 73 de ani, Michel Barnier se pregătește să preia funcția de prim-ministru al Franței, devenind astfel cel mai în vârstă premier din istoria recentă a țării. El îl va succede pe Gabriel Attal, care la 35 de ani a fost cel mai tânăr politician în această poziție. Această schimbare de lideri marchează o tranziție semnificativă în conducerea guvernamentală franceză.
Barnier, membru al partidului Republicanii de centru-dreapta, va trebui să facă față unor provocări importante, printre care se numără promovarea reformelor necesare în parlament și obținerea aprobării bugetului pentru anul 2025. Franța se află sub presiune din partea Comisiei Europene și a piețelor financiare să își reducă deficitul, iar Barnier va trebui să navigheze aceste presiuni pentru a asigura stabilitatea economică a țării.
Cu o carieră politică vastă atât în Franța, cât și la Bruxelles, Michel Barnier este cunoscut pentru abilitățile sale de mediator. A fost negociator-șef al Uniunii Europene pentru Brexit, gestionând procesul de ieșire al Regatului Unit din UE. De asemenea, a ocupat funcții ministeriale importante în diverse guverne franceze de-a lungul anilor, în timpul președinților François Mitterrand, Jacques Chirac și Nicolas Sarkozy.
Michel Barnier. Sursă foto: Facebook
Cine este Michel Barnier
Michel Barnier devine astfel cel mai în vârstă prim-ministru din istoria celei de-a cincea Republici franceze, având o carieră politică impresionantă. De-a lungul timpului, Barnier a ocupat funcții esențiale, inclusiv cea de deputat, ministru de patru ori, comisar european și negociator-șef al Uniunii Europene pentru Brexit. În ciuda eșecului său în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2021, unde a obținut 23% din voturi, și a competiției pentru conducerea listei Republicanilor în alegerile europene, Barnier rămâne o figură influentă în politica franceză.
Anunțul numirii sale în funcția de prim-ministru a fost făcut printr-un comunicat de presă al Palatului Elysée, în care s-a menționat că Barnier va trebui să adune sprijinul necesar pentru a gestiona reformele și provocările economice ale Franței.
„Această numire vine după un ciclu de consultări fără precedent, în cursul căruia, în conformitate cu datoria sa constituțională, președintele s-a asigurat că prim-ministrul și guvernul care va veni vor îndeplini condițiile pentru a fi cât mai stabile posibil și își vor oferi șansa de a reuni cât mai larg poporul”, a adăugat președinția.
Franța se află în continuare într-o criză politică
Noul prim-ministru se confruntă cu provocarea de a aduna un guvern capabil să treacă de votul parlamentului, în contextul celei mai grave crize politice din ultimele cinci decenii, potrivit AFP. Barnier va trebui să își valorifice experiența diplomatică pentru a construi o coaliție funcțională, având în vedere că Parlamentul rezultat din alegerile de iulie este împărțit între stânga, centru-dreapta și extrema dreaptă, fără a exista o majoritate clară.
În perioada de tranziție, miniștrii demisionari vor continua să gestioneze afacerile curente, oferind timp pentru negocieri care se preconizează a fi complexe și prelungite. Acest interval va fi crucial pentru formarea unei majorități parlamentare capabile să sprijine noul guvern și să stabilească direcțiile politice viitoare.
Decizia lui Macron de a convoca alegeri parlamentare anticipate în iunie a avut un impact considerabil asupra configurației politice, coaliția sa de centru pierzând numeroase locuri și lăsând Parlamentul fără o majoritate absolută. În acest context, Alianța Noul Front Popular de stânga a câștigat cel mai mare număr de locuri, dar Macron a refuzat să le ofere formarea unui guvern din cauza opoziției altor partide.