Jurnalistul Alex Revenco povestește din culisele concertului de la București al lui Michael Jackson. Niciun alt spectacol nu s-a buurat vreodată, în România, de atâta atenție din partea presei.

Până în 1989, stadionul „23 august” devenit, după Revoluție, „Național” și „Lia Manoliu” pentru ca acum să-i se zică „Arena Națională” se umplea doar la meciurile Naționale de fotbal, la celebrele cuplaje de cât două meciuri între echipele din Divizia A și, mai ales, la festivalul „Cântarea României”, unde lui Ceaușescu i se ridicau osanale cum văzuse el în Coreea lui Kim Ir Sen. În octombrie 1992, românii s-au trezit în fața unui eveniment unic, irepetabil. Cel mai în vogă artist din lume, „The King of Pop”, megastarul Michael Jackson a concertat în fața unui stadion care nu mai fusese arhiplin de pe vremea lui nea Nicu.

Concertul a dat Bucureștiul peste cap. Peste 15.000 de polițiști, alături de cam tot atâția militari în termen au asigurat securitatea cu muniție de război. Fanii, care nu sperau vreodată că-și vor vedea idolul în carne și oase, s–au călcat în picioare, la propriu în timpul show-ului, iar ziarele, dintre care se distinge de departe Evenimentul zilei, au publicat zilnic cele mai noi și pitorești informații despre Michael. Știri despre meniul său, locul unde locuia, cu cine s-a întâlnit, ce poze a făcut – în general orice avea legătură cu el – făceau deliciul cititorilor acelei epoci în care internetul era doar un deziderat. Cunoscutul redactor muzical Alex Revenco, coordonatorul campaniei din EVZ, rememorează ce s-a întâmplat atunci și cu ce am rămas după plecarea lui Michael din România.

 

Extraterestrul Michael Jackson a aterizat pe Stadionul 23 august, la București!

 

În plină glorie, megastarul american a ales să cânte gratis pentru peste 70.000 de spectatori români. Pentru câteva zile oamenii au uitat de griji, lipsuri și alegerile ce băteau la ușă. „Bulina roșie” a fost ziarul care a acoperit integral, cu lux de amănunte, descinderea la București a celui numit „King of Pop”.

Un moment de maximă isterie colectivă a fost acela în care Michael și-a aruncat pălăria, de pe scenă, în public. A ieșit cu bătaie, fanii călcându-se în picioare ca să intre în posesia prețiosului artefact. După concert au apărut mai mulți inși care susțineau că ei sunt posesorii pălăriei respective. Alex Revenco spune că nici astăzi nu s-a aflat adevăratul deținător.

Concertul lui Michael Jackson, de pe 1 octombrie 1992, a fost primul eveniment muzical major de după Revoluție. A rămas cel mai important și astăzi, irepetabil, chit că megastarul a revenit în 1996 și a mai urmat și super-concertul rockerilor de la Rolling Stones din 2007. Michael a cântat cu casa închisă, pe fostul stadion Național, pentru 70.000 de spectatori plătitori. Dar au fost și mulți blatiști, bașca un purcoi de invitații, ceea ce duce cifra spre suta de mii de oameni. Spre comparație, Mick Jagger și trupa sa au avut doar 66.000 de spectatori.

Alex Revenco (foto), fostul șef al secției „Muzică-Tineret” al Evenimentului zilei de pe atunci, un colecționar de muzică „înrăit” – posesor al unei culturi muzicale de excepție și deținătorul unei impresionante colecții care cuprinde aproape 1000 de discuri pe vinil, tot atâte casete și alte mii de CD-uri – este cel care a fost cel mai aproape de desfășurarea evenimentelor, având „fir direct” cu organizatorii. „Am vorbit permanent cu Marcel Avram, impresarul lui Michael Jackson. Am ajuns la el prin Mihai Cârciog, patronul EVZ, care îl sunase pe Ion Cristoiu din Germania, unde se afla împreună cu Michael. Eu am fost desemnat să țin legătura cu el”.

Michael habar n-avea de țara noastră

„Se poate spune că a spectacolul a fost irepetabil și a rămas așa până în ziua de azi ca impact social și emoțional. A fost cel mai mare concert din România ca număr de spectatori și, pe deasupra, Michael era în culmea gloriei, la apogeul carierei”, se emoționează un pic specialistul. Dar, de unde până unde s-a hotărât Michael Jackson să cânte tocmai în România? Alex Revenco zâmbește: „Păi, l-a convins Marcel! Jackson habar n-avea de țara noastră... Avea, în schimb, o dată liberă în calendarul artistic și trei opțiuni: Moscova, Budapesta și București. I-a zis lui Marcel: «Atunci o să merg la București, că este țara ta!»”.

Un bilet la concert, unul mediu, a costat atunci 5.600 de lei, circa 22 de dolari. Ieftin față de alte spectacole ale starului pop, dar exorbitant pentru o țară în care salariul mediu era sub 100 de dolari. Spre exemplu, la un concert al lui Michael de la Budapesta, din 1996, prețul biletului a fost de 150 de dolari. Astăzi, biletele de la acel concert se vând ca suveniruri pe OLX cu prețuri între 150 și 600 de lei. Se justifica un astfel de preț? „Eu tot ce spun acum știu de la Marcel Avram. Din prețul biletelor se acopereau doar onorariile organizatorilor locali. Michael n-a cerut niciun ban. Doar chitarista lui, Jennifer Batten, a vrut să fie plătită. Practic, concertul s-a autofinațat de pe urma celor două spectacole de pe Wembley, din Londra”.

La șpriț, în culise, cu „mâna dreaptă” a lui Marcel Avram

Presa a alocat spații ample evenimentului dar, de departe, „Bulina Roșie” a fost cea care a dat cele mai multe informații atât dinaintea concertului cât și după, nescăpând atenției reporterilor aproape niciun amănunt. Practic, oameni din toate secțiile ziarului, de la politic, externe, social, sănătate, investigații, etc au acoperit părticica lor, rezultatul fiind o campanie care făcea ca tirajul fabulos al EVZ să se epuizeze încă de dimineață. Cum își aduce aminte Revenco, cel care a coordonat „efortul de război”, acea perioadă?

Pe redacorul muzical îl umflă râsul: „L-am văzut pe Michael în concert, dar nu la București, ci cu o lună înainte la Viena, unde ajunsesem cu alți 90 de ziariști duși acolo de Marcel Avram. A fost un show identic. La noi, eu eram în culise cu Chris Pohl, mâna dreaptă a lui Avram în turneul «Dangerous». În timpul show-ului am stat la un șpriț cu Chris care mi-a spus multe chestii interesante. De alte detalii se ocupa o mică armată de reporteri. E modest: „Eu am ținut legătura doar cu staff-ul lui Avram, șeful «Cartierului General», cel care coordona campania a fost regretatul Gică Voicu, primul Redactor Șef al EVZ, după ce Cristoiu a devenit directorul ziarului”.

Un polițist la fiecare trei spectatori

În fiecare zi de dinainte de concert, începând cu jumătatea lui septembrie, pe prima pagină a EVZ, erau publicate știri „pe bumbi” despre ce va face megastarul în România. De plidă, detalii despre durata show-ului, ce fel de efecte speciale se vor folosi, unde va dormi, ce vizite va face, ce va mânca și cu cine se va întâlni. De unde se obțineau acele informații? Revenco e sintetic: „Telefonic, de mai multe ori pe zi, direct de la Avram. Restul erau rodul muncii unei întregi redacții!”.

S-a anunțat că securitatea spectacolului va fi asigurată de 16.000 de polițiști înarmați și cu muniție de război. De fapt, cu tot cu militarii în termen dizlocați la stadion, au fost spre 30.000. Cam un polițist la trei spectatori. A fost un concert „safe”? Chipurile, toată lumea trebuia să fie pecheziționată corporal, dar soldații, pentru câteva țigări străine, lăsau blatiștii să sară gardul sau să intre prin multe găuri din gard făcute de microbiști de-a lungul timpului. În contextul de astăzi cum par acele măsuri de securitate? Cade pe gânduri: „Având în vedere amploarea evenimentului nu cred că s-ar fi găsit vreun nebun să facă ceva rău... Astăzi, sunt măsuri de securitate mult mai aspre și, uite, se întâmplă lucruri grave. S-a schimbat lumea”.

 

„Febra” Michael Jackson

Pe 28 septembrie, la ora 17.57, avionul lui Michael Jackson a aterizat pe aeroportul Otopeni. Isteria începuse. Unii admiratori îl așteptau încă de dimineață. Practic, megastarul a fost urmărit pas cu pas, de la sosire, atât de ziariști cât și de fani. A fost deranjat megastarul? Alex Revenco spune că Michael cunoștea perfect prețul celebrității: „Era hârșit. Știa la ce să se aștepte”.

„Febra Michael Jackson”, titra EVZ cu două zile înainte de show. Se publicau amănunte despre locul unde va sta la Snagov, cum a condus acesta vaporașul lui Ceaușescu pe lac și multe alte detalii pitorești, cum ar fi că starul a mâncat ciorbă de găină. Practic, orice avea legătură cu Michael era de interes public. Alex Revenco gestiona informațiile și i le prezenta, în ședința de sumar lui Ion Cristoiu. Se publica tot sau era o sită prin care se cerneau doar anumite aspecte?

Alex Revenco spune că absolut toate informațiile, cât de mărunte, erau valorificate: „Secția «Muzică» nu putea acoperi singură evenimentul. Aproape toți ziariștii, de la simpli reporteri la șefi, s-au implicat. Celelalte ziare preluau informațiile noastre și le republicau o zi mai târziu. Aici a fost și geniul lui Cristoiu de a acorda atenția cuvenită unui astfel de eveniment. Nu există niciun alt spectacol care să se fi bucurat vreodată, în țara noastră, de o asemenea atenție!”.

Megastarul și „Cântarea României”

 Cum se prezenta Bucureștiul? Se trăia normal sau era un oraș sub asediu, că acele măsuri de securitate n-au mai avut precedent până la summit-ul NATO, din 2008? Alex Revenco se înfioară: „A fost o nebunie! Erau foarte mulți polițiști pe străzi și pe lângă obiectivele unde urma să ajungă Michael, cum ar fi Teatrul Alhambra – unde a ținut conferința de presă care a durat sub două minute, un leagăn de copii, casa de la Snagov unde a stat și împrejurimile stadionului. Unde mai pui că erau și o droaie de demnitari de-ai noștri care trebuiau păziți. Șeful Poliției Capitalei, generalul Nicolae Nițu, zis și «Tata Nițu», a ținut lucrurile sub control”.

„Heal the world”, „Man in the mirror”, „Bad”, „The way you make me feel”, „Dangerous” și alte melodii celebre s-au auzit aunci pe fosta arenă „23 August”, unde, cu trei ani înainte, se auzeau doar cântecele patriotice de la „Cântarea României”. Specialistul în muzică spune că încărcătura emoțională a momentului a fost enormă: „A fost ca o descătușare pentru toată lumea!”.

 

Michael, cheile și Ion Iliescu

La concert au participat și politicienii de pe atunci: Ion Iliescu, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Andrei Pleșu, generalul Niculae Spiroiu, Ludovic Spiess, Emil Constantinescu, primarul Capitalei, Crin Halaicu etc. România era în plină febră a alegerilor parlamentare și prezidențiale. Au vrut să profite de eveniment pentru a-și face campanie electorală. Dar, la spectacol, după ce organizatorul Marcel Avram le-a mulțumit lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, tot stadionul i-a huiduit. A mai fost și celebra fază cu zornăitul cheilor... Cum a fost, care e istoria acelui moment? Alex Revenco rememorează: „Cheia era simbolul electoral al opoziției reprezentată, în principal, de Convenția Democratică, din care făceau parte partidele istorice. Emil Constantinescu, candidatul CDR la prezidențiale, era lângă Ion Iliescu și ultimul, da, fusese huiduit copios. Toți cei de pe stadion și-au scos cheile din buzunare și au început să le scuture. Iliescu a pierdut atunci o bătălie, dar a câștigat alegerile”. Alex adaugă, cu umor: „S-a văzut că Michael Jackson nu concerta și în mediul rural”.

 

Bișnița cu invitațiile VIP și fanul din plop

 

 

 

S-a făcut atunci și un trafic cu invitații. Primarul Halaicu, nervos, a plecat de la concert din cauză că la Tribuna Oficială erau mai mulți necunoscuți decât VIP-uri. Ce s-a întâmplat, de fapt? Fostul șef al secției „Muzică” al EVZ, din „Era Cristoiu” se îmbufnează: „Din câte știu, toți miniștrii și toți parlamentarii au primit invitații pentru ei și neamurile lor. Au fost câteva mii! Atunci am profitat și l-am rugat pe Marcel Avram să dea niște invitații, mai exact 293, și membrilor «Fan Club-ului Michael Jackson», care se înființase înainte de concert cu sprijinul EVZ. Cât privește invitațiile VIP-urilor noastre, acestea erau refolosite, după ce erau date prin gard, de alte persoane”.

Fanii care n-au avut bani de bilet și nu s-au descurcat să intre pe stadion, s-au cățărat prin copaci sau au urcat pe acoperișurile blocurilor din jur. Unii s-au și accidentat, rupând-și picioarele. Pe Revenco îl umflă râsul: „Mi-aduc aminte că am dat o știre în EVZ cu unul care căzuse dintr-un plop, la un concert de muzică pop! Și au mai fost destule cazuri...”.

Pepsi, Coke, țiganii și românca înlocuită de o rusoaică isterică

Pepsi Cola era sponsorul oficial și nimeni nu avea voie să intre cu altă băutură răcoritoare. Concurenții de la CocaCola au adus camioane în jurul stadionului și dădeau celebra Coke pe gratis. În plus, au cumpărat o tribună de bilete, iar angajații care purtau jachete cu fețe duble, le-au întors în timpul concertului și au creat astfel un uriaș „atac” de marketing. Principalii beneficiari au fost romii care și-au făcut provizii de Coca Cola pe mai multe săptămâni... „Țiganii credeau că vor primi sticle sigilate, or servirea se făcea la pahar. Îl luau, se duceau mai departe, unde îi așteptau pirandele cu sticle de cola goale, le deșertau și se așezau iar la coadă”, povestește, amuzat Alex Revenco.

În timpul show-ului, Michael a invitat o tânără pe scenă, a dansat cu ea și,la sfârșit, a sărutat-o. O chema Cora Popescu și a devenit vedetă peste noapte. Revenco devoalează un aspect puțin cunoscut: „Am aflat că, ulterior morții megastarului, deținătorii drepturilor de autor au scos pe piață un DVD cu concertul de la București. Numai că o secvență a fost înlocuită. Exact cea cu fata noastră. Ea fost înlocuită cu o altă secvență similară, dar dintr-un concert a lui Michael de la Moscova, în care protagonistă era o rusoaică. Motivul, pare-se, a fost acela că a noastră nu era suficient de isterică în prezența lui Jackson”.

 

Megastarul a alergat cot la cot cu polițiștii noștri transpirați

Concertul a fost difuzat, în direct, în peste 20 de țări. La noi a apărut la telvizor mult mai târziu. Alex Revenco explică: „Din câte știu eu drepturile TV erau proprietatea HBO. La noi, s-a dat pe TVR, de Sărbători. E probabil să fi fost o convenție între Avram și HBO”.

În timpul cât a stat la București Michael a filmat o secvență, pentru un videoclip, în care aleargă, în uniformă de polițist, alături de polițiștii noștri. A fost o chestie ilară, că el era suplu și grațios iar ai noștri cam burtoși și transpirați de la efort. Și mai ersau și instruiți, la portavoce, în timp ce alergau: „Nu-l depășiți! Atenție, nu-l depășiți!”. Rememorarea fazei cu pricina îl face pe Revenco să se cuture de râs: „Săracu’ nu și-a dat seama de ridicolul situației și, cel mai probabil, nici cei care au realizat filmulețul. Da’ a fost un moment de «mișto» maxim!”.

 

VIP-uri la coadă pentru poze cu Michael

Starul american a vizitat și Leagănul de Copii „Sf. Ecaterina”, de lângă Arcul de Triumf. Principalul beneficiar a fost, însă, Ion Iliescu care nu a scăpat ocazia să se fotografieze cu Michael, după ce l-a așteptat sub un castan 29 de minute, timp în care, relatau reporterii EVZ, Theodor Stolojan a vorbit de unul singur. Jurnalistul povestește că fanii și-au așteptat idolul încă din zori, dar acesta a sosit abia dupăamiză: „Un moment care a stârnit râsul a fost când fanii au confundat coloana oficială a lui Iliescu cu cea a lui Michael. De unde aclamau au amuțit când Iliescu a coborât și s-a băgat sub un copac că ploua mărunt. Tot acolo s-a și pozat cu Michael!”. Alex își mai aduce aminte că, înainte de concert, în culise, mai multe VIP-uri autohtone au stat la coadă să se pozeze cu starul american: „Stăteau cuminți, să le vină rândul: Iliescu, Tata Nițu, Petre Roman, Adrian Năstase și alții. Chris Pohl – asistent managerul turneului – m-a întrebat dacă nu vreau și eu. L-am refuzat pe motiv că sunt fan Rolling Stones. M-a înțeles că și el era”.

 

„Michael! Michael nu pleca! Asta este țara ta!”

La plecarea din țară s-a strigat: „Michael! Michael nu pleca! Asta este țara ta!”. S-a plâns în hohote și a rămas emblematică imaginea fetei îndurerate care se văieta că idolul ei pleacă și n-o să-l mai vadă nicodată. Peste numai patru ani, însă, Michael Jackson a revenit la București pentru un al doilea concert. Sunt comparabile cele două show-uri? Alex Revenco își cântărește vorbele și spune că e vorba de două turnee diferite, cu play-list-uri diferite, producție diferită și, evident, cu alte efecte speciale. Conchide: „Cel din ’96 a fost mai spectaculos, mai ales finalul când a părăsit scena cu un costum zburător. Dar primul, din ’92, rămâne emblematic în primul rând pentru că Michael era în culmea gloriei. În ’96 începuse să piardă teren mai ales în urma scandalurilor de presă în care era acuzat de fapte care n-au fost dovedite”.