Vreau să vă spun, dragi lupi, padawani şi hobbiţi câteva cuvinte despre cehul Emil Zatopek, pe care-l pomenim sâmbătă, cvadruplu campion olimpic, astăzi uitat, cum sunt uitate mai toate exemplele pozitive. Am mai vorbit despre asta dar voi repeta exemplele bune, pozitive, de câte ori este necesar! Adică, mereu, în fiecare an, de 19 septembrie!

Zatopek, născut în anul 1922, a fost cel mai bun atlet al mijlocului secolului XX pe distanţe medii. Un sportiv excepţional, un om complet, bun şi modest, implicat politic şi social pentru progresul ţării sale.

Triplu olimpic la Helsinki, în anul 1952, unde a câştigat cursele de 5.000, 10.000 de metri şi cea mai importantă probă a Olimpiadei, maratonul! A fost supranumit „locomotiva cehească”!  Zatopek a protestat, a spus, cu modestie, că el doar a urmat sfaturile şi stilul marelui alergător finlandez Paavo Nurmi, „finlandezul zburător”!

Emil a fost un sportiv inteligent şi plin de umor. Se spune că la una dintre conferinţele de presă, a fost întrebat de ce are o figură suferindă, arată un efort imens, când aleargă. Emil a răspuns: „ştiţi, alergatul nu este gimnastică artistică sau dans pe patine. Şi apoi, cu cât arăt mai mult efort, cu atât sunt plătit mai bine!” Sala a izbucnit în râs.

Colonel în armata Cehoslovaciei şi membru influent de partid, prieten cu Dubcek.  A fost unul dintre artizanii Revoluţiei de catifea, o aplicare timpurie a principiului „convergenţei sistemelor”, teorie atât de dragă celor de la Harvard.

În anul 1968, în august, Cehoslovacia este ocupată de trupele Tratatului de la Varşovia, mai puţin România. În august 1968 a fost unul din momentele când m-am simţit foarte mândru că sunt român. Familia mea, tata şi cu mama, au găzduit o familie de cehoslovaci, pe care evenimentele o prinsese pe litoral, ei erau din Ostrava, până au obţinut azil în Austria. Două luni de zile. Aceia au fost refugiaţi! Aşa se face, aşa este civilizat şi legal.

Emil Zatopek, un erou naţional, este degradat în urma unui simulacru de proces, scos de către sovietici din armată şi din partid şi trimis să muncească într-o mină de uraniu, adică condamnat la o moarte dureroasă, apoi, la protestele internaţionale este pus să sape puţuri pentru apă.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE