El arată că, deși au exista și multe greșeli și „boli ale copilăriei” în activitatea acestui serviciu, bilanțul este pozitiv, pentru că există și o mulțime de victorii, doar că acestea nu pot fi întotdeauna făcute publice, pentru a împiedica adversarii să cunoască punctele forte ale SRI.

„Serviciul Român de Informații aniversează 29 de ani, moment de evocări, prilej de bilanț. I-am fost combatant 17 din cei 37 de ani în care am servit Patria sub jurământul depus cu mâna pe Tricolorul României. Au fost anii cei mai rodnici, în care, în pofida evoluțiilor sinuoase ale mediului politico-administrativ, a bolilor copilăriei Serviciului, a presiunilor și controverselor existențiale, a campaniilor de război imagologic cu ținte explicite de anihilare a primei linii de apărare a securității naționale, probitatea, competența, devotamentul și onestitatea corpului profesional au edificat și consolidat o cultură instituțională recunoscută și respectată în comunitatea serviciilor de informații din familia euro-atlantică.

Succesele obținute pe frontul nevăzut al confruntării secrete, deși importante, sunt mai puțin cunoscute, fiindcă adversarii nu trebuie să ne cunoască punctele forte. Eșecurile nu ne-au ocolit, greșelile nu au fost puține. Toate, însă, temporare, căci linia frontului informațiilor secrete urmează dinamica imprevizibilă a capriciilor geopolitice, care retrasează continuu coordonatele păcii și ale războiului. Astăzi, când războiul nu mai este vizibil, nicăieri nu-i pace pe pământ.

Prin natura tainică și forța ascunsă a informațiilor cu care operează, Serviciul este când creditat în alb, când bănuit de toate nenorocirile ce se abat peste o societate spoliată, debusolată moral, bolnavă fizic și prăbușită demografic. Realități de neocolit, din care și Serviciul face parte.

Prin forța împrejurărilor, am contribuit cu modestele-mi disponibilități la formarea a peste 20 de promoții de ofițeri activi și de rezervă ai S.R.I. , fapt pentru care afirm și susțin cu tărie că femeile și bărbații dedicați lumii informațiilor secrete cred în rațiunea socială a misiunii lor.

Retrospectiv, percepția publică asupra activității Serviciului Român de Informații a fost consistent condiționată de imaginea directorului , de politicile de comunicare și, covârșitor de eșecurile și erorile devoalate, care, invariabil, au iscat scandaluri de presă. Într-o societate agresată informațional, cu sistemul axiologic destructurat, imaginea instituțională face diferența dintre încredere și suspiciune, ori chiar ostilitate, ceea ce este hotărâtor pentru creditarea Serviciului de către contribuabili, care nu înțeleg să-și finanțeze insecuritatea.

Cât de puternic sau de slab a fost Serviciul Român de Informații în acești 29 de ani ? Făcând haz de necaz, nu am putea să nu remarcăm că dușmanii naturali dintotdeauna ai românilor, au fost, în cele din urmă, puși la punct, adică umiliți să devină măturători în România. Vitali Machitski, Igor Ziuzin, Oleg Deripaska, Vagit Alekperov, Serghei Taruta. Mikhail Prokhorov ș. a. au măturat mormanele de fier vechi, cum cel dintâi prim ministru postdecembrist a etichetat avuția națională a poporului român. Oricât ar fi contribuabilii de tentați să arate cu degetul spre S.R.I. , nu au motive să o facă. Serviciul a tras oportun semnalul de alarmă ! Oamenii politici decidenți ne-au explicat și, din nebuloasele explicațiilor oferite, am înțeles că ei au decis în numele unor înalte rațiuni geopolitice post-Malta. Mă rog, așa a fost numit ambalajul neokaghebist al capitalismului cu care ne-au pricopsit oligarhii ruși, dacă magnații occidentali, oameni de onoare, nu le-a încălcat teritoriul.

Am recurs la acest exemplu, pentru a fi cît se poate de clar, că , în primă și ultimă instanță, decizia politică – loială sau trădătoare – a factorului politic este măsura prin care națiunea percepe utilitatea, ori, dimpotrivă, inutilitatea serviciului de informații pentru securitate națională. Motiv pentru care, construcția și întreținerea relației cu beneficiarii informațiilor secrete ar trebui integrate conceptului de securitate națională.

Nu puteam crede că Serviciul Român de Informații va intra în cel de al 30-lea an de existență cu un sistem legislativ vetust, chiar retrograd în raport cu vremurile. Nu putem să nu amintim de imensele lacune legislative ale domeniului securității naționale care încurajează amatorismul în operațiunile sub acoperire, lipsa de garanții față de intruziunile în drepturile și libertățile fundamentale, precum și figurația controlului democratic asupra ansamblului sectorului de securitate, cu trimitere specială la activitatea serviciilor de informații. Această situație paradoxală demonstrează adevăratele intenții și preocupări ale clasei politice în raport cu serviciile de informații pentru securitate națională, acelea de a le menține în conul de umbră al unei legislații caduce și a le bloca reformarea instituțional-legislativă. Cu ce scop ? Pentru a exista porți deschise ingerințelor și presiunilor și a putea implica serviciile în bătăliile politice.

Serviciul Român de Informații a ajuns la o vârsta în care are și o zestre de mii rezerviști din promoțiile de ofițeri formate după înființarea sa, cărora – greu de înțeles rațiunile – li s-au deschis oportunități de pensionare anticipată avantajoase. A plăti pensii unei armate apt combatate nu este un fapt pozitiv. Dimpotrivă, s-ar putea argumenta că, prin decizii politico-legislative, s-a făcut un joc convenabil celor ce doresc o Românie cu sistemul informativ de securitate națională afectat de o criză a resurselor umane.

În pofida oricăror dificultăți, un sistem informativ secret de securitate națională, odată articulat, devine peren și succesiunea generațiilor menține pentru totdeauna firul continuității angajamentului în serviciu credincios națiunii .

La mulți și tot mai rodnici ani, Serviciului Român  de Informații!”  a transmis generalul SRI, Aurel Rogojan.