Grătarul este una dintre cele mai indicate modalităţi de preparare, care te ajută să mănânci carne cu o cantitate mică de grăsime. Tipul de carne, perioada de marinare, dar și modul de gătire pot transforma o masă delicioasă într-o adevărată bombă cu ceas pentru sănătate.

Cauza de îngrijorare este constituită de doi compuşi diferiţi care se pot forma în timpul gătitului pe grătar, cunoscuţi ca fiind cancerigeni.

Astfel, aminele heterociclice (HCA) se formează în mâncăruri bogate în proteine când acestea sunt preparate la o temperatură foarte ridicată, precum cea a grătarului din curte, spune medicul Colleen Doyle, director de nutriţie şi activitate fizică la Societatea americană de cercetare a cancerului (ACS).

Cealaltă substanţă, hidrocarbura aromatică policiclică (PAH), se formează când grăsimea din carne se scurge şi arde pe grătar, provocând fum, prin intermediul căruia compuşii se pot depozita pe alimentul gătit.

Diverse studii de specialitate au descoperit legături între aceşti compuşi carcinogeni şi forme grave de cancer.

Există câteva modalităţi de a preveni apariţia acestor compuşi în timpul preparării la grătar a cărnii de porc, pui sau peşte.

Timpul efectiv în care carnea stă pe grătar este important şi e recomandat să fie cât mai scurt. Peştele, de exemplu, nu are nevoie de un interval la fel de lung pentru gătit ca cel pentru antricot, ceea ce înseamnă că substanţele cancerigene au mai puţin timp la dispoziţie pentru a se forma. Expunerea la temperatura ridicată a grătarului poate fi limitată prin preîncălzirea cărnii la cuptor sau la microunde pentru câteva minute.

Un alt sfat ar fi să găteşti carnea la o temperatură mai joasă pe grătar, întrucât aminele heterociclice se formează la 162 grade Celsius.

Şi marinarea cărnii cu doar 30 de minute înainte de preparare limitează formarea compuşilor carcinogeni. Condimentele şi aromele oferă protecţie, potrivit Health.com, printre acestea aflându-se ardeiul gras, cimbrul, salvia, usturoiul şi mai ales rozmarinul.

Nutriţioniştii îţi mai recomandă să alegi carne de pui, de vită sau de peşte, care să aibă un aspect elastic. „Când apăsăm carnea, trebuie să aibă o anu mită elasticitate, să nu rămână urma de deget ca la plastilină. Foarte important e să nu aibă miros şi o culoare cenuşie“recomandă Eduard Adamescu, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice.

Dacă ţi se pare carnea prea slabă şi crezi că se usucă pe grătar, poţi să o ungi din când în când cu un sos făcut în casă din condimente şi ulei de măsline, care este rezistent la temperaturi înalte. În cazul în care nu vrei să renunţi la carnea de porc, este recomandat să alegi mai degrabă muşchi decât ceafă, care este mult mai grasă.

Indiferent de carne, nu trebuie să fie congelată, ci doar refrigerată. Odată decongelată, tot sucul din carne, care conţine toţi nutrienţii, se scurge. „Acelaşi lucru se poate întâmpla dacă tai carnea transversal pe fibrele care sunt vizibile mai ales la carnea de vită“, adaugă dr. Adamescu.