Memoria fricii confortul care urăște zgomotul și omul care nu mai riscă. Epoca nerușinării liniștite
- Evenimentul zilei
- 12 martie 2026, 16:50
Sunt dimineți în care cafeaua are gustul limpede al unei promisiuni: aroma ei curată, aproape florală, urcă încet spre cap, iar gândurile se adună, ordonate, ca niște pagini bine tipărite. În astfel de dimineți ai impresia că lumea, cu toate mizeriile ei, poate fi ținută la distanță de câteva lucruri simple: liniștea camerei, lumina egală de pe birou, un espresso băut fără grabă.
Dar există și alte dimineți, mai rare și tocmai de aceea mai apăsătoare, în care trebuie să deschizi dosare, să auzi declarații, să privești chipuri și gesturi ale unor oameni despre care urmează să scrii. Și atunci, fără avertisment, apare acea senzație stranie, fizică. O senzație care nu are nimic din iritarea intelectuală obișnuită, nici din indignarea morală: este mai degrabă o formă de greață.
Nu e o metaforă. E o senzație exactă, recognoscibilă, care începe undeva între stomac și piept, ca un mic nod. Îți dai seama imediat că nu vine de la cafea, nici de la oboseală. Vine din ceea ce citești, din ceea ce vezi în cuvintele și gesturile acelor oameni. Încerci să rămâi calm, să păstrezi acea distanță pe care orice om carea scrie și-o cultivă ca pe o formă de igienă interioară.
Dar uneori distanța aceasta cedează. Realitatea pe care o descrii intră în tine cu o brutalitate neașteptată, și atunci începi să simți nu doar disprețul sau indignarea, ci ceva mai vechi și mai elementar: repulsia. Este o repulsie aproape animalică. O recunoști pentru că seamănă cu acea reacție instinctivă pe care o ai când miroși ceva stricat sau când vezi, într-un colț de bucătărie, o târâtoare puturoasă suspectă.
Nu e nevoie de explicații morale sofisticate. Corpul tău înțelege primul. Și tocmai această reacție fizică te surprinde. Pentru că, în mod normal, politica este o lume a abstracțiilor: doctrine, strategii, jocuri de putere, alianțe. Chiar și atunci când e murdară, ea rămâne de obicei murdară în mod intelectual. Dar există momente când mizeria devine atât de groasă, atât de lipsită de orice pudoare, încât trece din registrul ideilor în registrul simțurilor