Memoria EVZ. Mircea Dinescu, agresat de un comando al PRM: „O să-mi cumpăr pistol”

În timpul campaniei electorale din 2000, scriitorul Mircea Dinescu a fost agresat de un grup de suporteri ai lui Corneliu Vadim Tudor după o emisiune la un post TV din Piatra Neamț.

Întâmplările au fost relatate chiar de către Dinescu. „Ce am spus în acea emisiune? Ce spun eu de obicei când vine vorba de V.C. Tudor. Apoi m-am referit la cei care candidează din partea PRM pentru parlament, cine va trebui să facă legi, și m-am întrebat ce se va întâmpla cu țara asta dacă ne vom trezi cu Ion Dolănescu la Ministerul de Interne, cu Irina Loghin la Ministerul Agriculturii, cu Dumitru Dragomir la Ministerul de Externe. Dar chiar să îmi cânte miniștrii de Interne și Agriculturii la un șpriț ar fi cam prea mult.

Spre finalul emisiunii i-am văzut pe cei din studio că intră în panică. Habar n-aveam de ce. Aveam să mă dumiresc la ieșirea din emisiune: vreo 15 inși, între care și cucoane cam sinistruțe, aflate sub comanda colonelului securist Dumitru Badea, senator PRM, au încercat să intre în studio, să întrerupă emisiunea. Se auzeau vociferări, înjurături, mi s-a spus să nu ies, să nu pățesc ceva. Am ieșit.

M-au îmbrâncit, mi-au rupt și nasturii de la haină. Eu am permis de port-armă, dar până acum n-am purtat pistol, nici nu am. O să-mi cumpăr însă când mă întorc la București, că văd că în România de astăzi cloaca sinistră de sub C.V. Tudor nu se dă în lături de la nimic: te atacă în haită, cum nu le convine că le cânți osanale, așa cum făcea V.C. Tudor pentru Leana Ceaușescu”.

Legenda înfiorătoare, apărută după moartea unei mari artiste a României. Cum a fost găsită în coșciug

Vreme extrem de rece în toată România. Temperaturi negative record în aceste regiuni

La alegerile din 2000, Mircea Dinescu a fost un susținător al candidatului PNL de atunci la Președinție, Theodor Stolojan.

CV

Mircea Dinescu este scriitor și om de afaceri. S-a afirmat în timpul perioadei comuniste atât prin scrierile sale, cât și prin atitudinea politică. În urma unui interviu acordat în februarie 1989 cotidianului Libération, în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. După Revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993), înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat).