Valul puternic de căldură care loveşte Europa începând din luna iunie, cu temperaturi de 40°C în orașe greu de imaginat precum Londra, nu este decât cea mai recentă dovadă legată de caracterul urgent al opririi schimbărilor climatice. Secetele severe - cea mai gravă secetă din ultimii 1.200 de ani în Peninsula Iberică - diminuarea recoltelor în paralel cu prețuri în creștere aduc o altă fațetă a încălzirii globale: mai puțină hrană, mâncare mai scumpă, mai multă foamete.

Europa se confruntase deja cu alte evenimente extreme în 2021. Germania a fost devastată de inundații, incendii precum cele care lovesc acum Spania, Portugalia și Franța au distrus păduri în Grecia. Într-un oraș din Sicilia, termometrele au ajuns la 51°C. Vara europeană toridă întărește convingerea că va fi necesară urmărirea unor obiective mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. COP 26, reuniunea din Scoția de la sfârșitul anului 2021, a acordat țărilor un răgaz până la sfârșitul acestui an pentru a le prezenta.

Acordul de la Paris din 2016 a stabilit limita superioară pentru creșterea temperaturii Pământului în acest secol la 2°C în comparație cu epoca preindustrială. La Glasgow s-a elaborat un angajament pentru a încerca să o limiteze la 1,5°C pentru a evita scenariile catastrofale (se estimează că a ajuns deja la 1,1°C). Dar nu are rost să prezentăm obiective și să nu le îndeplinim. Din păcate, angajarea necesară este departe. Într-un moment în care agenda globală a fost capturată de efectele dăunătoare ale războiului din Ucraina asupra energiei, securității alimentare și echilibrului geopolitic, mediul înconjurător a trecut pe un plan secund.

Țările din Europa s-au angajat să reducă emisiile cu 55% până în 2030 față de nivelurile din 1990

În Statele Unite, al doilea cel mai mare producător de gaze (în urma Chinei) și un jucător-cheie în îndeplinirea țintei globale, Curtea Supremă a limitat acțiunile Casei Albe privind reducerea emisiilor unor centralele pe cărbune sau pe gaze naturale. Planul președintelui Joe Biden de a adopta un pachet ambițios social şi de mediu în Congres a eșuat, de asemenea, din cauza rezistenței senatorului democrat din Virginia de Vest, stat dependent de producția de cărbune mineral.

În Europa, țările s-au angajat să reducă emisiile cu 55% până în 2030 față de nivelurile din 1990. Pentru aceasta, intenționează să investească 1 trilion de euro în energie curată, dar mai depind de consumul de gaz natural rusesc în cantităţile anterioare războiului din Ucraina. Întrucât Rusia nu și-a menținut livrările din cauza sancțiunilor economice, țările europene sunt nevoite să reactiveze centrale termoelectrice pe cărbune și petrol, mai poluante.

În Brazilia, defrișările bat record după record. Chiar dacă opoziția va câștiga alegerile din luna octombrie, situația de mediu din Amazonia nu se va schimba peste noapte. Devastarea are grupul său politic. Ajunge să ne amintim că Adunarea din Roraima a aprobat în unanimitate un proiect de lege care interzice distrugerea echipamentelor confiscate la controlul minelor ilegale — o absurditate.

Între timp, evenimentele climatice extreme, cum ar fi canicula europeană, au devenit mai frecvente și mai violente. Fără încălzirea globală, forţa furtunilor și inundațiilor din nord-estul Braziliei, în perioada mai-iunie, ar fi fost cu 20% mai mică, a arătat un studiu al World Weather Attribution. Victimele se află mai ales în rândul populației cu venituri mici, care locuiește pe versanţi sau în zone insalubre. Tendința, dacă va continua lipsa de atenție față de agenda globală de mediu, este ca în curând nimeni să nu mai fie în siguranță, notează  O Globo.

(Traducerea Rador)