Sfântul Chir era originar din Alexandria, iar Sfântul Ioan din Edesa (Siria). Școlit la Alexandria, Chir era un medic special, care îi trata pe bolnavi ca pe un întreg alcătuit din trup și suflet. El îi învăța să se ferească de păcate, pentru că sunt pricinuitoare de boli.

Din cauza prigoanei împotriva creștinilor, pornită în vremea împăratului Dioclețian (284-305), Chir se îndreaptă spre Arabia unde se călugărește. Cum Dumnezeu îl înzestrează cu darul săvârșirii de minuni, faima sa se răspândește rapid. Cu atât mai mult cu cât nu lua onorariu pentru consultațiile sale.

Auzind de minunile lui Chir, Ioan, care era ofițer creștin din armata romană, pleacă să îl caute în Arabia și rămâne alături de acesta, decis să învețe și el știința vindecării, însușindu-și și obiceiul de a nu lua plată.

Cei doi vor deveni buni prieteni. Ei le vor încuraja pe Sfânta Muceniță Atanasia și pe cele trei fiice ale sale, Teoctista, Teodotia și Eudoxia, să nu se lepede de credință, sprijinindu-le în timpul pătimirilor martirice

Deși Teoctista nu avea doar 15 ani, Teodotia 13 și Eudoxia 11, fetele au primit cu bărbăție cununa muceniciei alături de mama lor.

Sfinții Chir și Ioan mor la scurt timp de aceeași moarte mucenicescă, pentru vina de a le fi încurajat pe Atanasia și fiicele sale

Creștinii auluat trupurile lor și le-au îngropat cu cinste în Biserica “Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu”.

După mai mulți ani, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450), Sfântul Chiril, Patriarhul Alexandriei (412-444), a luat moaștele Sfinților Chir și Ioan și le-a dus în satul Menuthis de lângă Canope, așezat chiar pe malul mării. Acolo se afla un templu în care era cinstită zeița Isis-Manuthis, considerată de păgâni ca tămăduitoare, ca și zeul Esrapis din Canope al cărui templu fusese dărâmat în anul 391, în vremea patriarhului Teofil.

Pentru a stopa înflorirea templului păgân, Teofil zidise chiar lângă el o biserică închinată Sfinților Evangheliști.

Patriarhul Chiril a pus în această biserică moaștele sfinților mucenici “doctori fără de arginți” Chir și Ioan. Astfel, cei care se închinau la idolul zeiței Isis-Menuthis au părăsit cu timpul templul păgân care s-a ruinat și au primit noua credință în Iisus Hristos, primind și sfântul botez.