Un grup de peste 600 de medici din Statele Unite i-au adresat lui Donald Trump o scrisoare deschisă prin care îi cer să facă presiuni asupra guvernatorilor pentru a ridica restricțiile.
Mai bine de 600 de medici au semnat o scrisoare adresată președintelui Trump, cerându-i să pună capăt „izolării naționale”, instituite pentru a combate epidemia de coronavirus. Ei au calificat decretele emise de guvernatorii statelor, prin care au fost închise afacerile și copiii au fost împiedicați să meargă la școală, drept „ provocatoare de victime în masă”, cu „efecte medicale exponențial crescute”.
Scrisoarea descrie o varietate de consecințe pe care medicii le-au observat în urma izolării și restricțiilor impuse din cauza coronavirusului, inclusiv pacienți lipsiți de controale medicale de rutină, la care ar fi putut fi depistate boli precum cele cardiace sau cancerul. De asemenea, izolarea duce la creșterea consumului de droguri și alcool, și la instabilitate financiare având drept consecințe „sărăcia și nesiguranța financiară”.
„Suntem îngrijorați de ceea ce pare să fie o neglijare a sănătății viitoare pacienților noștri”, arată medicii în scrisoarea citată de Fox News.
„Efectele sanitare indirecte... sunt masiv subestimate și nedeclarate. Este o eroare de mari proporții.”
Scrisoarea continuă:
„Cauzele morții pentru milioane de victime ale izolării prelungite vor fi ascunse la prima vedere, dar ele sunt alcoolismul, lipsa de adăpost, sinucideri, atacurile de inimă, atacurile cerebrale sau maladiile renale. La tineri, ele sunt instabilitatea financiară, șomajul, depresia, toxicomania, sarcinile neplanificate, sărăcia și abuzurile.”
„Deoarece răul este difuz, sunt unii care susțin că el nu există. Noi, semnatarii, știm că nu este așa.”
Scrisoarea a fost dată publicității pe fondul unei dezbateri tot mai încrâncenate care se manifestă în presă, în instanțe, în proteste și pe scena politică americană.
Cei care cer ridicarea restricțiilor avertizează mai ales asupra gravelor consecințe economice ale blocajului.
Cei care recomandă o abordare mai prudentă spun că mai mulți oameni circulând liberi înseamnă mai mulți oameni infectați, provocând, cum spunea directorul Institutului Național de Alergie și Maladii Infecțioase, Anthony Fauci, într-o audiere în Senat, „suferință și moarte”.
Însă medicii semnatari ai respectivei scrisori afirmă că suferința poate fi provocată nu doar de blocajul economic sau de virus, ci și pur și simplu împiedicând oamenii să iasă din case.
Scrisoarea citează cazurile unor pacienți (numiți cu inițiale).
„Pacienta E.S. este o mamă a doi copii, al cărei program de muncă a fost redus (corespunzător, și salariul), și al cărei soț a fost concediat. Tatăl bea mai mult, mama este deprimată și nu își mai îngrijește diabetul, iar copiii își neglijează programul școlar de acasă.”
„Pacienta A.F. avea boli cronice, dar o stare de sănătate stabilă. Înlocuirea protezei de șold a fost întârziată, ceea ce a făcut-o să devină aproape imobilizată, ceea ce i-a provocat un embolism pulmonar în aprilie.”
Mark McDonald, medic psihiatru, unul din semnatarii scrisorii, a vorbit la Fox News despre o pacientă a sa, în vârstă de 31 de ani, care urma un masterat în psihologie și care, în urma unei depresii provocate de izolare, a murit în urma unei supradoze de fentanil.
„A fost obligată să stea în apartamentul ei, practic în arest la domiciliu, ca majoritatea oamenilor de aici (Los Angeles) timp de săptămâni la rând – putea vorbi cu terapeutul ei prin telefon, dar nu față în față. Nu se putea întâlni cu nici unul dintre grupurile sale terapeutice, care o ajutau să se abțină de la consumul de opiacee... și a căzut în depresie.”
„A căzut prea adânc pentru a mai putea cere ajutor”, a continuat dr. McDonald, care a precizat că, din cauza restricțiilor, doar șase apropiați au putut participa la funeralii. „Încerca doar să scape de suferința ei... Acuz măsurile guvernamentale pentru moartea sa.”
Fox News l-a întrebat pe McDonald, ca și pe alți trei medici semnatari, dacă cred că efectele indirecte ale restricțiilor sunt mai mari decât cele directe, dacă ar fi ridicate, adică ceea ce Fauci a numit „suferință și moarte”. Toți patru au răspuns afirmativ.
„Argumentul inițial, care suna rațional cu trei luni în urmă, este că, pentru a preveni supraaglomerarea spitalelor, care ar fi împiedicat acordarea unei asistențe medicale corespunzătoare, trebuia să reducem numărul de infectați și de morți, în anumite puncte care riscau să devină focare, în special New York City... La început, a fost un argument valabil, bazat pe simulările existente”, a spus McDonald. „Ceea ce am văzut, la capătul ultimelor trei luni, este că nici un oraș – nici unul, zero – cu excepția New York-ului, nu a fost afectat grav.”
McDonald arată că este falsă ideea potrivit căreia închiderea întreprinderilor și ordonanțele de rămânere la domiciliu, pentru „aplatizarea curbei”, urmăresc reducerea numărului total al persoanelor care se vor îmbolnăvi de coronavirus.
În schimb, aceste măsuri de aplatizare a curbei vizează reducerea numărului de persoane bolnave la un moment dat, evitând astfel sufocarea sistemului sanitar și provocarea unor decese evitabile, din cauza că unii pacienți nu ar mai putea primi îngrijirile necesare.
McDonald a declarat că „spitalele nu doar că nu sunt supraaglomerate, ele sunt închise”. El a dat exemplul unui spital din Los Angeles unde lucrează dr. Simone Gold, inițiatoarea scrisorii, și unde „personalul de la secțiile de urgență ATI a fost redus cu 50%”.
Gold afirmă la rândul său că efectele izolării sunt mult mai grave pentru marea majoritate a oamenilor, decât coronavirusul, dacă restricțiile ar fi ridicate.
„Când te uiți la cifrele celor morți și celor grav bolnavi, sunt în covârșitoare măsură pacienți din azilurile de bătrâni sau cu stări grave pre-existente. Aceasta înseamnă că acolo trebuie să ne îndreptăm eforturile. Cred că este o lipsă groaznică de etică... În bună măsură, cauza pentru care permitem virusului să facă ravagii în aziluri este că împrăștiem resursele în toată societatea. Avem resurse limitate, ar trebui să le folosim acolo unde mor oameni.”
Dr. Fauci a avertizat însă că este nevoie de prudență față de ipoteza că virusul este inofensiv pentru copii.
„Nu știm toate aspectele despre acest virus... mai ales în ceea ce privește copiii”, a spus Fauci în cadrul audierii în Senat. „Trebuie să fim prudenți, să nu ne grăbim.”
Jeffrey Bark, co-inițiator, împreună cu Gold, al scrisorii celor peste 600 de medici, îl contrazice pe Fauci.
„Sunt mii dintre noi care nu sunt de acord cu dr. Fauci și cu (șefa grupului de combatere a coronavirusului), Deborah Birx, și care credem că, da, acest virus este mortal, este periculos și este contagios, dar numai pentru un anumit grup de americani. Calea de urmat este să le permitem tinerilor și celor sănătoși, așa numita „turmă”, să fie expuși și să dezvolte anticorpi, care să îi protejeze și pe ei și să împiedice răspândirea virusului la cei mai vulnerabili.”
Scott Barbour, chirurg ortoped din Atlanta, a confirmat comentariile celorlalți medici, referitoare la modul în care sistemul medical a fost capabil să gestioneze epidemia fără a fi supraaglomerat, dar a observat și că ratele de mortalitate raportate ar putea fi eronate.
„Marea majoritate a persoanelor care contractează această boală sunt asimptomatice sau puțin simptomatice, încât nici măcar nu știu că sunt bolnave. Astfel, numitorul fracției prin care calculăm rata mortalității este în realitate mult mai mare decât credem. Riscul de a muri de COVID este relativ mic, dacă ținem cont de această realitate.”