Dupa 26 de ani de la aparitia pe ecrane, in "Maria Mirabela", filmul regizat de Ion Popescu Gopo, cel care a facut-o celebra, Medeea Marinescu a ramas pentru multi Mirabela.

A fost un moment in care incepusem sa ma sperii. Lumea nici macar nu stia numele meu adevarat. Mi se spunea Mirabela. Exista chiar pericolul sa raman Mirabela”. Actrita recunoaste insa ca acesta este rolul care i-a adus noto-rietatea, iar intalnirea cu Gopo i-a marcat definitiv existenta.

Joaca din filmul lui Gopo Medeea a reusit sa depaseasca aceasta etapa, cu rolul Elena din filmul francez  „Je vous trouve tres beau” („Va gasesc fermecator”), regizat de Isabelle Mergault. Avandu-l ca partener pe Michel Blanc, filmul a fost rasplatit cu un Premiu Cesar.

„Esti mai res-ponsabil cand te apuci sa faci un rol la varsta asta decat atunci cand faceam  „Maria Mirabela”  si habar n-aveam ce inseamna productia unui film.” In filmul lui Gopo totul era o joaca, „cu mine, Maria si Gopo.

A trebuit sa ne imaginam pe unde zboara Omidee, pe unde e Oache si ce vorbeste, pentru ca n-am avut animatia langa noi. Era un permanent exercitiu de imaginatie. Era necenzurat si usor pentru un copil.” In productia regizata de Isabelle Mergault, Medeea spune ca „lucrurile sunt mult mai dure si simti cum iti apasa pe umeri. In rest, am incercat sa nu ma schimb prea mult”, afirma aceasta. 

„Cu rolul din „Je vous trouve tres beau” s-a depasit o etapa. Ma intreb cum ar fi aratat copilaria mea daca n-as fi facut „Maria Mirabela”. Sigur eram mult mai saraca”, completeaza Medeea.

„Ti se ofera tot confortul” Ceea ce i-a placut Medeei la filmarile filmului francez a fost profesionalismul echipei cu care a lucrat: „Lucrurile s-au desfasurat intr-un mod profesionist si foarte clar. Ai un contract in care obligatiile pe care le ai sunt juste si echitabile, desi programul de lucru era unul intens. Lucram de la sapte dimineata la sapte seara. Ti se ofera tot confortul si ti se pun la dispozitie cele mai bune conditii, sa nu te poti plange ca ai ratat o secventa din cauza ca n-ai avut rulota sau ai stat in frig.”

Prezenta mai mult pe scena teatrului decat pe marile ecrane, in prezent Medeea Marinescu se pregateste pentru premiera la Teatrul National a piesei de teatru „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal”, scrisa de Matei Visniec.

„Joc o asistenta medicala, uitata de lume undeva in indepartata Rusie, Katia, indragostita de Stalin. O fata foarte simpla, dar brutala in sentimente.” De asemenea, ea va juca si intr-un film romanesc, ale carui filmari vor incepe la finalul acestei luni.

Rabdare activa In urma cu ceva timp, Medeea a primit o oferta de a juca intr-o telenovela, pe care insa a refuzat-o. „Contextul nu mi se parea potrivit pentru mine. Si aici ma refer la distributie. Cand intri intr-un malaxor, se lucreaza foarte repede, iar lucrurile trebuie sa fie extrem de bine puse la punct, iar echipa profesionista, pentru ca lucrurile sa iasa bine. Cei cu care trebuia sa lucrez nu erau de profesie si reprezenta un risc foarte mare sa lucrez cu asemenea oameni”.

Meseria de actor, dupa cum spune tanara actrita, este una grea si solicitanta. „De multe ori, lucrurile vin cand nu te astepti. In aceasta meserie trebuie sa fii precum un sportiv care sta la linia de start si asteapta sunetul pistolului. E dificil. Trebuie sa fii gata de start, sa nu sucombi si sa dezarmezi asteptand.

Era o vreme cand eram extrem de nerab-datoare si in care m-am speriat. Cand am terminat facultatea se faceau doua filme pe an, iar eu nu faceam nimic. Ce-o sa fac? O sa ma apuc de altceva, mi-am zis atunci. Mi-am dat seama ca in profesia asta, care are atatea fluctuatii, rabdarea si asteptarea activa fac parte dintr-o anume educatie a artistului. Trebuie sa ai puterea sa astepti”, spune aceasta.

Carte de vizita

Actrita in trupa Teatrului National > S-a nascut pe data de 27 mai, 1974,  in Bucuresti.

> A absolvit in 1996 Academia de Teatru si Film Bucuresti, clasa prof. univ. Florin Zamfirescu.

> A devenit foarte cunoscuta prin rolul Mirabelei, interpretat la varsta de 6 ani, in „Maria, Mirabela”, regizat de Ion Popescu Gopo (1980), o combinatie de film cu actori si desen animat.

> A jucat in 18 filme, printre care „Domnisoara Cristina” (1991), „Patul lui Procust” (1996) si „Fii cu ochii pe fericire” (1998), cel mai recent film romanesc.

> A interpretat un rol principal, Elena, in filmul „Je vous trouve tres beau”, alaturi de Michel Blanc si regizat de Isabelle Mergault.

> Actrita a Teatrului National din Capitala, intre care cele mai recente piese au fost „Trei surori”, „O noapte furtunoasa”, „Anna Karenina”, „Egoistul”, „Burghezul gentilom”.

„Esti mai responsabil cand te apuci sa faci un rol la varsta asta decat atunci cand faceam „Maria Mirabela”.”

Pian

„Argint viu, greu de stapanit” Pentru ca Medeea este o fire energica, parintii ei s-au gandit sa-i gaseasca acesteia o ocupatie. „Singura metoda de a ma potoli era sa mi se dea o ocupatie. Atunci, tata s-a gandit sa ma dea la muzica, sa fac vioara. Ma tenta ideea de a face muzica, dar nu vioara, aveam o respingere. Imi doream sa fac pian. Ai mei lucrau in Buftea cu fiica unei cunoscute compozitoare si dirijoare, Hilda Jerea, care mi-a vandut pianul mamei ei. Are o istorie, nu numai ca a apartinut unei personalitati din muzica culta romaneasca, dar si pentru ca este legat de „Maria Mirabela”. Este obiectul de care as putea spune ca sunt cel mai legata. N-as putea sa renunt sub nicio forma la el.”

Inel

„Nu ma despart niciodata de el”

„Inelul l-am primit la inceputul relatiei mele de la persoana cu care sunt si acum. Nu eram obligata sa-l port atunci cand l-am primit, dar mi-am dat seama ca nu l-am dat jos decat la ultimul spectacol, unde joc o fata sarmana si chiar nu pot sa-l port, la fel si la filmul „Je vous trouve tres beau”. Il aveam insa tot timpul la mine. La un moment dat am pierdut o zala. Am suferit ingrozitor, dar dupa cateva zile am gasit-o in masina.”

Ultimul film al Medeei Marinescu a avut un succes impresionant in Europa, clasandu-se timp de mai multe saptamani pe primul loc in box-office-ul francez.

In tara insa, „Je vous trouve tres beau” a fost mult mai putin apreciat.

Actrita principala a acestei productii franceze considera ca in Romania exista un „public de mall”, consumator aproape in exclusivitate de filme americane.

„Filmul fiind european, n-a interesat din start. Singura modalitate sa faci sa intereseze era sa spui ca este implicata povestea unei romance”.

La acel moment, nici promovarea nu a fost una pe masura. „Distributorul ne-a argumentat faptul ca il costa foarte mult si nu exista garantia ca publicul va veni sa vada un film frantuzesc. Nu si-a asumat riscul de a investi bani in promovare. Daca nu-ti asumi acest risc, cu siguranta nu vei avea succes”, spune Medeea.

Succes mic in tara

Strainii insa au fost insa mult mai receptivi la povestea din „Je vous trouve tres beau”. „Am primit mailuri de la un grup de admiratori din Shanghai si asa am aflat ca filmul ruleaza in China. Cred ca cel mai mic succes l-a avut in Romania.”

Actrita considera ca spectatorul roman este mai atasat de o vedeta americana decat de una autohtona. „De ce trebuie sa fim recunoscuti in strainatate pentru ca apoi sa se vorbeasca despre noi si aici? Sigur ca nu fac parte din categoria oamenilor care au fost complet uitati. Eu am facut mereu cate ceva, am lucrat in teatru si televiziune, s-a vorbit despre mine”, spune Medeea.

Dupa succesul inregistrat cu acest ultim film, Medeea si-a angajat un impresar care s-o reprezinte in strainatate: „Pe teritoriul Romaniei am preferat sa ma ocup eu pentru ca lucrurile nu sunt aranjate pe un fagas normal. Impresarul se ocupa de tot felul de lucruri care aici par fortate, dar acolo sunt normale”, spune aceasta.

Persoana activa, dupa cum marturiseste, Medeea a avut in permanenta proiecte, chiar si atunci cand nu a fost vizibila. „Tot timpul am avut cate ceva de facut. N-am stat niciodata. Chiar si atunci cand un actor nu este vizibil el poate sa faca o piesa de teatru intr-un sistem restrans, privat. Asta face parte din acea asteptare activa. Trebuie tot timpul sa lucrezi. Asta face parte dintr-o igiena a actorului pana la urma”, marturiseste actrita.

Desi are o cariera de succes, Medeea spune ca nu se simte implinita, dar a ajuns in faza in care este multumita de ea insasi. „Cred ca mi-am pus viata pe un fagas bun, just. Mi-am construit o cariera care sa nu aiba fisuri. Meritele au fost pe masura muncii depuse. Mi-as dori vreo trei-patru copii ca sa fiu implinita”, mai completeaza aceasta.

„De ce trebuie sa fim recunoscuti in strainatate pentru ca apoi sa se vorbeasca despre noi si aici? Sigur ca nu fac parte din categoria oamenilor care au fost complet uitati. Eu am facut mereu cate ceva, am lucrat in teatru si televiziune, s-a vorbit despre mine.”

Desen de la gopo

„Mirabela cea dulce, de la un admirator”

Un obiect care ii este actritei drag este un desen facut de maestrul Ion Popescu Gopo. „Eram la festivalul filmului de tineret de la Piatra-Neamt, din 1981, am participat cu „Maria Mirabela” si am luat si un premiu.

La masa festiva, Gopo, pe o bucata de hartie, care cred ca era de la o invitatie, mi-a facut schita si m-a prins exact asa cum eram atunci. Mi-a scris „Mirabela cea dulce, azi 20 iunie ‘82. De la un admirator, Gopo”. Au mai semnat Elisabeta Bostan si doi cineasti rusi. A fost unul dintre primele lucruri legate de meseria mea, pe care le-am inramat si le-am pastrat”, spune aceasta.

Telefon

„Unul dintre lucrurile pe care le urasc si de care sunt legata”

„De multe ori ma gandesc cum arata viata noastra inainte sa apara telefoanele mobile si imi dau seama ca ea functiona. Si totusi, acum, fara telefon mi s-ar parea, in primul rand, imposibil sa lucrez. Am o meserie solicitanta si neorganizata, pentru ca lucrurile se intampla de pe-o zi pe alta. De multe ori, planificarea se schimba si atunci trebuie sa ai telefonul cu tine.”

Sfatul Medeei Marinescu

Fiecare sa-si vada de treaba lui „Pe noi inca ne roade grija de altii. Avem inca meteahna asta, ori lucrurile astea nu mi se mai par in regula. Daca un actor a fost ales de regizor sa faca ceva, trebuie lasat s-o faca cu toata responsabilitatea. Nu mai este treaba mea sa-i dau lui indicatii.”

„In aceasta meserie trebuie sa fii precum un sportiv care sta la linia de start si asteapta sunetul pistolului. E dificil. Trebuie sa fii gata de start, sa nu sucombi si sa dezarmezi asteptand. Era o vreme cand eram extrem de nerabdatoare si in care m-am speriat.”

Fata nevazuta

„Imi place sa calatoresc. Ma mentine in forma”

> O carte care a impresionat-o a fost „Socul viitorului”, scrisa de Alvin Toffler. „Lumea nu mai are timp sa astepte. Daca esti chemat pentru un job, spui „da”, iti schimbi casa, prietenii, anturajul, le faci mult mai usor decat era obisnuita societatea romaneasca atunci. Presupune o maleabilitate care se cere. Exact despre asta vorbea acum 30 de ani Toffler”.

> „Imi place sa calatoresc. Ma mentine in forma”. Orasele care ii plac sunt New York si Roma. I-ar placea sa viziteze Thailanda.

> Medeei ii este frica de singuratate: „Este unul dintre lucrurile care ma sperie cel mai tare”, spune actrita.

> Apreciaza generozitatea la persoana de langa ea, „in sensul deschiderii si bunatatii”, dar si sinceritatea.

> „Cand iubesti cu adevarat nu iubesti pentru ca, ci iubesti in pofida faptului ca...”, spune aceasta.

> Ii place sa cante la pian. „Este pasiunea mea uriasa.”