Evenimentul Zilei vă prezintă astăzi continuarea analizei miniștrilor Educației din al doilea deceniu post-comunist, care a fost marcat de câteva schimbări majore, unele ad-hoc, fără a fi bazate pe date științifice, cum ar fi desființarea de facto și reînființarea liceelor pedagogice, sau bazate pe principiul „du-te-vino”, cum a fost reorganizarea și apoi „oprirea” învățământului profesional. A fost însă marcat în principal de personalitatea Ecaterinei Andronescu, care a deschis și închis deceniul cu două mandate rămase, ca toate celelalte pe care le-a avut, neterminate, dar care au avut efecte pe termen lung asupra sistemului educativ. Radu Szekely, expert educațional în cadrul Ministerului Educației, al Comisiei Europene și fondatorul Școlii Finlandeze din Sibiu, a analizat în exclusivitate pentru EVZ, capii Educației
Ieri, Evenimentul Zilei a prezentat prima parte a acestei analize.
Ecaterina Andronescu 28 dec. 2000 – 19 iun. 2003, 22 dec. 2008 – 01 oct. 2009
Prima femeie care a ocupat această funcție și cu cele mai multe mandate: patru la număr. A făcut probabil, cele mai multe modificări și a luat decizii în funcție de diferite situații.
- În primul său mandat, în 2001, a introdus repartizarea computerizată în vederea admiterii în învăţământul liceal şi profesional, dar și extinderea învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase. De asemenea, a reorganizat Examenul Naţional de Capacitate, prin susţinerea acestuia într-o singură sesiune, schimbându-i și denumirea în Teste Naționale. Tot în acest prim mandat a înființat Școlile de Arte și Meserii.
- În cel de-al doilea mandat a modificat modul de susținere al Bacalaureatului: trei probe de competenţe şi trei probe scrise. În 2011, a inițiat o OUG prin care absolvenții de liceu ce nu au obținut note de trecere la toate probele, dar au avut media peste 7, să se înscrie la facultate. O măsură foarte controversată ce a fost primită cu proteste din partea universităților de prestigiu, care au refuzat să o aplice. Tot ea a propus și înființarea colegiilor pentru elevii fără diploma de BAC.
Însă printre cele mai controversate măsuri din primele două mandate ale sale se află desființarea a 37 de universități private unde învățarea se făcea „mult prea la distanță de carte” și, mai ales, înființarea Școlilor de Arte și Meserii. În contextul în care școlile profesionale erau văzute ca un rebut al sistemului, o formă de școlarizare de care fugea mai toată lumea, ideea transformării lor în Școli de Arte și Meserii, după model francez, a părut bună. Se crease forma, dar nu a mai fost timp pentru fond. Astfel că, în al doilea mandat, Ecaterina Andronescu a decis „să dea o pauză” de un an Școlilor de Arte și Meserii ca acestea să se re-profileze prin conectare la piață muncii. Culmea, chiar după această măsură iar s-a terminat mandatul...
Alexandru Athanasiu – 19 iunie 2003 – 28 decembrie 2004
Nu s-a remarcat decât prin revizuirea curriculumului pentru ciclul primar şi gimnazial şi introducerea repartizării computerizate pentru cadrele didactice participante la concursul de Titluarizare. Radu Szekely: Între cele două mandate ale Ecaterinei Andronescu, deceniul al doilea a fost extrem de fărâmițat, iar deținătorii portofoliului au încercat să schimbe ceva în viteză, poate în ideea de a rămâne cumva în istorie. Cu excepția lui Alexandru Athanasiu, care a preluat frâiele și a administrat un mandat de final de legislatură, înainte de alegeri - ce să și faci cu votantul la ușă? Da, a continuat digitalizarea și a extins sistemul de repartizare computerizata la Titularizare.
Mircea Miclea – 29 decembrie 2004 – 10 noiembrie 2005
Printre primele măsuri luate a fost să inițieze o reformă în sistemul de învățământ la nivelul grădinițelor, începând cu rebilitarea acestora. A introdus Doctoratul în studiile universitare cu două componente obligatorii. A creat două tipuri de Doctorat: profesional și științific. De asemenea, Mircea Miclea a fost acuzat de plagiatul tezei de Doctorat.
Radu Szekely: Putea să mai rămână, poate ar fi fost al doilea ministru din istoria post-decembristă cu un mandat întreg. Lui îi datorăm și legea privind asigurarea calității educației, adică înființarea celebrelor ARACIP și ARACIS: deși intenția a fost, din nou, foarte bună, rămâne de demonstrat dacă și cum cele două instituții au reușit, de-a lungul anilor, să asigure și să îmbunătățească, în mod real, bazat pe indicatori de impact, calitatea în educație.
Mihail Hărdău – 10 noiembrie 2005 – 05 aprilie 2007A fost supranumit „ministrul Audi“, în urma achiziționării unui autoturism Audi A6 cu prețul de 60.000 euro, pentru minister. El este vinovat de greva profesorilor din 2006. Pe lângă această grevă, în timpul mandatului său, un jurnalist a reușit, cu ajutorul buletinului, să intre în posesia unui plic cu subiectele de la un examen național, în timp ce alți jurnaliști au reușit să cumpere subiectele propuse cu 50 lei. Hărdău a amenințat rectorii că dacă nu își publică declarațiile de avere, chiar dacă nu erau obligați să o facă, le va tăia finanțarea universităților pe care le conduc. Mihail Hărdău a introdus „Tezele cu subiect unic”, care au înlocuit Testele Naționale pentru cei de clasa a VII-a și VIII-a. Tot în timpul mandatului său a fost reintrodusă proba sportivă la BAC. Mihail Hărdău nu a aprobat cifra de școlarizare pentru clasele a IX-a de la liceele pedagogice, dorind astfel, prin această măsură, să dispară specializarea prin care se formau educatori și învățători.
Radu Szekely: Mihail Hărdău este cel care a luat în vizor liceele pedagogice și a urmărit desființarea lor, sau cel puțin a profilurilor care pregăteau educatori și învățători. Din fericire s-a revenit asupra măsurii, și ar fi de interes un studiu care să compare rezultatele în procesul de predare-învățare al învățătorilor absolvenți de liceu pedagogic și al absolvenților de universități. Evidența anecdotică arată că primii ar da lecții celorlalți.
Cristian Adomniței – 5 aprilie 2007 – 7 octombrie 2008
A militat pentru introducerea codului etic pentru profesorii din învățământul preuniversitar. Printre principalele prevederi a fost reglementarea relației dintre elevi și cadrele didactice, prin interzicerea relațiilor intime între aceștia. De asemenea, a finalizat și un nou Regulament privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, iar orice eliberare de acte de studii se făcea contra cost. A emis și ordinul prin care înființa Consiliul Național al Elevilor, structură reprezentativă a elevilor din România.
Radu Szekely: Cristian Adomniței a gândit inginereste, și pentru fiecare problemă identificată a propus imediat o soluție. Nu neapărat prin consultare sau consens. O măsură care îl înscrie însă în istorie este crearea formală a Consiliului Național al Elevilor ca organ consultativ al ministerului. A fost o măsură care, deși contestată de mulți, pune în practică unele dintre valorile pe care ar trebui să se bazeze serviciul public de educație: dialog și consens. Este o altă poveste dacă actualul dialog între cele două părți mai are ca scop consensul.
Continuarea, în ediția de mâine a Evenimentului Zilei.