Din fericire pentru ea şi din nefericire pentru Europa, tehnologia nu a ţinut pasul cu graba dumneaei de a metisa şi islamiza bătrâna Europă. Dacă aveam maşina de citit gândurile poate nu ajungeam în halul ăsta, mulţi oameni cinstiţi nu ar fi murit în atentatele „musafirilor” pe care i-a invitat la noi acasă. Pe de altă parte, cu puţin noroc, Uniunea Europeană ar fi rămas o construcţie cinstită şi nu una care să ne readucă, pe uşa din dos, marxismul, deocamdată aşa-zis „cultural”. Progresism, progresism, dar creştinismul cu ce le-o fi greşit doamnei Merkel şi asociaţilor ei?

În concluzie, cancelarul le-a spus studenţilor japonezi că este esenţial ca oamenii să definească „directivele etice” privind folosirea inteligenţei artificiale.

Risipa de „etică” făcută de „creştindemocrata” germană şi asociaţii săi, care s-au grăbit mai tare cu implementarea „corectitudinii politice” chiar şi decât Ceauşescu cu îndeplinirea planului cincinal în patru ani şi jumătate, nu a unit neam Uniunea Europeană, dezbinând-o în timp record, cum nici ei nu şi-au închipuit. De o parte sunt ţări, ca Ungaria şi Polonia, care refuză să se lase islamizate, de cealaltă cele ca Franţa şi Germania ai căror conducători mai că nu s-au rugat public la Allah să le ia sub aripa lui.

România, ca mai mereu, nu e pe nicăieri, ceea ce nici nu mai necesită vreo explicaţie dacă te uiţi la cei care îi hotărăsc destinele, cu referire strict la liderii de la Bucureşti, nu de aiurea. Asta nu înseamnă că nu asimilăm refugiaţi pe bandă rulantă, evident fără să ni se spună. Noaptea ca hoţii, cum le place! Bunăoară, e fierbere mare despre cum îi integrăm pe imigranţii ce ne fac onoarea să abuzeze de tradiţionala noastră ospitalitate. Ieri s-a anunţat că la o şcoală generală din Timişoara se vor reuni profesori din şase ţări, care vor discuta cele mai bune soluţii pentru situaţia acestor copii: „Profesori din Turcia, Grecia, Bulgaria, Italia şi Polonia vor participa la Şcoala Gimnazială nr.16 din Timişoara, la prima întâlnire din cadrul proiectului Erasmus + Programme – Strategic Partnership «Dreptul la educaţie al refugiaţilor», şcoală care este implicată, pentru următorii doi ani, în acest parteneriat”. Dacă tot îi educăm, îi şi numărăm? Nu de alta, dar poate unii dintre noi sunt dispuşi să contribuie cu mai mult la educaţia ăstora mici, iar alţii deloc, dacă tot susţinem că trăim într-o democraţie în care avem dreptul de a alege.

Revenind la divizarea ţărilor UE pe chestiune, guvernul maghiar tocmai şi-a utilizat dreptul de veto pentru a bloca înţelegerea dintre UE şi Liga Arabă care face referiri la punerea în practică a Pactului ONU privind migraţia. Ambasadorul maghiar la Bruxelles, Várhelyi Olivér, a declarat că ar fi mai bine dacă toate referirile la migraţie ar fi eliminate din text. Iar ministrul de externe de la Budapesta, Szijjártó Péter, a atacat atât Uniunea Europeană, cât şi ONU acuzându-le că vor să impună statelor suverane din UE acceptarea imigranţilor: „A ieşit la iveală minciuna persoanelor pro-migraţie de la Bruxelles, întrucât s-a dovedit din nou că Bruxelles-ul este de partea Pactului ONU privind migraţia global. Deşi «ne-au amăgit» că pactul pentru migraţie nu va avea un caracter obligatoriu, acum se doreşte acceptarea acestuia, în ciuda faptului că nouă dintre statele membre ale UE, printre care şi Ungaria, nu l-a votat”. În declaraţia dată jurnaliştilor maghiari, el a accentuat că este absolut clar faptul că atât la New York, cât şi la Bruxelles, au fost pregătite planurile pentru situaţia în care pactul nu ar trece în integralitate. În acest caz se va analiza posibilitatea prin care pactul să fie „băgat pe gât pe fragmente”, iar în dreptul internaţional să devină un punct de referinţă, parte a dreptului şi politicii internaţionale.

Liderii ţărilor UE din partea ailaltă a baricadei – vai, vai, ce surpriză! – consideră că tocmai eşuarea convenţiei ar putea să sporească numărul imigranţilor, iar Ungaria spune una şi face alta. Şi în cazul ăsta, maşina de citit gândurile ne-ar fi luminat şi pe noi, vulgul, cine una zice şi alta îşi propune. Însă, tare mi-e teamă că în cazul de la Bucureşti nu ar fi avut obiectul muncii. Nici inteligenţa artificială nu poate face minuni şi citi de unde nu-i, totuşi.

Vinovat este şi Andre Maurois care, în 1937, în loc să inventeze „Maşina de citit gândurile”, a scris doar o nuvelă cu acest titlu. Norocul Angelei, ghinionul nostru.

 

Te-ar putea interesa și: