Masacrul comis de teroriștii palestinieni, minut cu minut. Cum a fost posibilă tragedia de acum un an

La un an de la atacurile teroriștilor palestinieni Hamas din 7 octombrie, în Israel încă se pun întrebări dificile cu privire la cel mai mare masacru contra civililor din istoria sa, când puternica armată a țării a fost luată pe nepregătite și copleșită rapid.

Cum a început atacul teroriștilor palestinieni

BBC prezintă relatări ale familiilor din zonele atacate de teroriștii palestinieni despre ceea ce s-a întâmplat la o bază militară care păzea granița cu Gaza. Baza Nahal Oz a fost invadată de palestinieni în dimineața zilei de 7 octombrie și, se spune, peste 60 de soldați israelieni au fost uciși, iar alții au fost luați ostatici.

Armata israeliană nu și-a publicat încă ancheta oficială cu privire la ceea ce s-a întâmplat acolo în acea zi, dar a informat deja rudele celor uciși, iar unii au împărtășit aceste detalii cu BBC. Este un raport foarte apropiat de ceea ce ar putea fi o relatare oficială a armatei israeliene despre ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie anul trecut.

În încercarea de a pune laolaltă evenimentele, BBC a vorbit cu supraviețuitorii, a văzut mesaje de la cei care au murit și a ascultat înregistrări vocale care raportau atacul, așa cum s-a întâmplat, ajutând la construirea unei imagini a vitezei și ferocității invaziei palestiniene.

O activitate suspectă a fost depistată de mulți soldați din bază, înainte de 7 octombrie, nu doar de tinerele a căror sarcină era să monitorizeze camerele de frontieră.

Soldații au observat o oprire bruscă a activității teroriștilor Hamas în zilele dinaintea atacului

Multe trupe israeliene erau neînarmate, iar protocoalele oficiale prevedeau ca soldații să se retragă când erau atacați, în loc să înainteze. Unele echipamente de supraveghere au fost fie ieșite din us, fie au putut fi distruse cu ușurință de teroriștii palestinieni Hamas.

Detaliile acestea ridică întrebări - inclusiv de ce au fost atât de puțini soldați înarmați la o bază atât de aproape de graniță, de ce nu s-a făcut mai mult pentru a răspunde informațiilor și avertismentelor care au fost primite, de ce a durat atât de mult până când întăririle au sosit și dacă însăși infrastructura bazei i-a lăsat neprotejați pe cei de acolo.

BBC a prezentat concluziile către IDF, care au răspuns că este în mijlocul unei „investigații amănunțite asupra evenimentelor din 7 octombrie, inclusiv a celor din Nahal Oz și a circumstanțelor premergătoare”.

O unitate de femei, distrusă de teroriștii palestinieni Hamas

Pe 7 octombrie, Sharon - nu numele ei real - și-a început tura la Nahal Oz, la aproximativ un kilometru de gardul de granița cu Gaza, la ora 04:00. Ea făcea parte din unitatea militară a bazei, formată numai din femei - cunoscută sub numele de Tatzpitaniyot în ebraică - și rolul lor a fost să studieze imaginile de supraveghere în direct surprinse de camerele amplasate de-a lungul gardului.

Femeile lucrau în ture în camera de război a bazei, sau Hamal, urmărind Gaza printr-o bancă de monitoare non-stop. Hamal este o cameră fără ferestre, protejată de o ușă solidă și pereți anti-explozie, cu protocoale stricte de securitate.

IDF le-a spus familiilor oamenilor de la bază în acea zi că mulți militari erau neînarmați. Dar Generalul Israel Ziv, fost șef al Diviziei de operațiuni a IDF, a declarat pentru BBC că în timpul serviciului său nu au existat niciodată soldați neînarmați în zonele de graniță. „Nu are sens... Soldatul are armă”, spune el.

Personalul armat de la Nahal Oz, din acea zi, includea o unitate de soldați de infanterie din brigada „Golani” a IDF.

Eșecul IDF, datorat „aroganței”

BBC a raportat anterior că unitatea Tatzpitaniyot a observat o escaladare a activității suspecte de cealaltă parte a gardului, dar acum s-a descoperit că aceste preocupări au fost împărtășite și de alți soldați de la bază, din diferite unități. În zilele cu puțin timp înainte de 7 octombrie, însă, lucrurile s-au liniștit.

„Nu era nimic și asta ne înspăimânta”, își amintește un soldat de infanterie staționat la bază. „Toată lumea a simțit că ceva este ciudat. Nu avea sens.”

Eșecul IDF de a înțelege ce se întâmplă s-a datorat „aroganței”, spune generalul Ziv, gândul că „Hamas nu ar ataca, nu ar îndrăzni și că, chiar dacă ar ataca, nu sunt capabili de prea multe”.

„Ne-am culcat pe 6 crezând că e o pisică acolo și ne-am trezit pe 7 cu un tigru”, a mai spus acesta.

Patrularea, oprită

La ora 05:30, membrii unității „Golani” s-au pregătit să înceapă o patrulare cu jeep-uri de-a lungul părții israeliene a gardului - ceva ce făceau înainte de zori în fiecare dimineață. Dar au fost apoi instruiți de superiorii lor să întârzie patrula și să se întoarcă din cauza amenințării cu rachete antitanc, au declarat trei dintre soldați.

„A fost un avertisment. Era interzis să se meargă pe traseul de lângă gard”, își amintește un alt soldat.

Iar un alt militar din unitatea „Golani”, Shimon Malka, în vârstă de 21 de ani, a spus că un astfel de avertisment este neobișnuit, dar nu nemaipomenit, așa că nu s-a gândit prea mult la asta.

Generalul Ziv spune că este un protocol standard al IDF de a opri oamenii în timpul atacurilor ca acesta, astfel încât să poată „evita să fie expuși ca țintă”. Dar, spune el, „Hamas și-a dat seama de această regulă și a folosit-o” în avantajul său.

Baze slab apărate

El a spus că baza ar fi trebuit să fie echipată cu poziții din care unitatea „Golani” să poată răspunde în siguranță. „Există tehnici foarte simple de a acoperi soldații, astfel încât aceștia să fie sub acoperire, dar să rămână în măsură să reacționeze, să nu piardă din vedere inamicul”, a spus el.

În timp ce unitatea „Golani” aștepta departe de gard, Sharon a început să vadă mișcări printre teroriștii palestinieni Hamas. Dar părea nimic altceva decât rutină - „au și ture”, spune ea. La ora 06:20 Hamas a început să tragă cu rachete, dar din nou Sharon spune că acest lucru nu a părut imediat alarmant - ea a mai trecut prin atacuri cu rachete și baza era bine protejată împotriva lor.

„De obicei sunt cinci minute de atac și apoi o pauză”, spune ea. Dar, de data asta, nu a fost nicio pauză. În jurul orei 06:30, Sharon spune că a putut vedea forțele Hamas începând să se apropie. Tatzpitaniyot a transmis asta prin radio forțelor terestre, pentru a le alerta.

„Toate posturile, patru oameni care fug spre gard”, a anunțat una dintre tinere, cu vocea tremurând ușor. „Identific doi oameni înarmați care fug spre gard”.

Cam în același timp, Shimon a auzit prin radioul său cuvintele de cod pentru un atac cu rachete. Comandantul său le-a ordonat să sară din jeep-ul lor într-un Namer - un tip de transport de trupe blindat israelian - și să se îndrepte spre gard. Dar nu a putut vedea nicio incursiune și a presupus că era doar un exercițiu.

Gardul Israelului, prea slab în fața atacului teroriștilor palestinieni

Acest așa-zis „zid de fier” a fost văzut de mult timp de către IDF și oamenii din Israel ca impenetrabil, și totuși bazele de-a lungul lui au început să raporteze încălcări ale graniței.

Cei de la Tatzpitaniyot, aflați în tură la Nahal Oz, au asistat la între două și cinci încălcări ale secțiunii gardului de frontieră pentru care erau responsabili de monitorizare, spune Sharon. Au privit cum teroriștii Hamas se îndreptau spre Israel.

Generalul Ziv spune că ușurința cu care luptătorii au trecut gardul a arătat defectele unei bariere percepută a fi impenetrabilă. „După cum ați văzut, două camioane încărcate ar putea veni să-l împingă. Nu era nimic. Chiar dacă acolo ar fi fost un câmp minat de 50 sau 60 de metri, Hamas ar fi fost întârziat doar câteva ore”, adaugă el.

Distrugerea punctului de observare

Cu puțin timp înainte de ora 06:40, un post de observare de la Nahal Oz a fost lovit și avariat de o rachetă, potrivit notelor de informare ale familiilor militarilor IDF. Un sistem de ochire al lunetiştilor a fost pus în funcţiune de la Hamal - centrul bazei - şi un ofiţer a încercat să tragă de la distanţă în oamenii înarmaţi care încercau să treacă graniţa, le-au spus IDF familiilor.

Ofițerii de infanterie s-au alăturat unității Tatzpitaniyot în Hamal. Sharon își amintește că un comandant a sosit în pijama. Și apoi, în timp ce bărbații înarmați continuau să tragă în camerele de supraveghere, ecranele de monitorizare din Hamal au început să se întunece.

Hamas a operat la vedere la aceste camere de supraveghere de-a lungul graniței în săptămânile de dinainte. La doar 100 de metri de locul unde lucrau cei din Tatzpitaniyot, Alroy - unul dintre cei cinci operatori de baloane de observare al IDF de la faţa locului din acea dimineaţă - a fost trezit de rachete şi de sirene, a declarat tatăl său Rafi Ben Shitrit.

IDF a oferit ulterior familiei lui Alroy detalii despre o investigație inițială despre ceea ce s-a întâmplat în acea zi. Balonul de la Nahal Oz oferea o vedere mai profundă în Gaza și trebuia să fie operațional 24 de ore pe zi. Dar pe 7 octombrie, a fost unul dintre cele trei de-a lungul graniței care au fost scoase din funcțiune.

„Balonul din Nahal Oz nu a funcționat și nimeni nu a fost stresat, li s-a spus că va fi reparat duminică”, spune Ben Shitrit. „A fost o atmosferă de genul: „Hamas este descurajat, chiar dacă se întâmplă ceva, este o infiltrare teroristă sau cel mult o echipă teroristă”.

Prima alarmă explicită

Întors la punctul ei de supraveghere, Sharon a continuat să comunice frenetic cu soldații de la sol. „Am plâns și am anunțat, simultan”, spune ea. Ea își amintește că ofițerul comandant a strigat „liniște”, deoarece unele dintre tinere își pierdeau concentrarea în mijlocul groazei.

La gard, Shimon spune că a urmat indicațiile radio. Încă nu putea înțelege de ce vocea tinerei pe care o auzea suna atât de panicată. „Am putut simți stresul, dar nu am putut vedea nimic”. Când unitatea sa a ajuns la locul către care i-a îndrumat unitatea Tatzpitaniyot, au văzut camioane Hamas spărgând gardul.

„Au început să tragă în noi. Poate cinci camioane”. Soldații au tras și ei și au trecut peste cei de pe motociclete.

La scurt timp după ora 07:00 a venit momentul în care toată lumea s-a temut și nimeni nu și-a putut imagina ce va urma. Teroriștii palestinieni Hamas erau la ușa unității Hamal. „Ridică-te, teroriștii sunt la ușă”, își amintește că i s-a spus lui Sharon.

Unitatea Tatzpitaniyot au primit ordin să-și abandoneze pozițiile și să se îndrepte către un birou din camera de război. Gen. Ziv spune că cei mai înalți în armată nu au pus suficient accent pe apărarea bazelor, concentrându-se în schimb pe patrule externe.

„Asta a făcut parte din toată mizeria pentru că, odată ce inamicul i-a surprins și a intrat în bază, nu erau pregătiți. Totul s-a prăbușit”, spune el. În jurul orei 07:20, ceea ce era cunoscut sub numele de „scut” - un adăpost antibombe în afara Hamal - a fost atacat.

Femeile din IDF în luptă cu teroriștii palestinieni

Printre cei care se adăposteau înăuntru se numărau niște militari Tatzpitaniyot în afara serviciului, care erau protejați de „patru femei războinice”, potrivit unui mesaj WhatsApp trimis la 07:38 de unul dintre membrii Tatzpitaniyot care se adăposteau acolo. Nu mai existau mesaje de la ea în grup.

IDF le-a spus familiilor că aceste „femei războinice” erau singurele persoane înarmate care se ascundeau în adăpost – și i-au ținut la distanță pe luptătorii Hamas cu focuri de armă până când o explozie de grenadă a ucis unul dintre comandanți și i-a rănit pe alții, în interior.

În acel moment, aproximativ 10 dintre militari au reușit să evadeze din adăpost și s-au închis în cazarma de urgență. Toți ceilalți din au fost fie uciși, fie capturați de teroriștii palestinieni.

Shimon și comandantul său s-au întors la bază, dar încă nu erau conștienți de amploarea a ceea ce se întâmpla. IDF a informat mai târziu familia unuia dintre cei uciși la Nahal Oz că atacul asupra bazei a început cu lovituri cu drone și acțiunea a 70 de luptători din patru direcții și că multe alte zeci s-au alăturat ulterior.

Mii de teroriști palestinieni trec în Israel

În susul și în josul Fâșiei Gaza, mii de teroriști palestinieni au traversat în teritoriul israelian. Pe drumul înapoi spre bază, Shimon spune că a început să înțeleagă amploarea atacului. „Când am ajuns la bază, totul a fost ars”, spune el.

În biroul din interiorul Hamal, Sharon spune că grupul de aproximativ 20 de soldați a încercat să se calmeze reciproc. Între timp, au făcut încercări repetate de a cere mai mult sprijin. „Cred că [cineva] a spus ceva de genul „Nu există rezervă, nimeni nu poate veni” și îmi amintesc că ofițerul meu a spus „Nu avem nevoie de sprijin, avem nevoie de salvare”.

Cu puțin înainte de ora 08:00, a sosit o dronă israeliană, cunoscută sub numele de Zik, dar a avut dificultăți în a distinge între soldații israelieni și teroriștii palestinieni, conform raportului IDF, ceea ce însemna că a fost mai lent în a ataca țintele vizate.

Cam în același timp, a început un atac asupra Hamal, cu multe împușcături. Cei înarmați au luptat la ușile clădirii pentru a împiedica Hamas să intre înăuntru. Luptele au continuat aproximativ patru ore. Între timp, Shimon spune că el și alți soldați care luptau la bază au fost complet depășiți numeric. Nu era niciun semn de întăriri. „Totul a fost vag”.

Gardul a cedar în peste 70 de locuri

În jurul orei 09:00, unitatea „Golani” s-a îndreptat spre sala de mese a bazei, unde Tatzpitaniyot le spusese că se ascundeau majoritatea bărbaților înarmați. Rudele le-ar fi fost spus mai târziu de către IDF că erau 150 de oameni înarmați la fiecare 25 de soldați de luptă care intrau în Nahal Oz în acea zi. „Ceea ce făcea Hamas în acea dimineață era ca un roi de atac”, spune generalul Ziv.

„Au fost peste 70 de încălcări diferite... peste 3.000 de teroriști... Ei știau că nu au calitate, așa că trebuiau să aibă cantitate”. Un videoclip, despre care presa israeliană relatează că a fost filmat în această perioadă, prezintă tineri ofițeri de supraveghere de la Nahal Oz care fuseseră capturați de teroriștii palestinieni.

„Pe voi, câinilor, vă vom călca!”, se aude un bărbat spunând în timp ce mâinile femeilor sunt legate, cu fețele lipite de perete. Naama Levy, în vârstă de nouăsprezece ani, care a început activitatea la bază abia cu o zi înainte, și care spune că are „prieteni în Palestina”, cu fața acoperită de sânge. Înregistrările arată că femeile sunt târâte într-un vehicul care așteaptă și duse de acolo.

Crimele comise de palestinieni la posturile de observare

Este devastator pentru mama lui Naama să vizioneze imaginile. „Rănile, sângele, ce spunea ea, ce le spuneau teroriștii, oroarea acelor momente”, spune dr. Ayelet Levy. Generalul Ziv spune că membrele unității Tatzpitaniyot de la Nahal Oz „au fost uimitoare – greșeala a fost sistemul, comandanții, nu ele”.

La mai bine de trei ore de la începutul atacului, la ora 09:45, un elicopter IDF a început să tragă în teroriștii Hamas, le-au spus ofițerii rudelor îndurerate. A tras în bază de 12 ori. Shimon și alți șase, inclusiv comandantul lor, au ieșit din bază și s-au întors în formație pe jos. El spune că se trăgea „din toate direcțiile”.

Prin sunetul focuri de arme automate veneau o serie de focuri unice, trase de un lunetist Hamas pe care nu-l puteau vedea. „De fiecare dată când se auzea, unul dintre prietenii mei primea un glonț în cap”, mai spune el.

Shimon povestește că a fost singurul dintre cei care luptau acolo care a supraviețuit și, de asemenea, că a fost ratat de lunetist. „Un glonț a trecut chiar pe lângă capul meu... Auzeam gloanțele lovind în betonul din jurul meu și simțeam căldura lor”. În acest moment, el spune că radioul său nu mai era funcțional.

Gen. Ziv descrie ziua ca fiind o „furtună perfectă”.

„Timp de multe ore întăririle nu au existat, deoarece nimeni nu știa exact ce se întâmplă și unde să trimită întăriri”, explică el. Shimon a scăpat de la fața locului și s-a mutat într-o poziție de lunetist înainte de a se alătura soldaților dintr-o altă unitate care au mers să protejeze un kibbutz.

La Hamal, în camera de război, a avut loc o evoluție semnificativă în jurul orei 11:00. S-a întrerupt curentul, ceea ce a însemnat eliberarea încuietorilor ușilor, care erau pe sistem electric. Asta a lăsat camera de război larg deschisă, conform relatării IDF oferite mai multor familii. Luptătorii Hamas au început să tragă înăuntru și să arunce grenade.

Unul a fost ucis într-o luptă față în față cu cuțitul cu un soldat din „Golani”, le-au spus IDF familiilor. Gen. Ziv a spus că în momentul în care soldații se bazau pe încuietori pentru siguranța lor, sistemul militar mai larg „eșuase deja”.

În informarea IDF către familii, a spus că „teroriștii au aruncat o substanță inflamabilă în Hamal și i-au dat foc”. „Fumul era foarte gros. Toată lumea a început să tușească și să se sufoce. Oamenii încep să cadă și să leșine”, își amintește Sharon. O mamă spune că IDF i-a spus că o „substanță toxică” a fost folosită de Hamas în atac.

Puțini supraviețuitori

În jurul orei 12:30, șapte persoane din Hamal - inclusiv Sharon - au reușit să meargă pe pipăite către fereastra toaletei și să iasă afară, conform relatărilor. Acolo, ea și ceilalți supraviețuitori au așteptat să vadă ce urmează. Dar nu a venit nimeni. Sharon a fost singurul supraviețuitor de la Tatzpitaniyot din tura din acea zi. O altă tânără din unitate, care se afla la bază, dar nu lucra în acea dimineață, a supraviețuit și ea.

Până la sfârșitul zilei de 7 octombrie, armata și-a recăpătat controlul, dar mulți dintre cei staționați acolo nu au supraviețuit. Șapte militari de la Tatzpitaniyot au fost duși în Gaza ca ostatici, unde unul a fost ucis, altul a fost salvat și cinci sunt în continuare captivi la palestinieni.

În acea zi, în Israel, aproximativ 1.200 de oameni - inclusiv peste 300 de soldați - au fost uciși și alți 251 au fost luați ostatici. Tot de atunci, susține Ministerul Sănătății, a cărui credibilitate este zero, având în vedere că este condus de teroriștii Hamas, peste 41.000 de palestinieni ar fi fost uciși în războiul antiterorist din Gaza.

Morții din Nahal Oz au reușit să omoare aproape 10 teroriști palestinieni, dar cei cinci au fost apoi depășiți numeric și au fost găsiți cu toții morți într-un adăpost mobil la 14:30. Camera de război - care fusese proiectată ca un spațiu sigur pentru unitățile bazei - a fost distrusă.

Fotografiile și videoclipurile arată că încăperea este carbonizată, ecranele pe care Tatzpitaniyot le monitorizase cu atenție, înnegrite. Fragmente de os au fost găsite printre cenușa de acolo. Supraviețuitorii și familiile celor uciși și răpiți rămân cu întrebări fără răspuns despre cum s-a putut petrece tragedia, potrivit BBC.