Soția medicului care a salvat mai mulți pacienți din flăcări a povestit printre lacrimi prin ce traumă a trecut Cătălin Denciu.
Cătălin Denciu (42 de ani) a devenit un erou în timpul tragediei petrecute, sâmbătă, la Spitalul Județean din Piatra Neamț. El a reușit să salveze șapte pacienți care se aflau în camera cuprinsă de flăcări. Alături de el a fost și chirurgul Pavel Borș, dar și două asistente.
Soția doctorului Cătălin Denciu a vorbit cu soțul său, care a suferit arsuri grave și a fost transferat în Belgia. Ea a redat afirmațiile cutremurătoare făcute de mediul din Piatra Neamț.
„Începuseră să caute soluții în străinătate”
„Se interesează toţi de el şi doamna ambasador şi toată lumea. Pe mine nu mă interesează astea, vreau să primească atenţia medicală pe care cu siguranţă o va primi acolo şi să se întoarcă acasă viu şi sănătos cât se poate.
Colegii se mobilizaseră şi începuseră să caute soluţii în străinătate, ştiind exact care sunt condiţiile şi şansele pe care le are un pacient, mare ars, cum spunem noi în ţara noastră şi atunci soluţia domnului ministru a venit să ne ajute, să nu mai căutăm noi disperaţi soluţii în afară”, a afirmat Alina Claudia Denciu, soția lui Cătălin Denciu pentru Observator.
„Eu sunt bine, eu sunt bine, ceilalți ardeau”
„Pentru mine nu contează, exact asta i-am spus înainte de a pleca, nu avem nevoie de un erou, avem nevoie de un soţ, un tată. Ştiu că şi-a făcut meseria asta şi sper să şi-o facă în continuare cu dedicaţie, prea multă dedicare uneori pentru ce oferă sistemul medical din ţara noastră. Era încrezător, el era îngrozit de ceea ce a putut să vadă acolo, îmi spunea încontinuu: „Eu sunt bine, eu sunt bine, ceilalţi ardeau, ardeau”. Are mâinile arse, era înfăşurat în folie protectoare. A fost o chestiune de secunde, de groază, carnagiu ce a fost acolo”, a mai precizat femeia.
La Antena 3, Alina Claudia Denciu a spus că soțul ei a fost întotdeauna altruist. „Din fericire pentru ceilalţi, din păcate pentru noi, are un suflet foarte mare. Niciodată nu s-a gândit decât la ceilalţi, s-a pus pe sine pe ultimul loc. Aşa a fost mereu. N-are aproape nicio importanţă cum trec eu. Gândurile bune şi rugăciunile, dacă se pot îndrepta spre el şi să-l ajute bunul Dumnezeu să se întoarcă acasă. Credeţi-mă că nu mai pot.”