Actorul nominalizat la Oscar a vorbit pentru EVZ despre mariajul gay şi scenele de sex din "The Kids Are All Right/Copiii sunt bine mersi", dar şi despre teatru.

Lungmetrajul "The Kids Are All Right/Copiii sunt bine mersi", distribuit de Independenţa Film, are premiera pe 11 februarie în Bucureşti (Hollywood Multiplex, Studio, Cinema City Cotroceni şi CinemaCity Sun Plaza), Arad şi Cluj (CinemaCity). "The Kids Are All Right/Copiii sunt bine mersi", în regia Lisei Cholodenko ("High Art", "Laurel Canyon"), se axează asupra unei poveşti mai puţin obişnuite.

Nic (Annette Bening) şi Jules (Julianne Moore) formează un cuplu gay fericit, cu vechime, şi îşi cresc laolaltă copiii, pe Joni (Mia Wasikowska) şi pe Laser (Josh Hutcherson), concepuţi cu spermă de la acelaşi donator, Paul (Mark Ruffalo). Familia perfectă pare însă să intre în disoluţie odată ce adolescenţii vor să-şi cunoască tatăl natural.

"The Kids Are All Right/Copiii sunt bine mersi" a strâns până acum un număr-record de premii - printre care două Globuri de aur şi un Teddy la Berlinală - şi de nominalizări, inclusiv patru la Oscar.

Mark Ruffalo, actorul care candidează la un premiu decernat de Academia americană de film, a explicat pentru EVZ cum faptul că este prieten de familie cu Julianne Moore a ajutat la realizarea unor scene de sex torid.

Elaine Lipworth: Ce fel de om este Paul, personajul tău din "The Kids Are All Right/Copiii sunt bine mersi"? Mark Ruffalo: Este un holtei a cărui existenţă se rezumă la a-şi face pe plac. Îşi trăieşte viaţa după propriile plăceri, gusturi şi voinţă. Joc un Peter Pan celibatar, un personaj iconoclast.

De asta interacţionează atât de bine cu copiii Laser şi Joni? Da, comunică superb cu ei, este un bărbat cu suflet de copil. Am cunoscut mulţi astfel de oameni. Uneori îţi vine să ridici din sprânceană când vezi ce le poate pielea. Dar îşi trăiesc viaţa într-un fel original fără să-şi ceară scuze pentru asta. Cred că există mereu ceva relativ tragic îngropat în sufletul lor. Da, există pe această lume, dar felul în care îşi trăiesc viaţa este admirabil într- un fel bizar.

Cum ai defini subiectul filmului? Ceea ce îl face să fie interesant este faptul că nu e un film politic. Dar ceea ce îl face incredibil de puternic din punct de vedere politic e faptul că nu s-a mai văzut o astfel de perspectivă asupra unei căsnicii gay, "The Kids Are All Right/Copiii sunt bine mersi" este extrem de original. Inovativ tocmai din cauza poveştii.

După primele cinci-zece minute din lungmetraj constaţi că toată lumea râde şi de fapt se distrează pe seama lor înşişi pentru că personajele şi membrii familiei din film transcend complet noutatea unui mariaj gay. Sunt ca noi toţi şi te trezeşti că ai de-a face cu membrii propriei tale familii. Relaţiile dintre cele două mame sunt exact ca acelea dintre oricare doi părinţi care au probleme cu copiii, şi cred că asta e atât de remarcabil de frumos şi de puternic la acest film.

Poţi elabora pe tema relaţiei tale cu Julianne Moore? A existat chimie între voi? Păi, mai lucrasem împreună înainte (la "Alb orbitor", regizat de Fernando Meirelles - n.r.) şi am pornit de acolo. Suntem relaxaţi unul în preajma celuilalt. Suntem prieteni, Julianne e apropiată de soţia mea, copiii noştri se joacă împreună. Când ai acest grad de relaxare alături de un alt actor, abia atunci poţi să fii cu adevărat liber, să aveţi încredere unul în celălalt, aşa că îţi permiţi să te comporţi mai gregar. Cred că atunci când oamenii spun "Oho, a existat o chimie extraordinară între voi" asta înseamnă de fapt că, în timp ce lucrau la filmul respectiv, actorii aveau încredere unul în altul şi erau dispuşi să se joace unul cu altul. Simt că atunci când oamenii vorbesc despre o chimie extraordinară, la asta reacţionează de fapt.

Cât de dificile au fost secvenţele de sex pasional? Când eşti actor, te gândeşti: "Mai ţin minte cum e să fii atras de cineva în acest fel. Ştiu cum resimt asta la nivel corporal. Ştiu cum îmi afectează respiraţia. Ştiu cum ochii pot mângâia pe cineva".

De-a lungul anilor, te antrenezi pentru a fi capabil să rechemi din memorie şi să emulezi sau să simulezi aceleaşi lucruri din punct de vedere fizic şi, când asta faci într-un film, publicul reacţionează. Îşi spune: "Uau, asta chiar s-a întâmplat". Nu, părea că se întâmplă.

Cum a fost să joci rivalul lui Annette Bening? E atât de talentată. Relaţia dintre ea şi Julianne este uimitoare. Nu-mi place să vorbesc despre premii... Dar dacă ele două nu le vor câştiga, nu mai ştiu ce să zic. Ascultă, mi-am pierdut încrederea în întregul sistem acum mult timp, aşa că dacă aceste două actriţe nu câştigă premii, nu voi fi surprins în ultimă instanţă. Doar extrem de trist şi de dezamăgit.

Cum a fost să lucrezi cu regizoarea şi co-scenarista Lisa Cholodenko?Este pur şi simplu uimitoare, o ador. M-am distrat teribil cu ea, ne-am înţeles perfect. Ca regizori, vorbim aceeaşi limbă. Înţeleg extrem de bine unde vrea să ajungă şi am iubit filmul ei, "High Art". La rândul ei, Lisa iubeşte actorii şi mai aveam şi un scenariu excelent. Ştiu că textul este foarte personal pentru ea şi că i-a împrumutat scenariului mult din experienţele proprii. Povestea se ţine pe picioarele ei şi asta a creat o fundaţie solidă pentru confortul actorilor. Totodată, ea ţine la actori şi se aşteaptă ca ei să îşi exploreze rolul.

În ce manieră? La un moment dat Lisa ştie că un actor îşi cunoaşte personajul mai bine decât scenaristul sau regizorul aşa că îţi dă pace - şi atunci începi să experimentezi. A existat extrem de multă improvizaţie în hotarele strâmte ale acelui scenariu şi în privinţa identităţii acelor oameni. Ea ştie că lucrul din film la care reacţionezi este comportamentul membrilor acelei familii. Cu asta relaţionezi, acele momente de la finalul unei scene când există un comentariu al unui personaj despre acea scenă sau vezi ceva anume în ochii lor. Acelea sunt aluziile care interesează un regizor. Ea iubeşte actorii. Iar "The Kids Are All Right/ Copiii sunt bine mersi" este un loc de joacă şi un test pentru actori.

Cum a afectat cariera şi abilitatea ta de a juca faptul că ai avut o lungă carieră în teatru? A avut un impact enorm. Cariera mea a luat startul pe scenă. Jucasem în 30 de piese înainte să capăt o şansă în film şi televiziune. Nu ştiu cum a afectat cariera mea pentru că acolo i-a fost începutul. Dar ştiu ce înseamnă să lucrezi cu actori care n-au experienţă în teatru. Cei care o au sunt aceia cu care pot relaţiona foarte uşor, sunt foarte spontani.

Şi asta nu e totul. Ei nu joacă pentru cameră, se află cu adevărat în aceeaşi scenă cu tine şi, din cauza repetiţiei de a lucra la o piesă în mod constant, când trebuie să îţi regăseşti personajul pe scenă în fiecare seară, trebuie să inte racţioneze de fiecare dată cu tine într-un mod nou.

Actorii de teatru sunt vii de la o dublă la alta, la alta, la alta. Ei nu au nevoie să se tragă patru duble pentru ca apoi să facă un pas greşit şi să se trezească jucând genial. De la o dublă la alta le iese mereu bine şi îi vezi cum construiesc, cum schimbă şi cum adaugă nuanţe textului pe măsură ce interpretează rolul. Nu e ca atunci când cineva livrează o interpretare bazată exclusiv pe capacitatea lui şi tu doar se întâmplă să îi dai replica. Asta este diferenţa între actorii din teatru şi foarte mulţi actori care au făcut exclusiv film. <iframe title="YouTube video player" width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/bdDSqgZ87fM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Ceea ce face filmul incredibil de puternic din punct de vedere politic e că nu s-a mai văzut o astfel de perspectivă asupra unei căsnicii gay." MARK RUFFALO, actor

DISTRIBUŢIE. Ruffalo joacă un personaj boem şi nonconformist

CONFESIUNI

Jack Nicholson, disciplina în familie şi sărăcia de care a avut parte în copilărie şi adolescenţă. Ruffalo nu s-a ferit de nici unul dintre aceste subiecte

Regizor, actor, producător şi scenarist, Ruffalo are şi o viaţă personală încununată de succes. S-a căsătorit în 2000 cu Sunrise Coigney şi au acum trei copii.

"The Kids Are All Right/ Copiii sunt bine mersi" se axează pe familie, iar tu eşti familist. Poţi să explici ce înseamnă familia pentru tine? A influenţat experienţa ta interpretarea din film? Ştiu ce înseamnă să ai un lucru de căpătâi în viaţă. Actoria a fost întotdeauna cel mai important lucru din viaţa mea, iar acum familia e la fel sau chiar mai importantă şi ăsta e un lucru mare, deoarece mi-am consacrat viaţa actoriei. O ador şi am petrecut enorm de mult timp încercând să ajung la această carieră şi dezvoltându-mi abilităţile de interpretare. Aşa că să apară ceva care să îi ia acel loc din existenţa mea a fost covârşitor pentru mine.

La fel, Paul a decis că va duce o viaţă de holtei - cam ca Jack Nicholson. (Râde.) O să trăiască pentru a se distra. De asta e atât de "lovit" de chestia cu copiii, cred că era o relaţie căreia, fără s-o recunoască, îi ducea dorul. Când spune "Da, sunt de acord să cunosc copiii" nu îşi dă seama în ce se bagă şi cât de profund îl va afecta această întâlnire. Am putut observa similitudini cu ce mi s-a întâmplat mie în termeni de carieră şi familie. Există paralele.

Ce ţi-ar plăcea să le transmiţi copiilor din experienţa ta de viaţă?Mi-ar plăcea să vadă că fac ceea ce iubesc să fac şi că mă bucură ce fac, cred că acesta este un element pozitiv pe care aş vrea să-l încorporeze în viaţa lor. Dar şi legăturile dintre noi, ca membri ai aceleiaşi familii, sunt importante. Când mă gândesc la existenţa mea alături de părinţii mei, lucrurile de care sunt cel mai ataşat nu sunt jucăriile frumoase, hainele drăguţe, casele, maşinile sau astfel de chestii. Rămân doar amintirile cu ei pe care le preţuiesc...

Popcorn de acasă

Ce fel de amintiri? Faptul că mergeam la film cu mama, tata, fratele şi sora mea cu o pungă unsuroasă de popcorn pe care îl făcusem acasă pentru că nu ne puteam permite să-l cumpărăm la cinematograf. Toate amintirile sunt legate de timpul petrecut stând cu ei.

Îmi iubesc amintirile din copilărie şi cele mai grozave sunt acelea care implică viaţa noastră de familie. Ce se întâmpla în afara ei nu conta. Calitatea timpului petrecut cu ei este ceea ce preţuiesc, ţin minte şi port cu mine oriunde. De exemplu, o amintire legată de culesul ciupercilor în pădure. Nu aveam bani pentru a le cumpăra aşa că mergeam în pădure ca să culegem. Un mod excelent de a-ţi petrece o zi!

Tu petreci mult timp alături de familie? Îmi simplific viaţa pentru a sta cât mai mult alături de copii şi e dificil. N-am lucrat un an întreg şi am reuşit să petrec foarte mult timp în compania lor. Suntem o familie cu membri extrem de apropiaţi şi acum trebuie să mă întorc la muncă şi, chiar în timp ce facem acest interviu, resimt multă anxietate legată de separarea de ei.

Cât despre valori, aş vrea ca odraslele mele să se bucure de viaţa de familie şi să fie la fel de importantă pentru ei cum a fost pentru mine.

Îţi disciplinezi copiii? Trebuie să o faci. Păi, sunt tatăl lor şi au nevoie de disciplină, o caută. Vor să ştie care le sunt limitele. Le las destulă libertate, vreau să simtă că au posibilităţi, că deţin controlul, dar există un moment în care le spun "Până aici, trebuie să înţelegeţi că aţi mers prea departe. Aici trag linia. Nu-i puteţi vorbi aşa mamei voastre. Vreau să vă comportaţi respectuos cu adulţii".

În "The Kids Are All Right/ Copiii sunt bine mersi" există o scenă în care fata vorbeşte obraznic cu mamele... D esigur, dar, în cazul ei, trebuia să o facă, să li se opună părinţilor. Acela e momentul în care un copil spune "Trebuie să îmi afirm independenţa. Mi se pare sănătos ca o fiică să facă acest lucru la vârsta lui Joni (18 ani - n.r.), dar când un puşti de 9 ani încearcă să facă asta, e altă poveste.

CĂSNICIE. Actorul nu a lucrat un an întreg pentru a petrece mai mult timp alături de soţie şi de cei trei copii FOTO: REUTERS BIOGRAFIE

De la Jane Campion la Martin Scorsese

Actor, regizor, producător şi scenarist, Mark Ruffalo s-a remarcat jucând alături de Laura Linney în "You Can Count on Me" (regia Kenneth Lonergan). Rolul i-a adus nominalizări şi premii la Independent Spirit Award, distincţia The New Generation Award din partea Los Angeles Film Critics Association şi premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de film de la Montreal, în 2002.

Pentru debutul său regizoral cu "Sympathy for Delicious", în care Ruffalo şi joacă alături de Orlando Bloom, Laura Linney şi Juliette Lewis, a fost recompensat cu Premiul special al juriului la festivalul de la Sundance, în 2010.

A mai jucat în "Zodiac" (regia David Fincher), "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" (regia Michel Gondry), "Collateral" (Michael Mann), "Where the Wild Things Are" (regia Spike Jonze), "The Brothers Bloom" (regia Rian Johnson), "My Life Without Me" (regia Isabel Coixet), "In the Cut" (regia Jane Campion), "Just Like Heaven" (regia Mark Waters), "xx/yy" (regia Austin Chick), "Windtalkers" (regia John Woo), "Ride with the Devil" (regia Ang Lee).

Recent, l-a avut ca partener pe Leonardo DiCaprio în filmul lui Martin Scorsese, "Shutter Island". Originar din Wisconsin, Mark Ruffalo a studiat la Stella Adler Conservatory înainte de a-şi începe cariera în teatru.

Recent, actorul a primit o nominalizare la prestigioasele Premii Tony, echivalentul Oscarurilor pentru actorii de teatru. CANDIDATURI

Pe ce secundari a mizat Academia

Anul acesta, experţii şi criticii la unison l-au decretat pe actorul Christian Bale drept favorit la statueta pentru rol masculin secundar. Mai precis, i-a impresionat interpretarea lui Dicky Eklund, un boxer decăzut, dependent de droguri şi certat cu legea, din filmul "The Fighter", de David O. Russell. Faptul că Bale deţine deja un Glob de aur pentru această interpretare îi creşte şansele la un premiu al Academiei.

Un alt rival cât se poate de serios al lui Mark Ruffalo în cursa pentru Oscar, chiar dacă nu la fel de faimos ca Bale, este Jeremy Renner ("The Town" de Ben Affleck); actorul a ratat anul trecut statueta pentru rol principal care i-ar fi fost atribuită pentru "The Hurt Locker", altfel câştigător la şase categorii.

Geoffrey Rush ("The King’ Speech") are şi el şanse la Oscar, chiar dacă deţine deja unul pentru rol principal ("Shine", 1996). Celălalt actor nominalizat la această categorie este John Hawkes ("Winter’s Bone"), al cărui palmares este mult mai sărac decât acelea ale rivalilor lui. Până acum au fost modic remarcate rolurile sale din "American Gangster", "Me and You and Everyone We Know" şi "Deadwood".

În 2010, statueta aurită pentru cel mai bun rol secundar a fost adjudecată de Christoph Waltz, pentru interpretarea din lungmetrajul lui Quentin Tarantino, "Inglorious Basterds".

• Ceremonia acordării Oscarurilor are loc pe 28 februarie.
• În România, poate fi urmărită în direct şi în exclusivitate pe canalul HBO, în varianta originală, nedublată, luni, de la ora 3.00 dimineaţa.