Mark Gitenstein e nemulţumit că plata arieratelor către companiile americane s-a făcut, în unele cazuri, doar după discuţii cu persoane din guvern. Ambasadorul SUA Mark Gitenstein îndeamnă executivul de la Bucureşti să-şi plătească datoriile către companiile americane, provenind din rambursarea de TVA şi din contracte guvernamentale.

El susţine că, în unele cazuri, plata arieratelor a fost făcută "doar după discuţii cu persoane din guvern şi nu ar trebui să se întâmple aşa". Gitenstein avertizează că această practică face ca firmele vestice să fie reticente în a investi în România.

Companiile americane sunt rezervate şi pentru că procesul de justiţie nu este încă unul rapid, eficient şi transparent.

Ambasadorul SUA atrage atenţia şi că Guvernul României nu a refăcut infrastructura între Craiova şi Piteşti aşa cum a promis, lucru care face ca Ford să nu-şi poată îndeplini planul de investiţii.Ambasadorul SUA la Bucureşti mai povesteşte şi cum a scăpat America de oligarhi la sfârşitul secolului XIX. Mircea Marian: Va influenţa relaţia cu România rezultatul alegerilor din SUA? E.S. Mark Gitenstein: Cele mai importante trei obiective ale relaţiei sunt susţinute de ambele partide: şi republicanii ar susţine aceste iniţiative în aceeaşi măsură ca şi democraţii. Am discutat cu congresmeni republicani atunci când aceştia au venit în România şi au fost foarte mulţumiţi de modul în care evoluează lucrurile, în sensul că prioritatea noastră numărul unu este consolidarea relaţiei militare şi de securitate naţională dintre cele două ţări.

Şi republicanii ar sprijini eforturile de a asigura un mediu de afaceri mai bun pentru companiile şi cetăţenii americani, dar şi cele întreprinse pentru creşterea transparenţei, consolidarea statului de drept şi libertatea presei. Aşa cum toţi ar contribui eforturile de construire a unei relaţii mai strânse între ţările noastre din punct de vedere cultural, dezvoltarea turismului şi de informare a americanilor despre ce are România de oferit.

Ioana Lupea: Mulţi cetăţeni, dar şi politicieni, spun că aprecierile dumneavoastră referitoare la deciziile politice reprezintă amestec în politica internă. Unii constată că ambasadorul român la Washington nu comentează deciziile luate în Congresul SUA. Sarcina mea, în calitate de ambasador, este să reprezint interesele ce ţin de securitatea naţională a SUA şi interesele cetăţenilor americani - atât ale indivizilor, cât şi ale companiilor. Şi atunci când văd că se întâmplă lucruri care pun în pericol această relaţie, securitatea naţională, situaţia companiilor şi pe a cetăţenilor americani, iau poziţie. Aceasta este datoria oricărui ambasador din lume, dar şi a ambasadorilor români în SUA. Atunci când România încerca să intre în NATO, prietenul meu Mircea Geoană făcea lobby pe lângă Congres, mergea la posturile de televiziune, scria editoriale şi toate aceste acţiuni mi se par fireşti. Era o figură foarte populară în SUA, vorbea foarte bine limba engleză şi a adus argumente foarte puternice pentru intrarea României în NATO.

M.M.: El nu critica Congresul. Pleda pentru intrarea României în NATO, aşa cum şi eu iau poziţie atunci când greşeli ale parlamentului în chestiuni precum Legea ANI, transparenţă sau statul de drept afectează activitatea companiilor americane şi aplicarea unui tratament egal cu cel aplicat altor companii.

M.M.: De ce aţi lăudat serviciile secrete româneşti? Am avut o colaborare foarte bună nu doar cu serviciile de informaţii, ci şi cu instituţiile însărcinate cu aplicarea legii. Circa 160 de români lucrează la anchetarea infracţiunilor informatice, cu rezultate foarte bune. Recent, anumite persoane au criticat poliţia de frontieră. Ofiţerii români au avut o colaborare foarte strânsă cu oamenii noştri în câteva cazuri importante de contrabandă şi trafic de droguri.

I.L.: Aţi vorbit despre poliţia de frontieră. Credeţi că România merită să intre în Schengen? Este o decizie ce ţine de UE. În măsura în care decizia este amânată pentru că se consideră că poliţia de frontieră nu este suficient de competentă, pot spune că nu s-a întâmplat aşa în colaborarea noastră cu ei. Eu lucrez cu agenţii FBI, ai Agenţiei Antidrog Americane (DEA) şi ai Serviciilor Secrete şi am avut o colaborare bună cu poliţia de frontieră.

I.L.: SRI a interceptat conversaţiile telefonice ale lui Vîntu cu jurnalişti sau politicieni, iar transcrierile au fost făcute publice. Opoziţia l-a acuzat pe preşedintele Băsescu că foloseşte serviciile în scopuri de poliţie politică. Din câte am înţeles de la oamenii din ambasadă care au urmărit subiectul - fiindcă şi eu am avut întrebări similare atunci când am aflat - stenogramele au fost predate procurorului, aşa cum era normal. Procurorul a trebuit apoi să le înainteze instanţei pentru a se stabili dacă Vîntu poate fi eliberat în conformitate cu legea. Aparent, conform legii, întrebarea era dacă el ar continua să influenţeze procesul. Conform procedurilor româneşti, aşa cum este normal, avocaţii apărării au drept de acces la stenograme, la dovezile prezentate judecătorului. Stenogramele au fost prezentate instanţei, au fost făcute publice, apoi reporteri întreprinzători, ca şi voi, le-au publicat. În ce fel este aceasta o acţiune politică?

M.M.: Fostul prim-ministru Tăriceanu a spus asta. Poate că există probleme cu modul în care au fost scrise legile referitoare la interceptări şi publicare, însă, din câte am înţeles, avocaţii apărării au insistat să obţină acces la aceste documente pentru a-şi putea apăra clientul. Mi se pare o cerere legitimă. Odată ce avocatul a primit acces la documente, ele au devenit publice. După părerea mea, acesta nu este un caz de influenţă politică ori politizarea procesului.

I.L.: În SUA, conversaţii între un proprietar media şi angajaţii săi ar putea apărea în presă? Da şi vă pot da un exemplu. E vorba despre celebrul caz "Scooter" Libby în care au fost implicate anchete ale jurnaliştilor. Există o lege care transforma în infracţiune divulgarea identităţii agenţilor (Agent Identity Statute), divulgarea numelui unui agent CIA, şi conform procedurilor americane - asemănătoare celor româneşti - procurorul a trebuit să-şi prezinte dovezile care includeau conversaţii cu jurnalişti. Aceştia au fost chemaţi în instanţă, conversaţiile lor au fost făcute publice în cazuri penale şi mulţi au apărut la televizor pentru a se apăra. A fost o situaţie neplăcută. Se poate întâmpla şi în alte cazuri de jurnalişti care scriu articole ce pot implica "transmiterea de informaţii secrete", considerată infracţiune. Aşadar, se poate întâmpla.

M.M.: Aţi spus că partidele trebuie să se separe de oligarhi. Am făcut afirmaţia în contextul opiniei mele despre istoria Americii. Am avut această problemă la sfârşitul secolului XIX, la o sută de ani de la întemeierea ţării, după scrierea Constituţiei. Odată cu preşedintele Teddy Roosevelt a început reforma, în special reforma legislaţiei antitrust. El a început să limiteze puterea oligarhilor, care în acei ani controlau căile ferate. Era foarte important ca puterea lor să fie redusă astfel încât oamenii obişnuiţi să poată avea un cuvânt de spus în ceea ce privea puterea politică şi presa acelor vremuri.

Odată reuşit acest lucru, economia a devenit mai liberă, guvernul mai transparent. Mentorul meu, Joe Biden are o poveste interesantă despre statul Delaware din perioada precedentă alegerii senatorilor prin vot popular. Pe atunci, senatorii erau aleşi de corpul legislativ, iar statul Delaware era condus de fraţii DuPont, care deţineau o fabrică de produse chimice. Cei doi fraţi se urau. Fiind, practic, cei care conduceau statul, fiecare alegea unul dintre senatori. Ideea este că ei erau oligarhii din Delaware, conduceau statul ca şi cum era proprietatea lor.

M.M.: Credeţi că în România situaţia este precum era atunci în Delaware? Voi trebuie să vă gândiţi singuri dacă aşa este.

"TVA-ul a fost rambursat în unele cazuri, însă doar după discuţii cu diverse persoane din guvern şi nu ar trebui să se întâmple aşa.", MARK GITENSTEIN, ambasadorul SUA la Bucureşti

JUSTIŢIE

Transparenţa, rapiditatea şi eficienţa procesului judiciar, important pentru afaceri

I.L.: De ce este transparenţa în sistemul judiciar atât de importantă pentru guvernul american? Pentru că este importantă pentru companiile americane care vor să vină să investească în România. Discutam cu preşedintele unei foarte mari companii americane din domeniul agricol la cină în una dintre seri. El îmi explica faptul că, în România, una dintre problemele legate de productivitatea agriculturii este lipsa utilajelor agricole moderne. În Statele Unite şi peste tot în lume, rezolvăm această problemă prin închirierea acelor utilaje de către oamenii care nu îşi permit să le cumpere. Companiile nu închiriază echipament oamenilor dacă nu sunt sigure că există un proces judiciar foarte rapid, eficient şi transparent de aplicare a prevederilor contractelor de închiriere. Vrei să fii sigur că, dacă cineva nu plăteşte suma datorată, poţi apela la instanţă, iar situaţia va fi rezolvată în 60-90 de zile, nu în 5-7 ani şi că aplicarea va fi echitabilă şi rapidă. Aşadar, această problemă nu afectează doar companiile americane care vor să facă afaceri în România, care vor să închirieze utilaje, ci şi cetăţenii români, pentru că sectorul agricol este unul dintre atuurile României.

M.M.: Ce părere aveţi despre alegerile pentru CSM? Ambasada a sponsorizat un proiect al Societăţii Academice Române menit să asigure un plus de transparenţă şi să încurajeze dezbaterile. Mi-aş fi dorit ca la dezbatere să participe mai multe persoane, ca website- ul să aibă mai mulţi vizitatori şi ca mai mulţi magistraţi să intre în alegeri. Le-am spus oamenilor implicaţi în acest proces că e posibil să fie nevoie de mai multe cicluri electorale pentru ca lucrurile să se schimbe.

EVALUARE

"Măsurile de austeritate stabilizează, dar nu stimulează creşterea economică"

I.L.: Cancelarul german a îndemnat guvernul Boc să-şi plătească datoriile faţă de companiile germane. Există companii americane aflate în aceeaşi situaţie? Există companii americane aflate în situaţii similare în ceea ce priveşte rambursarea TVAului. TVA-ul a fost rambursat în unele cazuri, însă doar după discuţii cu diverse persoane din guvern şi nu ar trebui să se întâmple aşa. Ştiu că există o problemă şi la serviciile contractate de guvern. Atunci când companiile vestice se gândesc să investească şi află că aşa se fac afaceri aici, sunt reticente. Sau au tendinţa să le spună altor investitori: gândiţi- vă bine! Cred că de aceea plata arieratelor a fost una dintre condiţiile FMI. Trebuie să vă plătiţi datoriile, altfel investitorii nu vor veni în România.

M.M.: Ce se întâmplă cu investiţia Ford de la Craiova? Situaţia este exact cea anticipată de mine în urmă cu un an, când am mers acolo. Cei din conducerea Ford mi-au spus că vor să producă 1.000 de maşini pe zi. Le-am spus: nu se pot transporta zilnic 1.000 de maşini pe aceste drumuri. Am spus atunci şi că Ford nu va investi bani şi resurse pentru a construi 1.000 de maşini pe zi în condiţiile în care ar avea zeci de mii de maşini care stau într- o parcare în Craiova.

M.M.: Fostul guvern liberal le-a promis că va construi o autostradă între Craiova şi Piteşti. Toată lumea le-a promis tot felul de lucruri. Acum câteva săptămâni m-am întâlnit cu ministrul transporturilor, Anca Boagiu. Părea optimistă în ceea ce priveşte îmbunătăţirea infrastructurii în acea regiune. Iar cei de la Ford mi-au spus că şi ei sunt optimişti. Este de-ajuns? Probabil că nu, dar putem încerca să fim optimişti. Nu ştiu exact ce drumuri vor fi îmbunătăţite, cei de la Ford par ceva mai mulţumiţi.

M.M.: De câte ori aţi auzit această promisiune? Ca să crezi trebuie să vezi. Un lucru important petrecut în SUA în 1950 a fost decizia preşedintelui Dwight Eisenhower de a construi un sistem de autostrăzi interstatale. Acest proiect a de - ter minat o extraordinară dezvoltare a economiei şi a avut un impact foarte mare asupra statelor sudiste. Am crescut în Alabama, şi în localitatea Montgomery există o imensă fabrică de automobile Hyundai. Nu s-ar fi construit dacă nu trecea prin apropiere autostrada interstatală 55, care să le permită să transporte maşinile.

I.L.: Ce părere aveţi despre deciziile economice ale guvernului? Cred că orice guvern din lume are avea o sarcină foarte dificilă într-o asemenea perioadă de recesiune mondială. Oamenii sunt nemulţumiţi, sunt vremuri grele. Orice guvern, mai ales cele din această regiune, încearcă să aplice măsuri de austeritate sau măsuri economice care să contracareze efectele crizei. Ca urmare a contractării împrumutului de la FMI, cu care au fost de acord practic toate partidele politice cu un an în urmă, guvernul Boc trebuie să implementeze condiţiile. Iar acel împrumut impune tăieri. Deficitul trebuie să nu depăşească un anumit procent din PIB şi, din câte ştiu, nu a fost propusă vreo altă variantă funcţională.Şi nu uitaţi că o parte semnificativă din cei 20 de miliarde de euro provin de la FMI şi o parte semnificativă din aceştia sunt banii contribuabililor americani. Vrem ca aceşti bani să fie returnaţi şi să fie îndeplinite condiţiile. Aşadar, susţinem e - for turile FMI.

Un alt aspect, complicat pentru guvernul Boc şi pentru orice alt guvern de aici, este acela că măsurile de austeritate au ca scop stabilizarea, însă nu stimulează creşterea economică. Pe de altă parte aveţi 20 de miliarde de euro din fonduri structurale UE, care ar putea constitui un important stimulent şi care nu sunt cheltuiţi, ceea ce este o problemă serioasă.

M.M.: Am văzut că sunteţi preocupat de această problemă. Am adresat aceeaşi întrebare de un milion de ori şi am primit răspunsuri diferite. Ceea ce contează este că trebuie rezolvată. Alte ţări se descurcă ceva mai bine la accesarea fondurilor şi au structuri mai eficiente. Am văzut în ziar o idee care mi s-a părut interesantă: simplificarea sau poate centralizarea birocraţiei, ori sporirea controlului UE asupra cheltuirii banilor.

O soluţie ar fi poate ca în cadrul guvernului, chiar al cabinetului premierului, să se stabilească patru-cinci domenii majore - tratarea apei, căi ferate, autostrăzi. Să existe o mai mare responsabilitate faţă de UE în ceea ce priveşte cheltuirea banilor şi să creşteţi rata de accesare la 50-60%. E o bună modalitate de a oferi bani muncitorilor şi de a obţine un rezultat durabil, în loc să asiguraţi doar plata salariilor şi a pensiilor. În SUA, cheltuim aproape un trilion de dolari pentru stimulente şi, în ciuda rezultatelor alegerilor, îmi place să cred că această abordare a salvat probabil economia americană şi pe cea mondială de la depresiune.

"Toată lumea le-a promis celor de la Ford tot felul de lucruri.", MARK GITENSTEIN, ambasadorul SUA la Bucureşti BILANŢ

"Sunt foarte dezamăgit că cetăţenii şi guvernul american ştiu atât de puţine despre ce există aici, în România"

I.L.: Care au fost principalele puncte de pe agenda dumneavostră la sosire? Aş spune că se împart în trei categorii. Prima ar fi consolidarea securităţii naţionale şi a relaţiei militare dintre România şi SUA. Cred că am înregistrat progrese semnificative în acest domeniu de când am sosit în România. România şi-a crescut numărul de soldaţi din Afganistan cu 60%.

Noi am răspuns, iar acesta este un proiect personal al meu, prin oferirea a 60 de vehicule Blindate rezistente la mine, pentru protecţia trupelor române. 40 dintre ele au ajuns deja, cred că 8 sau 10 sunt deja folosite în provincia Zabul. Negociem Acordul privind Strategia de Apărare Antirachetă, care este foarte importantă. În al treilea rând, în primele 45 de zile de la sosirea mea, vicepreşedintele Biden a venit în România şi a declarat importanţa acestei regiuni pentru Statele Unite şi pentru Occident. Toate aceste lucruri au dus la consolidarea relaţiei militare şi sunt foarte bucuros.

M.M.: Care a fost dinamica investiţiilor americane? Am înregistrat succese în ceea ce priveşte investiţiile. Vă pot spune că de la venirea mea aici, am participat la investiţii în valoare de 1,2 miliarde de dolari -- fabrica din Craiova, o investiţie în valoare de 1 miliard de dolari şi investiţiile efectuate de Procter & Gamble şi Lufkin, fiecare în valoare de 1 milion de dolari. Am citit astăzi în ziar că Intel a anunţat deschiderea unui centru de software în România, iar iniţiativa confirmă ceea ce îmi spun reprezentanţii companiilor din domeniu.

Aceasta a fost a doua prioritate, sprijinirea companiilor americane prezente în România, pentru că este bine şi pentru România ca investiţiile companiilor americane în ţară să crească, iar ele depind în primă instanţă de efectuarea unor reforme procedurale, reformarea Codurilor Penal şi Civil, a legii ANI, a sistemului de instanţe, sporirea transparenţei decizionale, etc. Iar în acest domeniu am înregistrat unele progrese: reforma ANI, mica reformă din justiţie. În aceste chestiuni am colaborat îndeaproape cu Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, cu preşedintele şi cu primul ministru. Investim mult timp, multă energie şi mulţi bani în reformarea instituţiilor însărcinate cu aplicarea legii. Am organizat cursuri de pregătire pentru mulţi angajaţi din acest sector.

În Statele Unite, colaborăm strâns cu România într-un număr de proceduri şi cazuri. Companiile din domeniul IT fac investiţii mari în România, însă problemele legate de drepturile de proprietate intelectuală şi criminalitatea informatică îi descurajează pe unii să vină în România. A treilea categorie constă în construirea unei relaţii personale şi culturale între România şi SUA. Eu şi soţia mea am călătorit prin întreaga Românie şi am încercat să prezentăm în presă frumuseţea acestei ţări. Am fost de două ori în Delta Dunării, este superbă.

Am stat într-unul dintre acele hoteluri plutitoare dintre Sulina şi Sfântul Gheorghe, acum trei- patru luni. Am fost şi la Enisala, unde este acea frumoasă cetate construită pe deal. Este o regiune incredibil de frumoasă. În ambele dăţi am pescuit în Deltă şi am avut mult succes a doua zi, am prins multe ştiuci. Sunt pictor amator, aşa că în ambele zile am petrecut mult timp pictând şi făcând fotografii. În vară, eu şi Libby am făcut un tur cu bicicletele în sudul Transilvaniei şi am mers în multe dintre satele săseşti. A fost extraordinar!

M.M.: Aţi fost acolo unde merge prinţul Charles? Am fost şi la Viscri, şi la Mălîncrav. El Are o casă în Viscri şi o livadă de meri în Mălîncrav. Am fost şi la Nemşa şi Sighişoara. Am mers cu bicicletele de la un oraş la celălalt. Nu am ajuns încă în Maramureş. Am fost la Oradea de două ori, la Iaşi de două ori, la Timişoara odată. Am fost la Zărneşti, Libby şi eu am făcut o excursie cu bicicletele în munţii de deasupra Zărneştilor. Am avut multe astfel de activităţi şi am participat la multe proiecte ale Habitat for Humanity. Motivul pentru care am participat a fost acela că vreau să atrag atenţia asupra problemei lipsei de locuinţe cu care se confruntă oamenii aici şi să le arăt că nu doar primesc de la noi. În fiecare caz, beneficiarii ne-au ajutat să construim casele şi am vrut să atrag atenţia aducând alături de mine la proiecte şi alţi diplomaţi. Soţia mea vorbeşte mult despre voluntariat, despre cât de important este ca oamenii să încerce să schimbe lucrurile. Atunci când Alexandre de Tocqueville a scris cunoscuta sa carte "Democraţia în America", a rămas surprins de importanţa societăţii civile şi a comunităţii în America. Şi aici există comunităţi puternice şi familii unite, dar abia învaţă să îşi asume responsabilitatea schimbării societăţii.

M.M.: Vă aflaţi în România de un an. Aveţi şi nerealizări, eşecuri? Există un lucru care m-a surprins şi un lucru de care mă simt dezamăgit, pe care simt că nu l am făcut suficient de bine. Sunt foarte surprins şi dezamăgit de ceea ce am văzut, nu credeam că recesiunea va fi atât de lungă. La sosire, anticipasem că până la sfârşitul acestui an vom vedea creştere economică. Dar acest lucru nu s-a întâmplat nici aici, nici în altă parte.

Recesiunea a fost foarte, foarte dură. Eu sunt o fire optimistă şi credeam sincer că economia va începe să-şi revină până la jumătatea acestui an, iar acest lucru nu s-a întâmplat. Sper că se va întâmpla anul viitor. Iar un lucru pe care nu l-am făcut suficient de bine şi care este extrem de dificil de realizat - sunt foarte dezamăgit că cetăţenii şi guvernul american ştiu atât de puţine despre ce există aici în România, despre cât de frumoasă este această ţară, despre bogăţia ei culturală, despre importanţa României ca aliat al Statelor Unite.

Simt că din acest punct de vedere nu mi-am făcut treaba suficient de bine, că nu am spus povestea României. În parte fiindcă este foarte dificil să spui povestea de la 8000-9.500 de kilometri. Încerc să fac acest lucru mai bine atunci când mă întorc în Statele Unite, însă nu merg acolo suficient de des, doar odată sau de două ori pe an. Iar atunci când ajung, am stabilite multe întâlniri şi şedinţe. Aşadar, trebuie să fac o treabă mai bună din acest punct de vedere şi intenţionez să fac eforturi în această direcţie în anul care vine.

"Saşii îi iubesc pe romi, cel puţin în satele în care am fost eu"

M.M.: Vreţi să vină mai mulţi oameni în România. Da, îmi doresc să văd mai mulţi oameni venind în România pentru vacanţă, mai multe companii americane gândindu-se să investească aici, vreau ca politicienii din SUA să înţeleagă mai bine cât de importantă este România ca aliat în această regiune. Ştiu câteva lucruri despre Strategia de Apărare Antirachetă, însă problema se datorează în parte - şi vă spun acest lucru cu tot respectul - impresiei voastre că sunteţi centrul universului.

Credeţi că toată lumea ştie ce se întâmplă în România, dar nu este aşa. Există alte 50 de ţări asupra cărora să-şi concentreze atenţia, iar România nu apare prea mult în presa americană. Tot ce ştiu americanii este că Dracula era român, că aţi avut o problemă cu orfanii şi cine era Ceauşescu. Iar povestea este cu totul alta. Au tot auzit acuzaţiile despre romi.

Una dintre surprizele pe care le-am avut eu în sudu Transilvaniei a fost aceea că, în acea regiune, romii nu sunt nomazi. Trăiesc în sudul Transilvaniei de 100 de ani şi sunt bine priviţi. În satele mici poate 100 dintre cei 3.000 de locuitori sunt saşi. Cei mai mulţi dintre locuitori, 70-80% sunt romi, au grijă de case şi se descurcă minunat la renovarea lor. Saşii îi iubesc, cel puţin în satele în care am fost eu. Acesta este un exemplu minunat de integrare a romilor. Nimeni din afara României nu cunoaşte această poveste. Nici în România nu este cunoscută.

Un reporter, Isabelle Wesselingh, a scris un articol foarte bun despre acest caz pentru Agence France Presse. Se scriu articole despre astfel de cazuri, dar şi voi ar trebui să scrieţi. E o poveste minunată pentru că oamenii aud doar cât de grea este situaţia pentru romi şi cât de multe probleme există cu romii în această ţară.

"Tot ce ştiu americanii este că Dracula era român, că aţi avut o problemă cu orfanii şi cine era Ceauşescu. Iar povestea este cu totul alta", MARK GITENSTEIN, ambasadorul SUA la Bucureşti

Fotografii de Octavian Cocoloş (EVZ)