Marin Preda, „motorul literar” al „anti-sovietismului” ceaușist? A fost creatorul „Moromeților” parte a unui plan abil pus la cale de Securitate și apoi lichidat de adversarii României?
Marin Preda s-a născut la 5 august 1922 și a murit misterios pe 16 mai 1980. Opera lui e puternic influențată de William Faulkner sau James Joyce. Ea are culoare bine delimitate. Vorbim de realism socialist, introspecție-eseu și literatură angajată. Nu pozez în mare critic literar, dar ca istoric care l-a citit pe Marin Preda și a citit destul despre el, am identificat aceste categorii.
Marin Preda a creat noțiunea de „obsedant deceniu”
Marin Preda înțelegea prin „obsedantul deceniu” perioada de după 1947 și până la începutul anilor 60. Atunci atât deviaționiștii comuniști cât și adversarii ideologici ai comuniștilor, democrați și legionari au ajuns în Gulagul românesc. El i-ar fi spus lui Ceaușescu la un moment dat, când acesta a cerut prin Tezele din Iulie să se revină la realismul socialist că se va sinucide. Era director la Editura Cartea Românească, premiat și ulta premiat.
Ceaușescu, paradoxal, nu-i face nimic. Marin Preda scrisese și el Moromeții, volumul II și O oră din august în stil realist-socialist. Primul volum al Moromeților amintea mai mult de linia Liviu Rebreanu-Zaharia Stancu și chiar de anumite scrieri ale lui Sadoveanu (Locul unde nu s-a întâmplat nimic). Mai mult decât atât, în ultimul deceniu din viața lui, Marin Preda scrie două romane, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni care par să urmărească politica anti-sovietică a lui Ceaușescu din 1968.
Ne puteți urmări și pe Google News
Marin Preda - face aparent jocul lui Ceaușescu
De fapt, în 1968, Marin Preda scrie Intrusul, roman ecranizat ca Imposibila iubire în 1982, utlimul film al lui Amza Pellea, în care rolul principal e jucat de Șerban Ionescu. Aici, ca și în Moromeții 2 critică tarele regimului Dej, dar acum nu la colectivizare ci la industrializare. Marele Singuratic din 1977 revine la situația rechemării în partid a celor epurați de către Dej. Ar fi putut să fie clar un fel de reabilitare literară a lui Lucrețiu Pătrășcanu, transfigurat în Niculae Moromete reprimit în partid, fapt ce se petrecea în finalul romanului Moromeții II.
Delirul a fost clar văzut ca o încercare de reabilitare a lui Ion Antonescu, Apare și personajul Parizianu, jurnalist care are trăsăturile morale ale lui Pamfil Șeicaru, condamnat de comuniști, dar reabilitat se pare în secret de Ceaușescu. În cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda atacă nu doar sistemul concentraționar ci însuși regimul care în anii 80 va reveni la stalinism. Așa se face că romanul dispare brusc din librării, este închis în rafturile bibliotecilor iar în același an, Marin Preda moare în condiții misterioase.
Eliminarea lui Preda: linia dură a lui Ceaușescu sau sovieticii?
S-a speculat că fie Securitatea la ordinul lui Ceaușescu ar fi dorit suprimarea lui Marin Preda. Ei merg pe ideea retragerii de la raft a romanului. Au fost și voci care demonstrează că lui Ceaușescu, sovieticii i-ar fi arătat „pisica” terminându-l pe scriitor. Ei se bazează pe faptul că sovieticii au fost deranjați de criticile dure ale represiunilor staliniste. Practic, în roman, nu se pomenea nicio vorbă de deținuții legionari sau pro-naziști. Victor Petrini ar fi fost imaginea lui Mircea Vulcănescu. Acesta a fost un filosof talentat dar un aprig susținător al spolierii și lichidării fizice a evreilor în timpul lui Antonescu.
Așadar, moartea lui Marin Preda și la 44 de ani de la producere încă lasă loc la interpretări. Tot mai mulți afirmă că, de fapt, Ceaușescu a avut mai mult de pierdut după moartea lui Marin Preda. El nu era un dizident. Marin Preda a suferit în perioada 1935-1943, adică în perioada Carol-legionari-Antonescu. A suferit cauza lipsei banilor pentru studii și a condiției sale. Umblă cât e ziua de mare în tramvai să nh moară de frig în casă sau pe stradă, lucrează corector la ziare, apoi merge în Armată. Descrie experiențele în Imposibila întoarcere. Comunismul îi aduce saltul de la corector de redacție la scriitor. Asta după ce i se apreciază scrierile, iar în comunism prosperă.
Se adresează cu „monșer” tuturor, scrie cu un stilou de aur, are aventuri cu Nina Cassian în biroul Editurii. Adică, oare de ce să strice totul Marin Preda apucându-se de dizidență când lui, comunismul i-a dat tot, făcându-l din țăranul de la Siliștea Gumești scriitorul de mai târziu și director de editură cum a fost și Zaharia Stancu. Așadar, Preda ar fi răspuns unui ordin al lui Ceaușescu și dușmanii dictatorului l-ar fi suprimat.
Sursa foto: Arhivă
Recomandările noastre
Revista presei
