Marin Preda. Sursa foto Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Marin Preda, inventat ca scriitor mare de Aurora Cornu. Marin Preda s-a ridicat literar și ca profesionist în anii comunismlui, dar a ajuns să laude regimul Antonescu.
Marin Preda a fost fără îndoială produsul ascensiunii într-un regim comunist. Cu greu ar fi de crezut că ar fi ajuns la faimă în perioada în care s-a format, adică în interbelic.
Marin Preda - nașterea în Câmpia Română. Ascensiunea
Marin Preda s-a născut la 5 august 1922 și a murit misterios pe 16 mai 1980. Opera lui e puternic influențată de William Faulkner sau James Joyce. Ea are culoare bine delimitate. Vorbim de realism socialist, introspecție-eseu și literatură angajată. Nu sunt critic literar, dar ca istoric care l-a citit pe Marin Preda și a citit destul despre el, am identificat aceste categorii.
Până în 1945, când are 23 de ani, Marin Preda luptă cu lipsurile pe care le avea oricare copil de țăran. Multe din acestea vor fi revelate în primul volum al Moromeților, apărut acum șapte decenii la ESPLA. Marin Preda, care studiase la un liceu pedagogic (Școală Normală) ajunge la garsoniera unuia dintre frații săi, uneori pentru a dormi pur și simplu. Zile la rând, iarna, cu un abonament, colinda Bucureștii în tramvaie, de la un capăt la altul. Nu avea unde să stea la căldură pur și simplu. Își efectuează stagiul militar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Își va rememora experiențele în „Imposibila întoarcere”.
Aurora Cornu, „nașa” Moromeților
Romanul a fost descoperit de prima sa soție, poeta Aurora Cornu în manuscris. Marin Preda nu avea dorința de a-l publica. Marea poetă se va confesa mai târziu, jurnaliștilor literari: „Datorită mie, aveți Moromeții!” Ea a stăruit ca primul volum să fie dat la tipar și să facă istorie literară.
Romanul „Marele singuratic” redă un alt moment ce putea fi deranjant pentru un alt scriitor la biografia oficială, dar Preda, supranumit „Monșer” (după cum li se adresa celorlalți) a putut scrie, folosindu-și prețiosul stilou de aur, de care se spune că nu a mai putut fi folosit de ninemi din ziua morți sale. Este vorba de reglările de conturi din anii 1948-1956 din Partidul Muncitoresc Român, între membrii conducerii comuniste. Marin Preda se vedea pe el în rolul Niculae Moromete. Ar fi fost un fel de „activist comunist cinstit”. Cumva, ar fi fost deasupra oricăror probleme. Practic, atât „Imposibila întoarcere” cât și „Marele singuatic” acoperă cronologic perioada pe care o descrie în volumul II al „Moromeților”, publicat în 1967.
Marin Preda de la „obsedantul deceniu”, la glorificarea regimului Antonescu
Marin Preda înțelegea prin „obsedantul deceniu” perioada de după 1947 și până la începutul anilor 60. Atunci atât deviaționiștii comuniști cât și adversarii ideologici ai comuniștilor, democrați și legionari au ajuns în Gulagul românesc. El i-ar fi spus lui Ceaușescu la un moment dat, când acesta a cerut prin Tezele din Iulie să se revină la realismul socialist că se va sinucide. Era director la Editura Cartea Românească, premiat și ulta premiat.
Ceaușescu, paradoxal, nu-i face nimic. Marin Preda scrisese și el Moromeții, volumul II, în 1967 și O oră din august în stil realist-socialist. Primul volum al Moromeților amintea mai mult de linia Liviu Rebreanu-Zaharia Stancu și chiar de anumite scrieri ale lui Sadoveanu (Locul unde nu s-a întâmplat nimic). Mai mult decât atât, în ultimul deceniu din viața lui, Marin Preda scrie două romane, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni care par să urmărească politica anti-sovietică a lui Ceaușescu din 1968.
Delirul a fost clar văzut ca o încercare de reabilitare a lui Ion Antonescu, Apare și personajul Parizianu, jurnalist care are trăsăturile morale ale lui Pamfil Șeicaru, condamnat de comuniști, dar reabilitat se pare în secret de Ceaușescu. În Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda atacă nu doar sistemul concentraționar ci însuși regimul care în anii 80 va reveni la stalinism. Așa se face că romanul dispare brusc din librării, este închis în rafturile bibliotecilor iar în același an, Marin Preda moare în condiții misterioase.
Sfîrșitul prematur și misterele din jurul său
S-a speculat că Securitatea la ordinul lui Ceaușescu ar fi dorit suprimarea lui Marin Preda. Ei merg pe ideea retragerii de la raft a romanului. Au fost și voci care demonstrează că lui Ceaușescu, sovieticii i-ar fi arătat „pisica” terminându-l pe scriitor. Ei se bazează pe faptul că sovieticii au fost deranjați de criticile dure ale represiunilor staliniste. Practic, în roman, nu se pomenea nicio vorbă de deținuții legionari sau pro-naziști. Victor Petrini ar fi fost imaginea lui Mircea Vulcănescu. Acesta a fost un filosof talentat dar un aprig susținător al spolierii și lichidării fizice a evreilor în timpul lui Antonescu. Alții spun că modelul ar fi fost hunedoreanul I.D.Sîrbu, cel care a creat noțiunea de „literatura de sertar”.
Moartea sa la 16 mai 1980, acum 45 de ani rămâne un mister. Marin Preda a pornit de la un simplu corector într-o redacție și a ajuns un longeviv scriitor. Probabil dacă nu ar fi decedat subit, ar fi fost până la pensie, director de editură. Adică, oare de ce să strice totul Marin Preda apucându-se de dizidență când lui, comunismul i-a dat tot, făcându-l din țăranul de la Siliștea Gumești scriitorul de mai târziu și director de editură cum a fost și Zaharia Stancu. Așadar, Preda ar fi răspuns unui ordin al lui Ceaușescu și dușmanii dictatorului l-ar fi suprimat.
