Până la începutul acestui an, China a ales un profil discret în Orientul Mijlociu, concentrându-se pe proiectele majore de investiții ale „inițiativei sale de centură și de drum” (al Mătăsii), lansată în 2013 sub acronimul BRI, scrie Le Monde.

China a lăsat Rusia să profite de dezangajarea SUA în Siria, dublând veto-urile Moscovei în Consiliul de Securitate și paralizând astfel acțiunile ONU în criza siriană.
Dar criza coronavirusului a determinat China să se prezinte în Orientul Mijlociu ca o alternativă la puterea americană, incapabilă să inspire o mobilizare coordonată împotriva pandemiei.

O rută foarte politică

În 2015, China a devenit cel mai mare importator mondial de petrol, 40% din livrările sale provenind din Orientul Mijlociu. Beijingul s-a asigurat că își diversifică furnizorii: Arabia Saudită, Irak, Oman, Iran, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, în ordinea descrescătoare a importanței în 2018.

De asemenea, nu a vrut să se blocheze într-o alianță privilegiată, alegând Arabia Saudită, Iran, Emiratele Arabe Unite și Egiptul ca patru parteneri principali ai săi în regiune, în ciuda tensiunilor dintre Teheran, pe de o parte, și Riad și Abu Dhabi, pe de altă parte.

Investițiile masive ale Chinei în Orientul Mijlociu, de ordinul a o sută de miliarde de dolari de la lansarea BIS, sunt vizibile în special în cele trei porturi – Jizan din Arabia Saudită, Port Said din Egipt și Duqm în Oman, toate dublate de zone industriale majore.

Această strategie pe termen lung se bazează pe sprijinul hotărât al Beijingului pentru toate regimurile din regiune, inclusiv pentru cele mai autoritare, indiferent de diferențele dintre ele.

Această solidaritate a dictaturilor este în plină evoluție de la începutul crizei de coronavirus, președintele egiptean Sissi distingându-se prin trimiterea de ajutor medical pentru China lovită de pandemie, în timp ce drapelul chinez a fost arborat pe edificii emblematice din Cairo și Valea Nilului.

Această mobilizare alături de Beijing nu a slăbit nici chiar când răspândirea virusului în Iran, de departe cea mai afectată țară din regiune, a fost atribuită prezenței chineze în orașul sfânt Qom.

Dimpotrivă, China s-a afișat ca un aliat ferm al Republicii Islamice în lupta împotriva pandemiei și a susținut discursul Teheranului cu privire la responsabilitatea sancțiunilor americane în adâncirea crizei umanitare.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE