Nepoata industriaşului Dumitru Mociorniţă povesteşte despre sărbătorile petrecute în Marea Britanie, cu plăcinte de cocă pudrate cu zahăr, şi despre cele din Canada, cu oameni care-şi fac, stereotip, cadouri.

Pentru Marie Rose Mociorniţă, fiica avocatului Ion Mociorniţă şi nepoata industriaşului Dumitru Mociorniţă, spiritul Crăciunului rămâne strâns legat de perioada petrecută în Anglia. "Îmi amintesc de concertele de Crăciun de la biserica din comunitate. Am locuit într-un oraş mic de lângă Oxford, care era şi foarte pitoresc, cu aer de Ev Mediu, iar casele acelea ca de turtă dulce cu zăpadă făceau parte din cotidian. Pentru concertul din seara de Ajun se repeta cu luni înainte, ceea ce însemna că spiritul Crăciunului începea să se facă simţit în avans. Este, până la urmă, o poveste despre inocenţă", spune Marie-Rose.

Dar Sărbătoarea Naşterii Domnului mai înseamnă pentru ea tradiţionala plăcintă din cocă şi stafide calde pudrată cu zahăr, care era servită cu vin fiert tuturor celor prezenţi la biserică, imediat după concert.

"Era unul dintre puţinele momente din an când se depăşeau toate aceste bariere emoţionale şi sociale şi toată lumea se simte la fel", îşi aminteşte doamna Mociorniţă. Crăciunul britanic este modelul său de Sărbătoare "aşa cum se petrece ea" - "Puţine cadouri şi fără fast. Oraşul, pomii şi casele decorate, familia şi prietenii. Pentru mine asta însemna Crăciun".

"În Canada nu-mi plăcea ideea de Crăciun"

La polul opus însă, este cea de-a doua ţară adoptivă a lui MarieRose - Canada, unde se stabiliea împreună cu mama sa în anii '70, gonite de un regim comunist care le luase tot.

"În Canada nu-mi plăcea ideea de Crăciun. Aici se decorau brazii şi se scoteau în stradă la vânzare încă de la jumătatea lui septembrie. Din păcate lipsea stare de spirit pentru că sunt foarte mulţi oameni care împart aceeaşi sărbătoare, deci sunt solidari în ceva şi atunci există acea înclinaţie către politeţe şi, să-i zicem, umanizarea societăţii. Ori, în momentul de faţă, străzile sunt lipsite de zăpadă, oamenii sunt preocupaţi de problemele economice şi tocmai de aceea spritul Crăciunului este întunecat. Mulţi se gândesc încruntaţi cum vor face faţă la masa de Crăciun şi la cadouri", apreciază Marie Rose Mociorniţă ce a mai rămas din spiritul sărbătorii.

Un efort de sensibilitate şi prietenie

În ceea ce priveşte cadourile de Crăciun, tot perioada petrecută în Marea Britanie îi trezeşte cele mai puternice amintiri. "E greu de spus ce tipuri de cadouri cumpără oamenii. Este cert însă că fiecare face cadouri în funcţie de posibilităţi", spune nepoata celui care a pus bazele industriei româneşti organizate. Pentru ea, cadourile sunt mai mult un efort de sensibilitate şi de prietenie decât un obiect de valoare.

"Mă impresionează mult un cadou modest făcut din inimă şi suflet de către un om care încearcă să îmi facă plăcere şi care s-a pus în locul meu", mărturiseşte Marie Rose, amintindu-şi de marea lecţie în materie de cadouri pe care i-a dat-o, şi de această dată, exilul. "În Canada, de exemplu, cu toate că oamenii sunt destul de individualişti, nu ştiu de ce o dată pe an fac o listă şi oferă cadouri vecinilor, căţeilor...", spune doamna Mociorniţă, calificând obiceiul canadienilor drept o pornire obsesivă care se sfârşeşte a doua zi "ca şi cum nu ar fi fost".

Totul până la anul, când o iau de la capăt. Legat de tipul de cadouri, Marie-Rose consideră surprinzătoare modestia darurilor oferite atât de canadieni cât şi de britanici. "Poate un săpun care miroase bine, poate o cutie de ciocolată deosebită, o lumânare parfumată, împachetate elegant, dar nu neapărat scumpe. De fapt, nu valoarea contează, ci efortul că te-ai gândit la cei dragi".

2010, un Crăciun mai modest

Rămasă în România, departe de familie - mama Rosette şi fiul Joseph, de 25 de ani - Marie Rose Mociorniţă spune că a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-şi bucure familia de Crăciun. Mamei i-a trimis printr-un prieten cosmetice şi parfumuri, "cum le plac femeilor", iar băiatului ei cărţi. În rest, va oferi puţine cadouri prietenilor alături de care va petrece aici Sfânta Sărbătoare.

"Având în vedere că în casa în care voi petrece Crăciunul se află şi un copil, voi face cadou ciocolată şi o ceaşcă de porţelan, ca să se înveţe cu lucrurile fine", a deconspirat aceasta zâmbind uşor complice. În rest, un Crăciun mai "low profile", caracterizează Marie Rose sărbătoarea, care pare mai degrabă "un weekend în care se întâmplă să fie şi Crăciunul". T

ocmai de aceea, ea spune că va sărbători cu Naşterea Domnului aşa cum se cuvine într-o perioadă mai călduroasă a anului, prin luna mai. Pentru anul care vine îşi doreşte linişte sufletească şi "relaţii echilibrate cu oamenii din România, ceea ce în ziua de astăzi ar fi un cadou minunat".

"Până la urmă, spiritul Crăciunului este promisiunea de dragoste şi de pace între semeni şi cu noi înşine, iar dacă am putea să avem şi noi un strop din esenţa asta ar fi cel mai frumos cadou pentru mine".