Cele mai cunoscute voci nu sunt numai la radio sau în televiziune. Angajatele CFR la megafonul anunţurilor din Gara de Nord s-au obişnuit cu faptul că glasul le-a făcut vedete.

Mai aglomerată ca niciodată, plină de călători care pleacă la drum cu trenul, Gara de Nord zbârnâie sub roţile valizelor târâte pe peron. Biroul de Informaţii Călători schimbă turele la megafon pentru sosirile şi plecările din staţie.

Cele două doamne de serviciu la microfonul anunţurilor trenurilor, Maria şi Lenuţa, nu prea se înghesuie să vorbească despre meseria care nu le arată faţa, dar le lasă auzită vocea, între două trenuri care ies sau vin în gară.

Şi pentru că nu e o meserie care te lasă împăcat cu toată lumea, s-au obişnuit cu ironiile călătorilor iritaţi de întârzieri lungi şi mult prea dese şi cu faptul că vocile lor sunt imitate mai ceva decât ale doamnelor de la radio sau de la televizor. Primul tren - personalul de Suceava  De 23 de ani, Maria Constantinescu îşi ocupă locul la staţia din biroul de informaţii al Gării de Nord. Avea 20 de ani şi „câteva luni“ când au năpădit-o emoţiile la anunţul primei sosiri.   „Îmi aduc aminte că era un tren de persoane care venea de la Suceava. Aveam emoţii!“, povesteşte ea. Chiar dacă n-au încercat-o bâlbâielile, tot i-a tremurat un pic glasul. Cu toate astea, i-a plăcut ce face din prima clipă şi are de gând să iasă la pensie din acelaşi birou. „Treceam prin Gara de Nord când eram mică, mama mea lucra la Regională. Şi îmi plăcea să ascult anunţurile trenurilor.“ Mersul trenurilor, un automatism al meseriei

La furat de meserie s-a priceput excelent. Cele o sută de trenuri pe care le anunţă într-o zi sunt acum o obişnuinţă, pentru că „nu i se mai pare obositor“. Imună la glumiţele călătorilor şi la nervii lor care vin odată cu trenurile în gară, pe Maria n-o mai deranjează ironiile pe care le fac aceştia.

„Mai vin boschetari aici la uşă şi ne imită vocile cu cutii de ness găurite. Dar nu ne mai deranjează“, spune împăcată doamna de la megafon.

Când îi trece rândul de la microfon, merge la ghişeul de informaţii să stea în faţa celor care vin cu întrebările şi, cel mai des, cu reproşuri. La întrebarea „De ce întârzie trenul?“ n-ar putea răspunde niciodată.

Nici n-ar interesa-o de ce. Două decenii la „cârma“ megafonului au făcut-o să înveţe, „pe dinafară“, mersul trenurilor. Nu uită nici staţia deschisă, nici alte greşeli de muncă nu face. Chiar şi când pleacă din scaunul de serviciu, serveşte drept „informatoare“ rudelor sau cunoştinţelor care vor să prindă un accelerat.

Maria Constantinescu, angajat CFR: "Mai vin boschetari la uşă şi ne imită folosind cutii de ness găurite." DISTRAŢI

„Ne mai iau la mişto“   Din ’96, de când îşi aude glasul la staţia din Gara de Nord, Lenuţa s-a obişnuit cu toate. A ajuns la „microfonul de serviciu“ după ce i-a fost restructurat postul de magazioneră la CFR. Chiar dacă nu se imaginase vreodată vorbind multor oameni, a acceptat să vină la „Informaţii“. În camera ascunsă de priviri cu afişul „Accesul interzis“, doamnele se scuză că n-au uniforma completă, cu fustă. Trag cravata CFR dintr-un dulap, îşi aranjează gulerul cămăşilor bleu, tot de CFR-ist, şi zâmbesc a înţelegere.

Lenuţa, cu toată încrederea în sine, spune, desprinsă de discuţia de dinainte: „N-am crezut că o să învăţ aşa ceva!“. Cu instructorul alături, care a sfătuit-o să înveţe pe de rost mersul trenului, a trecut de prima probă. „Mi-a spus el atunci: «Dacă nu înveţi megafonul, te duc la conductori în Griviţa!». Şi aşa am învăţat“.

Poantele pe seama vocii ei, care îi amărau orele la serviciu, lasă acum o grimasă a indiferenţă. „Ne mai ia lumea la mişto.“ Cu toate astea, spune că un bărbat nu are ce căuta la microfonul gării. „E o treabă responsabilă, de femeie.“

GHIŞEU. Lenuţa Vasile, în faţa locului din care pleacă anunţurile de la megafon TIMBRE VOCALE Dintr-o mie de voci cunoscute Printre cei cărora le-am memorat glasurile involuntar, la televizor, la radio sau din anunţurile în locurile publice, sunt Cristian Ţopescu, Florian Pittiş sau Irina Margareta Nistor. Comentator sportiv, realizator de emisiuni radio sau traducă tor de filme în vremea opreliştilor, au rămas cu toţii ştampilele unor vremuri. „Cotele apelor Dunării“, oricât de sâcâitoare sau inutile, poartă, la Radio România Actualităţi, vocea actriţei Maria Tudosie. „Atenţie, se închid uşile!“ ne spune la metrou, de ceva vreme încoace, tot o actriţă, Isabela Neamţu.