EXCLUSIV EVZ. Actriţa din "Marţi, după Crăciun" a vorbit pentru "Evenimentul zilei" despre ce a motivat-o să facă rolul, despre nuditate în contextul cinemaului european şi despre cum a descoperit o amantă altruistă.

Lungmetrajul "Marţi, după Crăciun" de Radu Muntean a avut parte de o primire entuziastă în S.U.A., cel de-al 13 teritoriu în care a fost vândut filmul după Argentina, Benelux, Cehia, Chile, Danemarca, Franţa, Israel, Peru, Portugalia şi Ungaria. "Marţi, după Crăciun" va avea premiera americană pe 28 septembrie, în cadrul New York Film Festival, urmând ca la începutul lunii octombrie să participe în competiţie la festivalul de la Chicago, unul dintre cele mai vechi festivaluri de pe continentul american. După prima proiecţie de presă pe care "Marţi, după Crăciun" a avut-o  la New York, cunoscutul critic Jim Hoberman scrie în "Village Voice":  "Un alt exemplu de virtuozitate românească, filmul are tensiunea unui thriller….N-o să vedeţi actori mai buni în niciunul dintre filmele prezentate în cadrul acestui festival". Iar Keith Uhlich îl aprecia în "Time Out New York" ca fiind "…jucat genial şi alcătuit din cadre lungi, tăcute şi hipnotice—secvenţa în care Brănescu îşi mărturiseşte pe nepregătite adulterul îţi taie răsuflarea— este unul dintre punctele forte ale programului inedit al festivalului". În România, cel de-al patrulea lungmetraj de Radu Muntean a avut premiera pe 17 septembrie. În primul week-end a fost văzut de 3500 de spectatori bucureşteni şi a avut încasări de 55.000 de lei. Actriţa Maria Popistaşu o interpretează în film pe Raluca, medic dentist cu care Paul Hanganu (Mimi Brănescu) are o relaţie extraconjugală. Evenimentul zilei: Cum ai gândit-o pe Raluca în termeni de limbaj corporal şi de inflexiuni ale vocii? Maria Popistaşu: E mult spus că am compus-o pe Raluca. Nu am lucrat dinspre formă către conţinut, e o tehnică care aici m-ar fi încurcat. Ea este o femeie aproape de vârsta mea, din mediu urban şi cu care nu mi-a fost greu să empatizez. Am citit bine textul, am ascultat de regizor şi de instinct.  Ai avut scene care implicau nuditate şi în "Legături bolnăvicioase" şi în "Marţi, după Crăciun". Cum le-ai abordat atunci şi cum ai făcut-o acum? Mă raportez la nuditate normal. Nu sunt nici mai pudică, nici mai exhibiţionistă decât alţii. De când am început să lucrez am înţeles că în filmul european este imposibil să faci secvenţe de sex cu cearceaful peste coapse. Ne raportăm la sexualitate altfel decât americanii şi sunt sigură că o să mi se ceară în continuare nuditate. Atâta timp cât este important în economia filmului, cât e natural şi lipsit de vulgaritate, am să continui să mă dezbrac. La "Legături bolnăvicioase" a fost cumva mai simplu pentru că era un pic mai ascuns, mai cosmetizat dacă vrei, aici însă era clar că mi se cere să duc o secvenţă de nouă minute de dialog şi de acţiune şi ar fi fost aiurea să mă ascund după drapaje. Am înţeles de ce era important ca în secvenţa de început să putem transmite un tip de  intimitate şi de relaxare şi nu mi-am negociat deloc poziţia. Radu Muntean spunea că e prima dată când simte că actorii sunt la fel de motivaţi ca şi el. Ce te-a motivat pe tine la acest rol? Cred că amanta are mai mereu rolul ingrat în triunghiurile conjugale, dar în "Marţi, după Crăciun" aveam să descopăr o femeie îndrăgostită, care nu are nimic diabolic în ea, n-are un afterplan şi nici nu are curajul să ceară mai mult decât i se oferă deja. Cred că e într-o dilemă morală şi emoţională şi, odată cu momentul în care o întâlneşte pe soţia iubitului ei, e pusă în situaţia foarte complicată a alegerii. Ca să fie şi mai complicat, pe acest moment se mulează şi aşteptarea unei inevitabile decizii din partea lui Paul, de care cred că îi este foarte teamă pentru că oricare ar fi ea, urmează să schimbe radical viaţa ei de până atunci. Mi-a plăcut că scenariştii au optat să o păstreze altruistă cu preţul micii renunţări la demnitate, că are umor, că este încolţită pe teren propriu de familia de a cărei distrugere poate fi făcută oricând vinovată. Vorbeai de o alegerea personajului tău între morală şi dragoste. Cum ai inclus primul element în interpretarea ta? Nu cred că îndreptarea coloanei şi mersul apăsat transmit spectatorului mesajul moralităţii. Construcţia Ralucăi a ţinut foarte mult de felul în care a fost scris de la bun început acest personaj, de modul în care trăsăturile ei s-au filtrat prin experienţele mele personale şi, desigur, de respectarea coordonatelor date de regizor. Raluca nu optează pentru moralitate, iar disciplina meseriei mele mă obligă nu să "salvez" personajul, ci să îl încarnez. A existat vreo modificare a rolului tău sau a vreunei replici pe care i-ai cerut-o lui Radu Muntean? Dacă da, care?Nu, aşa cum spuneam nu mi-am negociat rolul. Ştiam că s-au gândit foarte mult la toate personajele, că nu era nimic lăsat la voia întâmplării, şi am încercat mai degrabă să înteleg de ce au optat pentru anumite replici. Pot să spun că am mers pe încredere.